În fiecare an, pe 16 septembrie, Biserica Ortodoxă o prăznuiește pe Sfânta Mare Muceniță Eufimia, una dintre cele mai cunoscute mucenițe ale primelor veacuri creștine. Tânără fecioară din Calcedon, Sf. Eufimia a rămas în memoria Bisericii prin curajul cu care și-a mărturisit credința în Hristos în fața prigoanei, dar și prin legătura sa cu unul dintre cele mai importante momente din istoria Bisericii: Sinodul al IV-lea Ecumenic de la Calcedon, din anul 451.
Troparul zilei o numește „preafrumoasă fecioară a lui Hristos” și amintește rolul pe care tradiția Bisericii îl atribuie Sfintei Eufimia în întărirea hotărârilor Sinodului al IV-lea Ecumenic:
„Ai veselit pe cei credincioși și ai rușinat pe cei răumărturisitori, Eufimia, preafrumoasă fecioară a lui Hristos. Căci ai întărit dogmele Sinodului al patrulea, pe care părinții bine le-au rânduit.”
O tânără care nu și-a lepădat credința
Potrivit tradiției hagiografice, Sfânta Eufimia s-a născut în cetatea Calcedon, într-o familie creștină. Părinții săi, Filotron Sigeliticul și Teodorosia, au crescut-o în credința în Hristos.
Viața ei s-a desfășurat într-o perioadă în care creștinii erau persecutați de autoritățile Imperiului Roman. În timpul împăratului Dioclețian, creștinilor li se cerea să aducă jertfe zeilor, iar refuzul putea atrage pedepse și chiar condamnarea la moarte.
La Calcedon, prigonitorul Prisc Antipatul a poruncit ca locuitorii să participe la un praznic închinat zeului Marte și să aducă jertfe. Creștinii din cetate au refuzat și s-au retras într-un loc tăinuit, unde se rugau lui Dumnezeu.
Printre cei 49 de creștini care au fost descoperiți și arestați se afla și tânăra Eufimia.
Aduși înaintea prigonitorului, creștinii au refuzat să se lepede de credință. Pentru ei, ascultarea față de autorități nu putea fi mai presus de ascultarea față de Dumnezeu.
Au urmat zile de chinuri, bătăi și înfometare. În ciuda suferințelor, sfinții au rămas statornici.
„Nu mă lăsa pe mine, prea iubite Mirele meu”
Eufimia a devenit ținta prigonitorului și datorită tinereții și frumuseții sale. Potrivit tradiției, Antipatul a încercat mai întâi să o determine să renunțe la credință prin promisiuni, darurile și cinstirile pe care i le oferea.
Sfânta a refuzat.
În rugăciune, ea i-a cerut lui Hristos să o întărească în fața încercărilor:
„Nu mă lăsa pe mine, prea iubite Mirele meu, Iisuse Hristoase, că spre Tine nădăjduiesc (…) Întărește-mă pe mine, neputincioasa roaba Ta, ca să nu mă biruiască pe mine fărădelegea.”
Tradiția consemnează că au urmat numeroase încercări: roata cu lame, cuptorul încins, groapa cu fiare și alte forme de tortură.
Una dintre cele mai impresionante încercări la care a fost supusă Sfânta Eufimia a fost aruncarea ei într-un cuptor aprins. Potrivit tradiției hagiografice, înainte de a intra în foc, tânăra muceniță s-a însemnat cu semnul Sfintei Cruci și și-a ridicat rugăciunea către Dumnezeu, cerându-I să o păzească așa cum i-a păzit odinioară pe cei trei tineri din Babilon.
În mijlocul flăcărilor, Sfânta Eufimia nu s-ar fi lăsat cuprinsă de teamă, ci L-a slăvit pe Dumnezeu, cântând cuvintele cunoscute din Cartea lui Daniel:
„Binecuvântat ești, Doamne, Dumnezeul părinților noștri și lăudat și prea slăvit este numele Tău în veci.” (Daniel 3,26)
Relatarea spune că focul nu i-a atins nici trupul, nici hainele, iar Sfânta a ieșit nevătămată din cuptor. Imaginea ei în mijlocul focului, asemenea celor trei tineri din Babilon, a rămas în tradiția Bisericii ca o mărturie a credinței și a nădejdii neclintite în Dumnezeu.
În cele din urmă, după ce a trecut prin toate încercările, Sfânta Mare Muceniță Eufimia și-a dat sufletul în mâinile lui Dumnezeu.
