În ziua luminatului praznic al Învierii lui Hristos, în toată Săptămâna Luminată(până în sâmbăta următoare) nu se citește rânduiala obișnuită a Ceasurilor(I, III, VI, IX), a Pavecerniței și a Miezonopticii din Ceaslov – rugăciunile dimineții și ale serii – acestea fiind înlocuite de rostirea Ceasurilor Sfintelor Paști, după următoarea rânduială:
”Pentru rugăciunile sfinţilor părinţilor noştri, Doamne Iisuse Hristoase, Dumnezeul nostru, miluieşte-ne pe noi. Amin.
Hristos a înviat din morţi cu moartea pe moarte călcând şi celor din morminte viaţă dăruindu-le. (de trei ori)
Învierea lui Hristos văzând, să ne închinăm Sfântului Domnului Iisus, Unuia Celui fără de păcat. Crucii Tale ne închinăm, Hristoase, şi Sfântă Învierea Ta o lăudăm şi o slăvim; că Tu eşti Dumnezeul nostru, afară de Tine pe altul nu ştim, numele Tău numim. Veniţi, toţi credincioşii, să ne închinăm Sfintei Învierii lui Hristos, că iată a venit prin Cruce, bucurie la toată lumea. Totdeauna binecuvântând pe Domnul, lăudăm Învierea Lui, că răstignire răbdând pentru noi, cu moartea pe moarte a călcat. (de trei ori)
Apoi se citește IPACOI, glasul al 4-lea:
Venind mai înainte de zori cele ce au fost cu Maria şi găsind piatra răsturnată de pe mormânt, auzit-au de la înger: Pentru ce-L căutaţi printre morţi, ca pe un om, pe Cel ce este întru lumina cea pururea fiitoare? Vedeţi giulgiurile cele de îngropare! Alergaţi şi vestiți lumii că S-a sculat Domnul, omorând moartea, că este Fiul lui Dumnezeu, Cel Ce mântuieşte neamul omenesc.
Apoi CONDACUL, glasul al 8-lea
De Te-ai şi pogorât în mormânt, Cela ce eşti fără de moarte, dar puterea iadului ai zdrobit şi ai înviat ca un biruitor, Hristoase Dumnezeule, zicând femeilor mironosiţe: Bucuraţi-vă! și Apostolilor Tăi pace dăruindu-le, Cel Ce dai celor căzuţi ridicare.
Și aceste tropare:
În mormânt cu trupul, în iad cu Sufletul, ca un Dumnezeu, în Rai cu tâlharul şi pe scaun ai fost, Hristoase, cu Tatăl şi cu Duhul, toate umplându-le, Cel ce eşti necuprins.
Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.
Ca un purtător de viaţă, ca un mai înfrumuseţător decât raiul, cu adevărat şi mai luminat decât orice cămară împărătească s-a arătat, Hristoase, mormântul Tău, Izvorul Învierii noastre.
Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin.
Ceea ce eşti locaş sfinţit dumnezeiesc al Celui Preaînalt, bucură-te! Că prin tine s-a dat bucuria, Născătoare de Dumnezeu, celor ce strigă: Binecuvântată eşti tu între femei, Ceea ce eşti cu totul fără prihană, Stăpână.
Apoi: Doamne miluieşte (de 40 de ori)
Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin.
Ceea ce eşti mai cinstită decât Heruvimii şi mai slăvită fără de asemănare decât Serafimii, Care fără stricăciune pe Dumnezeu Cuvântul ai născut, pe tine, cea cu adevărat Născătoare de Dumnezeu, te mărim.
Pentru rugăciunile Sfinţilor Părinţilor noştri, Doamne, Iisuse Hristoase, Dumnezeul nostru, miluieşte-ne pe noi. Amin.
Hristos a Înviat din morţi, cu moartea pe moarte călcând şi celor din morminte, viaţă dăruindu-le (de trei ori).”
Slujbele din Săptămâna Luminată se țin cu Ușile Împărătești larg deschise. Astfel, privirea spre altar nu mai este împiedicată de nimic, ceea ce simbolizează ușa deschisă de la mormântul Mântuitorului dar și ruperea catapetesmei Templului din Ierusalim în momentul morții Mântuitorului. În plus, în Săptămâna Luminată este interzis complet postul pentru toți ortodocșii, credincioșii întremându-se astfel după cele opt săptămâni de post anterior Sfintelor Paști. În Săptămâna luminată și până la Înălțarea Domnului nu se îngenunchează.
