În inima ținutului nemțean, acolo unde pădurile îmbracă dealurile, iar valea pârâului Nechit păstrează liniștea vechilor vetre de rugăciune, există un loc în care omul este chemat să încetinească pasul, să-și plece genunchii și să-și deschidă inima înaintea lui Dumnezeu. Mănăstirea Nechit, vatră monahală cu o istorie de peste șase veacuri, rămâne și astăzi un loc al întâlnirii dintre rugăciune și nădejde, dintre suferința omului și mângâierea lui Hristos, dintre pământ și cer.
Aici, în liniștea chiliei și în lumina candelelor, rugăciunea nu este spectacol, ci respirație a sufletului. Slujbele se săvârșesc în duhul statorniciei monahale, iar cei care trec pragul mănăstirii vin cu poverile, întrebările și nădejdile lor, căutând un cuvânt de folos, o rugăciune sau, pur și simplu, puțină pace.
În această atmosferă de rugăciune și evlavie, ziua de 29 octombrie ocupă un loc aparte în viața duhovnicească a Mănăstirii Nechit. În ajunul hramului Sfinților Mucenici Zenovie și Zenovia, obștea monahală îi cheamă pe credincioși la un eveniment devenit emblematic pentru această vatră de spiritualitate: procesiunea „Calea Sfinților”, însoțită de rugăciune, cântare și priveghere, pe drumul care unește simbolic cinstirea sfinților cu asumarea propriei cruci.
Joi, 29 octombrie, începând cu orele 17:00, credincioșii sunt așteptați la Mănăstirea Nechit pentru a lua parte la această întâlnire de suflet, în ajunul sărbătorii ocrotitorilor paraclisului mănăstirii. Este o chemare adresată tuturor: celor tineri și celor vârstnici, familiilor cu copii, celor care se bucură de binecuvântările primite, dar și celor care poartă în inimă o durere, o încercare sau o rugăciune încă nerostită până la capăt.
Pentru că, înaintea lui Dumnezeu, fiecare suflet are locul său, iar sfinții nu sunt departe de omul care îi cheamă cu credință.
Mănăstirea Nechit – o vatră în care rugăciunea ține aprinsă candela veacurilor
Așezată în ținutul binecuvântat al Neamțului, Mănăstirea Nechit își păstrează frumusețea nu doar prin cadrul natural în care se află, ci mai ales prin duhul rugăciunii care îi însoțește istoria. Tradiția locului leagă începuturile vieții pustnicești de aici de sihastrul Nichita, cel care a ales liniștea acestor codri pentru nevoință, post și rugăciune. În jurul unor asemenea rugători s-au format, de-a lungul timpului, vetrele monahale care au păstrat vie credința în Moldova.
Documentele medievale atestă existența așezărilor din zona Nechitului încă din secolul al XIV-lea, iar istoria mănăstirii a cunoscut perioade de înflorire, dar și încercări grele. După desființarea așezământului în timpul regimului comunist, renașterea sa este legată de osteneala vrednicului de pomenire arhimandrit Zenovie Ghidescu, care a ajuns aici în 1972 și a contribuit decisiv la refacerea și revigorarea vieții monahale.
Astăzi, lucrarea este continuată sub îndrumarea arhimandritului Zenovie Grigore, starețul mănăstirii, prin grija pentru obște, pentru rânduiala slujbelor, pentru întreținerea și înfrumusețarea așezământului și pentru primirea credincioșilor care caută întărire sufletească.
Nechitul este mai mult decât un loc de pelerinaj. Este o vatră de rugăciune și de întărire sufletească, unde omul învață să-și poarte crucea cu răbdare, să-și plece inima în smerenie și să se încredințeze Voii lui Dumnezeu. În tăcerea bisericii, în mireasma tămâiei și în cântarea slujbelor, omul învață că adevărata apropiere de Dumnezeu nu se măsoară în vorbe multe, ci în curăția inimii, în rugăciune și în iubirea curată care izvorăște din credință.