Mucenicia ei este prăznuită la 16 septembrie.
De ce este sărbătorită Sfânta Eufimia și la 11 iulie?
Sfânta Eufimia are în calendarul ortodox două zile importante de pomenire.
La 16 septembrie este prăznuită mucenicia sa, în timp ce la 11 iulie este pomenită minunea pe care tradiția Bisericii o leagă de Sinodul al IV-lea Ecumenic de la Calcedon, din anul 451.
La aproape un secol și jumătate după mucenicia Sfintei, Calcedonul avea să devină locul în care episcopii Bisericii s-au adunat pentru a discuta una dintre cele mai importante probleme teologice ale epocii.
Sfânta Eufimia și Sinodul de la Calcedon
Sinodul al IV-lea Ecumenic s-a desfășurat în anul 451, la Calcedon, iar tradiția consemnează că lucrările sale au avut loc în biserica în care se aflau moaștele Sfintei Eufimia.
Una dintre principalele teme ale Sinodului a fost învățătura despre Persoana lui Iisus Hristos și despre dumnezeirea și omenitatea Sa. Sinodul de la Calcedon a mărturisit că Iisus Hristos este Dumnezeu adevărat și om adevărat, unul și același Hristos în două firi, dumnezeiască și omenească, „neamestecate, neschimbate, neîmpărțite și nedespărțite.
Potrivit tradiției ortodoxe, în contextul disputelor dintre reprezentanții celor două poziții teologice, mărturisirile de credință au fost așezate în mormântul Sfintei Eufimia.
După trei zile de post și rugăciune, mormântul a fost deschis în prezența participanților la Sinod. Tradiția relatează că pergamentul cu mărturisirea considerată neconformă cu dreapta credință a fost găsit la picioarele Sfintei, în timp ce mărturisirea ortodoxă se afla în mâna ei dreaptă.
Pentru Biserica Ortodoxă, acest episod a devenit una dintre cele mai cunoscute minuni asociate Sfintei Eufimia și un simbol al mărturisirii dreptei credințe.
O sfântă pomenită pentru statornicia ei
Dincolo de relatările despre prigoane și minuni, chipul Sfintei Eufimia rămâne pentru credincioși cel al unei tinere care nu și-a abandonat credința atunci când aceasta i-a fost pusă la încercare.
Viața ei este prezentată în tradiția Bisericii ca o mărturie despre curaj, răbdare și fidelitate față de Hristos.
În ziua de 16 septembrie, credincioșii participă la Sfânta Liturghie și se roagă Sfintei Mari Mucenițe Eufimia pentru putere în încercări, statornicie în credință și ajutor în momentele dificile ale vieții.
Cinstirea Sfintei s-a răspândit de-a lungul veacurilor în lumea ortodoxă, iar numele ei a rămas legat atât de jertfa mucenicească din primele veacuri creștine, cât și de mărturisirea credinței la Calcedon.
O lecție pentru creștinii de astăzi
La mai bine de 1.700 de ani de la epoca în care este plasată mucenicia sa, Sfânta Eufimia continuă să fie cinstită ca un exemplu de credință neclintită.
Mesajul zilei de 16 septembrie nu este doar unul despre trecut. Pentru credincioși, pomenirea Sfintei Eufimia este și un prilej de reflecție asupra felului în care fiecare om își trăiește credința, își păstrează valorile și rămâne statornic atunci când trece prin încercări.
Sfânta Mare Muceniță Eufimia este prăznuită în fiecare an la 16 septembrie, iar Biserica îi cere mijlocirea prin rugăciune:
„Muceniță mărită, roagă-L pe Hristos Dumnezeu să ne dăruiască nouă mare milă.”
La 16 septembrie, credincioșii sunt chemați să-și amintească de tânăra muceniță din Calcedon și de mărturia ei: credința, atunci când este trăită cu sinceritate și statornicie, poate deveni o lumină care trece dincolo de veacuri.
Accesează și:
– Sfânta Mare Muceniță Eufimia (16 septembrie) – ”pravila.ro”
– Acatistul Sfintei Mari Mucenițe Eufimia – ”doxologia.ro”
– Apariția impresionantă a Maicii Domnului și a Sfintei Eufimia în chilia Cuviosului Paisie Aghioritul – ”marturieathonita.ro”
– Minunea Sfintei Eufimia aduce lumină la Sinodul din Calcedon – ”doxologia.ro”
