PS Teofil Trotușanul, la Catedrala Mitropolitană din Iași: „Sfințenia nu are veac, nu are timp, nu se socotește cu calendarul”
În prima zi a pelerinajului prilejuit de sărbătoarea Sfintei Cuvioase Parascheva, Ocrotitoarea Moldovei, Preasfințitul Părinte Teofil Trotușanul, Episcop-vicar al Arhiepiscopiei Romanului și Bacăului, a săvârșit Sfânta Liturghie în Catedrala Mitropolitană din Iași. În cuvântul rostit la finalul slujbei, ierarhul a vorbit despre chemarea la sfințenie, despre smerenia și dragostea față de oameni, arătând legătura duhovnicească dintre Sfânta Cuvioasă Parascheva și Sfântul Cuvios Paisie de la Sihăstria, ale cărui sfinte moaște se află în aceste zile alături de cele ale Ocrotitoarei Moldovei. La încheiere, credincioșii au primit binecuvântarea printr-o rugăciune pe care Sfântul Paisie o rostea pentru cei care îi treceau pragul chiliei.
Început de pelerinaj, în rugăciune, înaintea Ocrotitoarei Moldovei
În dimineața zilei de joi, 8 octombrie, Catedrala Mitropolitană din Iași a devenit loc de rugăciune și de întâlnire duhovnicească pentru credincioșii veniți să cinstească pe Sfânta Cuvioasă Parascheva. În mijlocul pelerinilor s-a aflat și delegația Arhiepiscopiei Romanului și Bacăului, condusă de Preasfințitul Părinte Teofil Trotușanul, înconjurat de un sobor de preoți și diaconi.
De la primele ore ale dimineții, credincioșii așteptau cu răbdare să ajungă la racla sfintei, purtând în suflet rugăciuni, mulțumiri și cereri pentru ei și pentru cei dragi. Pentru mulți, pelerinajul înseamnă un drum lung, ore de așteptare și o osteneală asumată cu nădejdea întâlnirii cu cea pe care poporul dreptcredincios o cinstește drept grabnică ajutătoare și mijlocitoare înaintea lui Dumnezeu.
Sfânta Liturghie a fost săvârșită începând cu ora 8:45, în Catedrala Mitropolitană, în prezența clericilor și a credincioșilor veniți să participe la slujbele dedicate hramului. Răspunsurile liturgice au fost oferite de Corul „Sfânta Blandina” al preoteselor din Iași.
În deschiderea cuvântului său, Preasfințitul Părinte Teofil Trotușanul a mulțumit Bunului Dumnezeu pentru darul rugăciunii și al Sfintei Euharistii, subliniind că întâlnirea cu Sfânta Cuvioasă Parascheva este, pentru fiecare pelerin, un prilej de apropiere de Dumnezeu și de întărire în credință.
„Preacuvioasa Maica Parascheva, mult milostivă și mult folositoare, își deschide brațele duhovnicești pentru a primi pe toți fiii ei, de mai aproape sau de departe, care o iubesc și o cheamă în rugăciuni. Și ne primește ca o mamă care știe durerile fiilor ei”, a spus ierarhul.
Referindu-se la venirea la Iași, Preasfinția Sa a descris în cuvinte simple și pline de sensibilitate felul în care credincioșii se apropie de ocrotitoarea lor:
„Am venit cu smerenie, cu bucurie duhovnicească, aducând o floare, o rugăciune și o lacrimă, pe care s-o așezăm cu smerenie înaintea Sfintei Cuvioase Parascheva”.
Sfânta Cuvioasă Parascheva și Sfântul Cuvios Paisie, uniți în aceeași chemare la sfințenie
Un loc central în cuvântul ierarhului l-a ocupat legătura duhovnicească dintre Sfânta Cuvioasă Parascheva și Sfântul Cuvios Paisie de la Sihăstria, a cărui prezență la Iași, în aceste zile de sărbătoare, oferă pelerinilor prilejul de a-i cinsti împreună pe cei doi sfinți.
Deși aproape un mileniu îi desparte în timp, viețile lor mărturisesc aceeași alegere: lepădarea de cele trecătoare ale lumii și urmarea lui Hristos prin rugăciune, smerenie și sărăcie asumată pentru dobândirea comuniunii cu Dumnezeu.
„Aproape o mie de ani îi despart în timp pe cei doi mari sfinți, însă știm că la Dumnezeu timpul nu se socotește cu anii, ci cu harul”, a arătat Preasfințitul Părinte Teofil Trotușanul.