Iar una dintre cele mai grăitoare expresii ale acestei vieți duhovnicești este tocmai procesiunea „Calea Sfinților”, o sărbătoare a comuniunii, a recunoștinței și a nădejdii.
„Calea Sfinților” – când credincioșii ies în întâmpinarea prietenilor lui Dumnezeu
Există momente în viața Bisericii în care rugăciunea capătă o expresie aparte, iar credința se mărturisește nu numai prin cuvinte, ci și prin pașii oamenilor care se adună laolaltă în jurul sfintelor odoare. La Mănăstirea Nechit, „Calea Sfinților” este un asemenea moment.
Organizată în fiecare an, în ziua de 29 octombrie, în cadrul privegherii din ajunul hramului Sfinților Mucenici Zenovie și Zenovia, procesiunea are în centrul său întâlnirea duhovnicească dintre credincioși și sfinții pe care îi cinstesc. Nu este doar o deplasare solemnă, nici o simplă purtare în procesiune a sfintelor racle, ci o mărturisire a credinței în comuniunea vie a Bisericii, care îi unește pe cei de aici cu cei ce au dobândit sfințenia în Hristos.
În această zi, sfintele racle aflate în paraclis, împreună cu noile racle pregătite în cadrul mănăstirii de-a lungul anului, sunt aduse în centrul unei procesiuni la care participă soborul de preoți și pelerinii prezenți. Astfel, odoarele sfinte devin prilej de cinstire, rugăciune și apropiere sufletească pentru cei care vin cu evlavie să se închine.
În spatele fiecărui pas se află o rugăciune. În spatele fiecărei lumânări aprinse se află o nădejde. În spatele fiecărei lacrimi se poate ascunde o durere pe care omul nu a avut cui să o încredințeze. Unii vin să mulțumească pentru ajutorul primit, alții să se roage pentru sănătatea celor dragi, pentru copii, pentru părinți, pentru familiile încercate sau pentru cei plecați departe de casă. Sunt și oameni care vin fără să știe ce să ceară, dar care simt nevoia să se apropie de Dumnezeu și să-și așeze sufletul în liniște.
Sfinții nu sunt chipuri îndepărtate din istoria Bisericii, ci mărturisitori ai iubirii lui Dumnezeu, oameni care au trăit Evanghelia până la capăt și care, prin viața lor, ne arată că sfințenia nu este o chemare rezervată câtorva, ci drumul la care este chemat fiecare creștin.
Înaintea sfintelor moaște, credinciosul se închină cu evlavie, mărturisind lucrarea harului lui Dumnezeu în viața sfinților Săi. El nu caută în sfintele odoare o putere despărțită de Dumnezeu, ci Îl roagă pe Domnul nostru Iisus Hristos să-i dăruiască milă, ajutor și binecuvântare, cerând totodată mijlocirea sfinților înaintea Tronului Său. Cinstirea sfintelor moaște este o mărturisire a credinței în sfințenia lucrată de harul dumnezeiesc și în comuniunea Bisericii, care îi unește pe cei de pe pământ cu cei ce au bineplăcut lui Dumnezeu. Astfel, „Calea Sfinților” devine o chemare la apropierea de Hristos, la urmarea pildei sfinților și la înnoirea vieții în duhul Evangheliei, căci sfinții nu ne îndepărtează de Mântuitorul, ci ne îndrumă către El, prin mărturia credinței, a jertfei, a rugăciunii și a iubirii lor pentru Dumnezeu.
Chemarea părintelui stareț, arhim. Zenovie:
„Să ne rugăm împreună și unii pentru alții, așa cum se roagă o familie întreagă”
În mesajul său de invitație, arhimandritul Zenovie ne cheamă să întâmpinăm această zi cu rugăciune, pace și pregătire sufletească. Cuvântul părintelui stareț nu se adresează numai celor care cunosc deja tradiția mănăstirii, ci tuturor celor care simt nevoia de a se apropia de Dumnezeu.