O altă particularitate liturgică a acestei săptămâni o reprezintă zilele de miercuri și vineri, care sunt însemnate în calendar cu „harți”. În aceste zile, în care în mod obișnuit este post se dezleagă la toate mâncărurile de dulce, pentru bucuria Sfintei Învieri. Totodată, până la Marele Praznic al Pogorârii Duhului Sfânt, miercurea și vinerea se face dezlegare la pește.
Marți, în Săptămâna Luminată, se face uscarea Sfântului Agneț, sfințit la Liturghia Sfântului Vasile cel Mare unită cu Vecernia din Sfânta și Marea Joi, în Săptămâna Patimilor.
În vinerea din Săptămâna Luminată, creștinii prăznuiesc Izvorul Tămăduirii, adică a unui izvor minunat de la Constantinopol, prin apa căruia Maica Domnului a lucrat multe vindecări, când, după otpustul (binecuvântarea finală) Sfintei Liturghii, se săvârșește slujba sfințirii celei mici a apei „aghiazma mica”.
În Săptămâna Luminată toate rânduielile liturgice sunt strâns legate de lumina, bucuria și pacea adusă de minunata zi a Învierii. Întreaga expresie liturgică a Ortodoxiei, de la veșmintele slujitorilor și până la imnografie, mărturisește bucuria pascală.
„Triodul plângerii” s-a sfârșit și urmează „Triodul bucuriei”; omul este chemat să prăznuiască, să se bucure, pentru că prin Învierea Mântuitorului i s-a dat șansa să devină nemuritor.
În toată săptămâna, la toate slujbele bisericești, preotul se îmbracă în toate veșmintele de la începutul slujbei. Binecuvântarea de început, atât la Vecernie, cât și la Utrenie, este „Slavă Sfinte și Celei de o ființă și nedespărțitei Treimi…”, iar după aceasta se cântă troparul „Hristos a înviat din morți…” (de trei ori) și stihurile Paștilor. În timpul rostirii acestor stihuri, preotul cădește cele patru laturi ale sfintei mese și întreg sfântul altar.
Începând din Duminica Sfintelor Paști și până la Înălțarea Domnului, la Liturghie se cânta Axionul Paștilor: „Îngerul a strigat către cea plină de daruri: Curată Fecioară, bucură-te; și iarăși zic, bucură-te, că Fiul tău a înviat a treia zi din mormânt și pe morți i-a înviat; veseliți-vă, popoare. Luminează-te, luminează-te, noule Ierusalime, că Slava Domnului peste tine a răsărit; saltă acum și te bucură, Sioane, iar tu, curată Născătoare de Dumnezeu, veselește-te întru învierea Celui născut al Tău.”
De la Învierea Domnului și până la Rusalii, nu se fac metanii, ci doar închinăciuni, și nu se citește Psaltirea. De asemenea, în Săptămâna Luminată, în locul Paraclisului către Născătoarea de Dumnezeu, se citește Canonul Învierii, iar Acatistul Învierii Domnului se citește de la Sfintele Paști până la Înălțarea Domnului.
Din Duminica Învierii Domnului, în Biserica Ortodoxă începe o nouă perioadă liturgică a anului bisericesc, numită perioada Penticostarului. Numele acestei perioade vine de la cartea Penticostar. Aceasta este, pe lângă Triod și Octoih, una din cele trei perioade ale Anului Bisericesc.
Penticostarul începe în Duminica Învierii Domnului și se încheie în Duminica Pogorârii Sfântului Duh sau Duminica Cincizecimii(Rusalii). Totuși, având în vedere că Pogorârea Sfântului Duh este praznic împărătesc, iar odovania se face după 8 zile, perioada Penticostarului se sfârșește de fapt în Duminica Tuturor Sfinților.
Surse text:
– Rânduiala Ceasurilor Sfintelor Paști – ”doxologia.ro”
– Săptămâna Luminată – ”pravila.ro”
– Perioada penticostarului – ”basilica.ro”
– Când se/nu se îngenunchează în Biserică – ”stiridigitale.ro”