Sfânta Cuvioasă Parascheva a ascultat chemarea Evangheliei și a ales viața de rugăciune, lepădând cele ale lumii pentru a-I urma lui Hristos. Aceeași chemare a ascultat-o și Sfântul Cuvios Paisie, duhovnicul de la Sihăstria și Sihla, care a ales o viață de smerenie, singurătate și rugăciune, trăită în comuniune cu Dumnezeu.
Ierarhul a amintit că Sfântul Paisie a venit de multe ori înaintea raclei Sfintei Cuvioase Parascheva, cerând întărire, ajutor și binecuvântare pentru a-și putea duce crucea slujirii lui Dumnezeu.
„Iar Sfânta Cuvioasă Parascheva, Ocrotitoarea Moldovei, a ascultat rugăciunile sale, l-a întărit, l-a binecuvântat și harul lui Dumnezeu a rodit”, a subliniat Preasfinția Sa.
Așezarea sfintelor moaște ale Cuviosului Paisie alături de cele ale Ocrotitoarei Moldovei devine astfel mai mult decât un moment de cinstire a sfinților: este o mărturie a continuității lucrării harului dumnezeiesc și a faptului că sfințenia nu este legată de o anumită epocă, ci de răspunsul omului la chemarea lui Dumnezeu.
„Vedem în această frumoasă alăturare duhovnicească și un răspuns, și un îndemn pentru noi, cei de astăzi, iubiți credincioși și credincioase. Sfințenia nu are veac, nu are timp, nu se socotește cu calendarul”, a spus ierarhul.
„Harul lui Dumnezeu este același”
Pornind de la mărturia vieții celor doi sfinți, Preasfințitul Părinte Teofil Trotușanul a arătat că Dumnezeu nu încetează să lucreze în lume, iar chemarea la sfințenie rămâne aceeași în toate timpurile.
„Nu sunt ani sau veacuri în care Dumnezeu Își face simțită prezența și rodește Biserica sfinți și alte veacuri în care Dumnezeu lipsește și harul lui Dumnezeu nu rodește. Harul lui Dumnezeu este același”, a explicat Preasfinția Sa.
Chemarea la sfințenie nu aparține numai celor care au trăit în primele veacuri creștine și nici nu este rezervată celor care au ales viața monahală. Prin exemplul lor, sfinții arată că fiecare om este chemat să-L urmeze pe Dumnezeu, să se apropie de El prin rugăciune și să învețe să trăiască în smerenie și iubire.
„Deci chemarea la sfințenie și a urmării lui Dumnezeu este aceeași, ieri, azi și în veci”, a afirmat ierarhul.
În această perspectivă, pelerinajul nu se reduce la un gest exterior de evlavie sau la împlinirea unei tradiții. El devine o mărturisire a dorinței de a primi ajutorul lui Dumnezeu și de a găsi, prin rugăciunea sfinților, puterea de a continua drumul vieții.
„Sfinții Moldovei, care astăzi stau înaintea noastră și ne primesc cu brațele deschise, ne învață că ușa sfințeniei și a comuniunii harice cu Dumnezeu ne este deschisă tuturor, în toate veacurile”, a spus Preasfințitul Părinte Teofil Trotușanul.
Ierarhul i-a îndemnat pe credincioși să se apropie de sfinți cu smerenie și nădejde, cerându-I lui Dumnezeu să-i învrednicească să guste din harul dumnezeiesc de care s-au împărtășit cei care au bineplăcut Lui.
Sfântul Paisie, duhovnicul care îi primea pe toți cu dragoste
În continuarea cuvântului său, Preasfinția Sa a evocat chipul duhovnicesc al Sfântului Cuvios Paisie de la Sihăstria, amintind de smerenia, blândețea și dragostea cu care acesta îi primea pe cei care veneau să-i ceară sfatul și rugăciunea.
Mulți dintre cei prezenți la Iași l-au cunoscut în timpul vieții, atunci când se rugau la Mănăstirile Sihăstria și Sihla, se spovedeau și primeau de la el cuvânt de întărire sufletească.
„Și vă amintiți smerenia și blândețea din cuvântul, din glasul Părintelui Paisie. Deși se retrăsese și părăsise lumea, el primea lumea la el și o îmbrățișa duhovnicește”, a amintit ierarhul.
Retragerea sa din lume nu a însemnat îndepărtarea de suferințele oamenilor. Dimpotrivă, chilia sa devenise un loc în care mulți găseau ascultare, mângâiere și îndrumare. Părintele Paisie nu îi îndepărta pe cei care îi treceau pragul, ci îi primea cu dragoste și răbdare.