„Joi seara, pe 29 octombrie, în ajunul hramului, ne vom aduna la mănăstire, așa cum se cuvine, cu rugăciune, cu cântare și cu sufletul pregătit. Biserica Mănăstirii Nechit face procesiune pe Calea Sfinților și Calea Crucii”, transmite părintele Zenovie.
Invitația sa are căldura unei chemări părintești, în care fiecare om își găsește locul, indiferent de vârstă, de încercările prin care trece sau de bucuriile pe care le poartă în suflet.
„Veniți cu toții, cu familii și copiii, cu toți cei care ați beneficiat de ajutorul sfinților, cu cei vârstnici și cu cei tineri, cu cei care vă bucurați, cu cei care purtați o durere, pentru că sfinții nu se feresc de nimeni”, îndeamnă starețul Mănăstirii Nechit.
În fiecare an, apropierea acestei zile aduce în inimile credincioșilor dorul reîntâlnirii în rugăciune, la Mănăstirea Nechit, în ajunul hramului Sfinților Mucenici Zenovie și Zenovia. Pentru mulți, participarea la „Calea Sfinților” și „Calea Crucii” a devenit o mărturisire de credință și un prilej de așezare sufletească înaintea lui Dumnezeu.
„An de an, credincioșii se pregătesc ca în această zi să nu lipsească. Rugăm pe Dumnezeu ca să ne ajute ca să putem să întâmpinăm această zi”, mărturisește părintele stareț, Arhimandritul Zenovie Grigore, exprimând prin aceste cuvinte dorința unei întregi obști de a păstra vie această întâlnire de rugăciune și comuniune.
Părintele stareț îi îndeamnă pe credincioși să ajungă din vreme, să vină cu pace în suflet și să se pregătească pentru rugăciunea împreună. „Să ne rugăm împreună și unii pentru alții, așa cum se roagă o familie întreagă”, spune acesta.
Imaginea familiei este deosebit de grăitoare. Biserica nu este doar un loc în care fiecare vine cu propriile nevoi și dureri, ci este locul comuniunii în Hristos, unde oamenii se apropie unii de alții prin rugăciune, dragoste și credință.
Într-o lume în care oamenii sunt adesea despărțiți de griji, grabă și singurătate, rugăciunea împreună îi reașază în legătura iubirii creștine. Iar atunci când sute de suflete se adună în jurul aceleiași chemări, fiecare rugându-se pentru sine și pentru cei dragi, pentru familiile lor și pentru cei aflați în suferință, procesiunea devine o mărturie a credinței trăite în comuniune.
Părintele Zenovie amintește și cuvântul Mântuitorului: „Voi sunteți prietenii Mei”(Ioan 15, 14). Este o chemare la apropiere, la încredere și la o relație vie cu Hristos, Care nu-l respinge pe omul ce vine la El cu inimă smerită.
Sfinții Mucenici Zenovie și Zenovia – mărturisirea unei credințe fără teamă
Procesiunea din seara de 29 octombrie se desfășoară în ajunul prăznuirii Sfinților Mucenici Zenovie și Zenovia, frate și soră, cinstiți pentru statornicia lor în credința creștină și pentru mărturia pe care au dat-o prin viața și mucenicia lor.
În tradiția Bisericii, Sfinții Zenovie și Zenovia sunt pomeniți ca mărturisitori ai lui Hristos, care nu au așezat nimic mai presus de credința lor. Într-o vreme în care mărturisirea creștină putea însemna pierderea libertății și chiar a vieții, ei au rămas statornici, arătând că iubirea față de Dumnezeu este mai puternică decât frica și că adevărata libertate a omului se găsește în comuniunea cu Hristos.
Cinstirea lor la Mănăstirea Nechit nu este doar păstrarea unei tradiții liturgice, ci și o chemare adresată credincioșilor de astăzi. Într-o lume în care omul este adesea încercat de îndoială, de neliniște și de presiunea de a renunța la valorile sale, exemplul sfinților ne amintește că adevărata credință se mărturisește prin statornicie, prin iubire și prin curajul de a rămâne aproape de Dumnezeu.
Hramul lor devine, astfel, un prilej de cercetare lăuntrică. Ce înseamnă pentru noi să fim statornici în credință? Cum ne purtăm crucea atunci când viața nu merge după voia noastră? Câtă răbdare avem? Și cât de mult ne lăsăm călăuziți de Evanghelie în alegerile de fiecare zi?
Sfinții nu ne cheamă doar să le rostim numele, ci să le urmăm exemplul. Nu ne îndeamnă doar să cerem ajutorul lor, ci să ne apropiem de Hristos, Cel pentru Care ei au trăit și au mărturisit până la capăt.
De aceea, în ajunul hramului, procesiunea de la Nechit devine și o mărturisire a dorinței de a trăi mai curat, mai atent și mai aproape de Dumnezeu.
Peste 400 de părticele de sfinte moaște – mărturia comuniunii Bisericii
Paraclisul Mănăstirii Nechit adăpostește un tezaur duhovnicesc de mare preț: sfintele moaște ale numeroși sfinți ai Bisericii lui Hristos, cinstite cu evlavie de obștea monahală și de credincioșii care vin aici în rugăciune.
Aceste odoare sunt cinstite de credincioși cu evlavie și smerenie, fiind pentru mulți un prilej de rugăciune și de apropiere sufletească de Dumnezeu. În jurul lor se adună oameni cu istorii diferite, din toate categoriile sociale și din toate generațiile, dar uniți de aceeași nădejde: aceea că Dumnezeu ascultă rugăciunea omului și îi dă puterea de a merge mai departe.
Sfintele moaște sunt cinstite cu evlavie ca mărturie a sfințeniei și a lucrării harului Duhului Sfânt în cei care și-au închinat viața lui Hristos. Trupurile sfinților rămân vrednice de cinstire și după trecerea lor la Domnul, fiind mărturii ale sfințeniei la care este chemat fiecare creștin. Înaintea sfintelor moaște, credincioșii se roagă Domnului și cer mijlocirea sfinților, cu nădejdea că, prin rugăciunile acestora, vor primi ajutor și întărire sufletească. Căci sfinții, vii în Hristos, rămân mădulare ale Bisericii Sale, iar cinstirea lor ne apropie de Dumnezeu și ne întărește în credință, în rugăciune și în dragoste.
În cadrul procesiunii „Calea Sfinților”, raclele aflate în paraclis, alături de cele noi, pregătite în mănăstire de-a lungul anului, sunt aduse împreună în mijlocul rugăciunii comunitare. Acest moment exprimă vizibil o realitate profundă a credinței: Biserica nu este despărțită între cei care trăiesc pe pământ și cei care au ajuns la sfințenie, ci rămâne un singur trup în Hristos.
Pentru credinciosul care se apropie cu evlavie, fiecare sfânt poate deveni o chemare la o viață mai curată, la răbdare și la iubire. În fața sfintelor odoare, rugăciunea nu se reduce la cererea unei rezolvări imediate, ci se poate transforma într-o încredințare mai adâncă a întregii vieți în mâinile lui Dumnezeu.
Uneori, omul nu găsește cuvintele potrivite pentru ceea ce îl doare. Își pleacă fruntea, își face semnul Sfintei Cruci și rostește în taină: „Sfinte al lui Dumnezeu, roagă-te pentru mine!”
Insă, dincolo de toate cererile rămâne rugăciunea care ne așază în adevărata libertate a credinței: „Facă-se voia Ta, Doamne!”