„Nu lepăda pe nimeni, pe toți îi mângâia, pe toți îi asculta și pentru toți avea cuvânt de îmbărbătare și de părintească îmbrățișare”, a spus Preasfințitul Părinte Teofil Trotușanul.
Această mărturie a vieții sale duhovnicești este și un îndemn pentru pelerinii de astăzi. Smerenia, blândețea și răbdarea nu sunt numai virtuți admirate la sfinți, ci daruri pe care fiecare creștin este chemat să le ceară și să le cultive.
„Smerenia în care a slujit Sfântul Cuvios Paisie, aceeași smerenie în care a ajuns și Sfânta Cuvioasă Parascheva, este darul pe care ar trebui să-l cerem și noi, pelerinii de astăzi, care venim în capitala Moldovei și îngenunchem înaintea sfintelor lor moaște”, a îndemnat ierarhul.
Preasfinția Sa a amintit, totodată, că apropierea de sfinți presupune o atitudine lăuntrică de smerenie, liniște și încredere în Dumnezeu.
„Smerenie, tăcere, liniște și dumnezeiască încredere. De aceasta avem nevoie și de aceea venim aici.”
Sfinții, sprijin în necazurile și încercările vieții
În fața sfintelor moaște, credincioșii își aduc înaintea lui Dumnezeu grijile, suferințele și nădejdile. Pentru mulți, pelerinajul este o întoarcere la rugăciune și o mărturisire a încrederii că Dumnezeu nu îi părăsește în încercările vieții.
Preasfințitul Părinte Teofil Trotușanul i-a îndemnat pe pelerini să se roage cu credință și să ceară mijlocirea celor doi sfinți, pentru ca Dumnezeu să le dăruiască putere în necazuri și să-i întărească în lucrarea binelui.
„Plecăm fruntea și capul și genunchii înaintea sfintelor lor moaște și îi rugăm ca, așa precum ei au fost ascultați de Dumnezeu, să fim și noi ascultați prin rugăciunile noastre”, a spus ierarhul.
Totodată, credincioșii sunt chemați să ceară nu numai rezolvarea problemelor trecătoare, ci și darul unei bucurii mai adânci, izvorâte din apropierea de Dumnezeu.
„Îi rugăm, de asemenea, ca în necazurile, ispitele și vâltorile acestui veac să ne dăruiască și nouă o picătură din bucuria duhovnicească pe care au simțit-o acești sfinți iubiți ai noștri”, a adăugat Preasfinția Sa.
În cuvântul său, ierarhul a vorbit și despre singurătatea asumată de cei care au ales viața monahală, arătând că renunțarea la legăturile firești ale familiei nu înseamnă lipsirea de iubire, ci deschiderea către o comuniune mai largă, în Dumnezeu.
Despre Sfânta Cuvioasă Parascheva a amintit că, părăsindu-și părinții și casa, a fost primită de Dumnezeu ca Tată, iar Sfântul Cuvios Paisie, alegând calea viețuirii monahale, a fost primit în obștea mănăstirii. Ierarhul a făcut trimitere la cuvintele rugăciunii de călugărie: „De astăzi, mama ta și tatăl tău te-au părăsit, dar Domnul te-a primit”.
Pentru credincioșii de astăzi, cei doi sfinți rămân călăuze pe calea mântuirii și modele ale unei vieți încredințate lui Dumnezeu.
„Tot așa și noi să-L aflăm mamă și Tată duhovnicesc pe Însuși Domnul Hristos și pe Preasfânta Născătoare și îndrumători pe calea mântuirii pe Avva Paisie Duhovnicul și pe Avva Parascheva, mult folositoare, mama cea duhovnicească a Moldovei”, a spus Preasfințitul Părinte Teofil Trotușanul.
O binecuvântare pentru pelerinii veniți la Iași
În încheierea cuvântului său, Preasfințitul Părinte Teofil Trotușanul i-a binecuvântat pe credincioșii veniți din toate colțurile țării și de dincolo de granițe, dorindu-le ca zilele de pelerinaj să le fie prilej de bucurie, întărire sufletească și apropiere de Dumnezeu.
Rugăciunile înălțate înaintea Sfintei Cuvioase Parascheva și a Sfântului Cuvios Paisie au fost încredințate milei Preasfintei Treimi, cu nădejdea că, așa cum rugăciunile sfinților au fost ascultate în timpul vieții lor și după mutarea la cele veșnice, tot astfel Dumnezeu va primi și cererile celor care se apropie de ei cu credință.
Preasfințitul Părinte Teofil Trotușanul le-a adresat credincioșilor și pelerinilor un îndemn la rugăciune și le-a urat să plece de la Iași întăriți sufletește, împărtășindu-se de harul și binecuvântarea lui Dumnezeu.