O procesiune pentru întreaga familie – nimeni nu este străin de chemarea lui Dumnezeu
Un aspect deosebit al invitației părintelui stareț Zenovie Grigore este îndemnul adresat familiilor să participe împreună la procesiune. Părinții sunt chemați să vină cu copiii lor, tinerii alături de cei vârstnici, iar cei care au primit ajutor și mângâiere să se alăture celor care încă se află în mijlocul încercărilor.
Este o invitație care depășește cadrul unui eveniment religios și devine o chemare la mărturisirea credinței în familie și în comunitate.
Copiii învață credința nu numai din cuvintele adulților, ci mai ales din exemplul lor și din participarea la viața Bisericii. O procesiune la care iau parte alături de părinți, o lumânare aprinsă cu evlavie, o rugăciune rostită împreună sau o închinare înaintea sfintelor moaște sunt momente care le pot sădi în inimă dragostea pentru Hristos și îi pot îndruma, încă din primii ani ai vieții, pe calea credinței. Astfel de trăiri nu rămân doar amintiri frumoase, ci pot deveni temelia unei legături vii cu Dumnezeu, care se adâncește odată cu vârsta. În același timp, cei vârstnici, purtând în suflet ani de rugăciune, încercări și nădejde, sunt mărturisitori ai statorniciei în credință, iar tinerii descoperă că Biserica este casa în care își pot aduce întrebările, frământările și căutările, găsind îndrumare, întărire sufletească și apropiere de Hristos.
Părintele stareț îi cheamă pe toți să se apropie de această seară cu pace și cu dorința de a se ruga unii pentru alții. Este nevoie de o inimă deschisă și de dorința sinceră de a se apropia de Dumnezeu.
Adevărata frumusețe a unei asemenea adunări stă tocmai în faptul că oamenii nu se întâlnesc pentru a-și compara durerile sau pentru a-și arăta bucuriile, ci pentru a le pune pe toate înaintea Domnului.
Cei care au primit un dar se roagă pentru cei care încă așteaptă. Cei care sunt în putere îi sprijină prin rugăciune pe cei slabi. Cei care au trecut prin încercări pot deveni mângâiere pentru cei aflați la începutul unui drum greu.
Astfel, procesiunea devine o imagine a Bisericii ca familie duhovnicească, în care nimeni nu este chemat să-și poarte singur povara.
O invitație la rugăciune, recunoștință și nădejde
În seara de 29 octombrie, la Mănăstirea Nechit, credincioșii sunt chemați să lase în urmă graba și tulburarea lumii și să intre, cu respect și cu sufletul pregătit, în ritmul unei seri de rugăciune.
Procesiunea „Calea Sfinților” și „Calea Crucii” nu sunt doar momente deosebite din calendarul mănăstirii. Ele ne amintesc că viața creștină este un drum, iar acest drum se parcurge împreună cu Hristos, având înaintea ochilor exemplul sfinților și în inimă nădejdea Învierii.
Sfinții ne arată unde poate ajunge omul care Îl iubește pe Dumnezeu. Crucea ne amintește prin ce încercări putem trece. Iar rugăciunea ne învață să nu ne pierdem nădejdea, chiar și atunci când nu înțelegem toate cele care ni se întâmplă.
La Nechit, între vechii codri ai Moldovei, această chemare se face auzită într-un loc în care rugăciunea a străbătut generații, iar candela credinței a fost păstrată prin osteneala monahilor și prin evlavia credincioșilor.
De aceea, chemarea părintelui stareț poartă în ea un îndemn părintesc la rugăciune, comuniune și întâlnire cu Hristos.
Să venim cu bucuriile noastre, dar și cu durerile pe care nu le putem împărtăși oricui. Să venim pentru a mulțumi, pentru a cere ajutor, pentru a ne întări în credință și pentru a ne aminti că nu suntem singuri pe drumul vieții.
Iar când pașii procesiunii se vor așeza pe Calea Sfinților, fiecare dintre noi este chemat să-și pună o întrebare: ce iau cu mine din această întâlnire? Doar amintirea unei seri de rugăciune sau dorința de a trăi mai aproape de Dumnezeu?
Poate că adevărata roadă a acestei seri nu se va vedea numai în lumina lumânărilor ori în frumusețea procesiunii, ci în ceea ce se va schimba, încet, în inima fiecărui participant: mai multă răbdare, mai multă iubire, mai multă grijă față de aproapele și mai multă încredere în voia Domnului.
Pentru că sfinții nu ne cheamă să rămânem doar lângă raclele lor, ci să mergem mai departe pe calea lui Hristos. Iar crucea nu ne este dată pentru a ne îndepărta de viață, ci pentru a învăța să o trăim cu credință, cu responsabilitate și cu iubire.
Joi, 29 octombrie, începând cu orele 17:00, Mănăstirea Nechit își deschide porțile pentru toți cei care doresc să participe la procesiunea „Calea Sfinților” și „Calea Crucii”, organizată în ajunul hramului Sfinților Mucenici Zenovie și Zenovia.
Cuvintele părintelui stareț ne cheamă să ne pregătim pentru această întâlnire prin rugăciune, cu inimile împăcate și cu nădejde în ajutorul lui Dumnezeu. Iar la Mănăstirea Nechit, în seara de 29 octombrie, „Calea Sfinților” și „Calea Crucii” să ne aducă împreună în jurul rugăciunii, în comuniunea Bisericii și în nădejdea că, prin mijlocirea sfinților, inimile noastre se pot apropia și mai mult de Hristos.
Iar la încheierea procesiunii, să purtăm în suflete folosul rugăciunii, să ne întărim în credință și să ne încredințăm viețile purtării de grijă a lui Dumnezeu, cerându-I să ne dăruiască răbdare în încercări, statornicie în rugăciune și puterea de a ne purta crucea cu nădejdea Învierii. Iar prin mijlocirea Sfinților Mucenici Zenovie și Zenovia și a tuturor sfinților, să ne apropiem mai mult de Hristos, Cel ce este Calea, Adevărul și Viața.
Privind la pildele sfinților și urmând calea lor de credință, ne întărim în nădejdea Învierii și încredințăm viețile noastre lui Hristos, mulțumindu-I pentru toate cele rânduite spre mântuirea noastră. Iar în duhul rugăciunii și al recunoștinței, să mărturisim împreună: „Minunat este Dumnezeu întru sfinții Săi! Slavă lui Dumnezeu pentru toate!”
Accesează și:
– 07.09.2026: Centura Sfântului Nectarie la Mănăstirea Nechit – rugăciune, sfinte moaște și veche tradiție monahală – ”stiridigitale.ro”
– – 13.07.2026: Pr. stareț Zenovie, la Mănăstirea Nechit: „Dreptatea nu este a noastră; este a lui Dumnezeu. Noi o primim prin credință și o arătăm prin fapte” – ”stiridigitale.ro”
– 26.06.2026: „Glasul din pustie” – cuvântul arhim. Zenovie la hramul Schitului „Sf. Arsenie Mărturisitorul și Sf. Serafim cel Răbdător” – ”stiridigitale.ro”
– 16.06.2026: Arhim. Zenovie de la Mănăstirea Nechit: ”Iar noi, cei de azi, suntem chemați să fim sfinții de mâine” – chemarea Duminicii Sfinților Români – ”stiridigitale.ro”
– 30.05.2026: Pr. stareț Zenovie de la Mănăstirea Nechit : ”Roadele Duhului în grădina sufletului” – cuvânt de învățătură – ”stiridigitale.ro”
– 18.05.2026: ÎPS Pr. Iacov de Mytilene, primit cu aleasă bucurie de obștea Mănăstirii Nechit – ”stiridigitale.ro”