„De aceea vă dorim, dragi credincioși și iubiți pelerini, să vă încărcați duhovnicește cu har și cu binecuvântarea lui Dumnezeu. Iar rugăciunile pe care le aduceți înaintea Sfintei Cuvioase Parascheva și a Sfântului Cuvios Paisie să se înalțe la tronul de slavă al Preasfintei Treimi, precum au fost ascultate rugăciunile lor în timpul vieții, dar și după aceea, să fie ascultate și în aceste zile de prăznuire aleasă duhovnicească”, a spus ierarhul.
În continuare, Preasfinția Sa a anunțat rostirea rugăciunii de binecuvântare pe care Sfântul Cuvios Paisie de la Sihăstria o adresa credincioșilor care ajungeau la chilia sa și îngenuncheau pentru a primi un cuvânt de folos și rugăciunea duhovnicului. Astăzi, această rugăciune este rostită cu nădejdea mijlocirii sfântului înaintea lui Dumnezeu, pentru întărirea, ocrotirea și mântuirea celor care îl cinstesc.
Rugăciunea de binecuvântare a Sfântului Cuvios Paisie de la Sihăstria
„Domnului să ne rugăm!
Domnul Dumnezeu, Prea Milostivul, să vă ierte!
Domnul să vă audă!
Domnul să vă vadă!
Domnul să vă iubească!
Domnul să vă însoțească!
Domnul să vă apere!
Domnul să vă călăuzească!
Domnul să vă mângâie!
Domnul să vă ajute!
Domnul să vă apere de vrăjmași!
Domnul să-i îmblânzească!
Domnul să vă înmoaie inima!
Domnul să vă facă să nu țineți minte răul!
Domnul să vă ajute să nu faceți răul!
Domnul să vă călăuzească să faceți binele!
Domnul să vă facă milostivi!
Domnul să vă dăruiască putere ca să iertați!
Domnul să vă facă să vedeți în alții partea cea bună!
Domnul Dumnezeu, Prea Milostivul, să vă binecuvânteze!
Domnul să vă ajute!
Domnul să vă miluiască!
Domnul să vă păzească de vreun rău!
Domnul să vă umple de bucurie duhovnicească!
Domnul, ca un bun iubitor de oameni, să vă dăruiască iertare și dezlegare de păcate!
Iar în ceruri, cu drepții, să vă păzească!
Binecuvintează, Doamne, pe robii Tăi aceștia și rugăciunea lor, și dragostea și credința lor, și bucuria și smerenia lor, și răbdarea lor!
Binecuvintează, Doamne, osteneala lor!
Căsuța lor!
Pâinea lor!
Copiii lor!
Viața lor!
Și cu sfârșit bun îi miluiește!
Iar dincolo, în ziua judecății, un colțișor de Rai le dăruiește!
Că binecuvântat ești în vecii vecilor! Amin.”
Ierarhul le-a adresat credincioșilor și urarea: „Dumnezeu să vă binecuvânteze! Sărbătoare duhovnicească în continuare, cu bucurie! Amin!”
Sfințenia, o chemare pentru fiecare generație
Cuvântul rostit de Preasfințitul Părinte Teofil Trotușanul în Catedrala Mitropolitană din Iași a readus în atenția credincioșilor un adevăr esențial al vieții creștine: sfințenia nu este o realitate îndepărtată, rezervată altor vremuri sau unor oameni cu totul diferiți de noi. Ea este rodul întâlnirii dintre harul lui Dumnezeu și răspunsul liber al omului, prin credință, rugăciune, smerenie și iubire.
Aproape o mie de ani îi despart pe Sfânta Cuvioasă Parascheva și Sfântul Cuvios Paisie de la Sihăstria, însă aceeași chemare evanghelică i-a unit: lepădarea de cele trecătoare și urmarea lui Hristos. Prin viața și mijlocirea lor, cei doi sfinți îi îndeamnă pe credincioși să nu se oprească la gestul închinării, ci să ducă în casele și în inimile lor pacea, răbdarea și dragostea întâlnite în rugăciune.
În zilele de pelerinaj, când pașii credincioșilor se îndreaptă către Iași, cuvântul ierarhului rămâne un îndemn la încredere în milostivirea lui Dumnezeu și la o viețuire mai aproape de Evanghelie. Iar rugăciunea de binecuvântare, încheiată cu cererea unui „colțișor de Rai”, adună în câteva cuvinte nădejdea fiecărui creștin: ca Dumnezeu să-i păzească pe cei dragi, să le dăruiască putere pentru bine și să-i călăuzească spre mântuire.