– 17.05.2026: Pr. stareț Zenovie de la Mănăstirea Nechit: „Am înlocuit rugul aprins al prezenței lui Dumnezeu cu notificările luminoase ale telefoanelor” – ”stiridigitale.ro”
– 26.04.2026: Cuvântul pr. stareț Zenovie la Măn. Nechit: ”Să fim făclii de Înviere” – ”stiridigitale.ro”
– 20.04.2026: Pr. Stareț Zenovie de la Măn. Nechit: ”Avem armele date de la început: pocăința, rugăciunea și postul” – predică despre viața duhovnicească și credință – ”stiridigitale.ro”
– 11.04.2026: Predica Părintelui stareț Zenovie în Vinerea Mare: „Adevăratul ocean de suferință al Vinerii Mari se află în inima Domnului” – ”stiridigitale.ro”
– 06.04.2026: Pr. stareț Zenovie(Nechit): „Cele mai bune mâini sunt mâinile înălțate la rugăciune, nu acelea care aclamează.” – ”stiridigitale.ro”
– 17.03.2026: Mănăstirea Nechit: Parastasul Arhimandritului Zenovie Ghidescu – întâlnire în rugăciune și veșnicie – ”stiridigitale.ro”
– 16.03.2026: Duminica Sfintei Cruci, în cuvântul părintelui stareț Zenovie de la Mănăstirea Nechit – ”stiridigitale.ro”
– 05.03.2026: Pr. Zenovie, starețul Mănăstirii Nechit: „Când omul se apropie de Dumnezeu, problemele care îl apăsau devin mai ușoare, iar sufletul capătă claritate” – ”stiridigitale.ro”
– 25.02.2026: Arhiman. Zenovie, starețul Mănăstirii Nechit: ”Postul nu este vreme de întristare, ci prilej de bucurie și iubire milostivă” – ”stiridigitale.ro”
– 18.02.2026: Arhimandritul Zenovie, starețul Mănăstirii Nechit – ”Pomelnicul, icoană a Împărăției” – ”stiridigitale.ro”
– 17.02.2026: Pr. stareț Zenovie, Mănăstirea Nechit: „Vă binecuvântez să intrați în această sfântă perioadă a Postului Mare nu cu fețele posomorâte, ci cu sufletul spălat de lacrimile iertării!” – ”stiridigitale.ro”
– 16.02.2026: Pr. arhiman. Zenovie de la Mănăstirea Nechit: ”Dragostea care refuză să uite și credința că rugăciunea străbate dincolo de moarte” – ”stiridigitale.ro”
– 13.02.2026: ”Timpul, șansa și cuvântul” – învățătura pr. arhiman. Zenovie de la Mănăstirea Nechit – ”stiridigitale.ro”
– 08.02.2026: Sfântul Maslu la Mănăstirea Nechit – Tăcere, rugăciune și pocăință adevărată – ”stiridigitale.ro”
– 27.01.2026: Taina Voii lui Dumnezeu și Pilda Arhanghelului Mihail – Cuvântul pr. arhiman. Zenovie la Mănăstirea Nechit – ”stiridigitale.ro”
– 24.01.2026: Sub semnul Preasfintei Treimi: Cuvânt de trezvie al pr. stareț Zenovie la Nechit despre Unirea românilor – ”stiridigitale.ro”
– 19.01.2026: Predica Pr. stareț Zenovie de la Mănăstirea Nechit – credință, recunoștință și comuniune în lumina Sfintei Treimi – ”stiridigitale.ro”
– 11.01.2026: Pr. Arhiman. Zenovie la Mănăstirea Nechit: Pilda celor trei prieteni ai omului – ”stiridigitale.ro”
– 01.11.2025: Mănăstirea Nechit – Cetate a rugăciunii și a credinței neclintite – ”stiridigitale.ro”
– 12.09.2025: Lacrimile lui Adam: Căderea, Pocăința și Mântuirea în Viziunea Sf. Siluan Athonitul – ”stiridigitale.ro”
– Mănăstirea Nechit – pagina oficială web
– Mănăstirea Nechit – pagina oficială Facebook
