Rânduiala și textul slujbei Sfântului Maslu ne descoperă cinci scopuri principale ale acestei Taine, și anume vindecarea, ușurarea durerilor și a suferințelor, iertarea păcatelor, mângâierea bolnavului și, în cele din urmă, mântuirea.
Astfel:
– primul scop al Maslului este în mod foarte limpede vindecarea de boală, care se cere în majoritatea rugăciunilor de la această slujbă.
– al doilea scop al săvârșirii Tainei este ușurarea durerilor fizice și a suferințelor psihice ale celui pentru care se săvârșește Maslul.
– al treilea scop al Tainei Sfântului Maslu este mângâierea întristării pe care o produce boala… Taina îl poate ajuta pe bolnav să-și îndure boala și suferințele pe care le provoacă ea, să înfrunte această grea încercare, ferit de tristețe și de deznădejde, păstrându-și credința și încrederea în Dumnezeu, să le trăiască în Domnul și să primească de la El foloasele duhovnicești pe care El le dă întotdeauna la vreme de necaz celor ce se alipesc de El cu toată curăția, cu rugăciune, nădejde și iubire. Primirea Maslului îi oferă în orice caz bolnavului un nou început, cu noi temeiuri, prin care să se situeze într-un context duhovnicesc nou, să fie dinamizat interior.
– al patrulea scop al Maslului este iertarea păcatelor. Acesta este evidențiat de Sfântul Iacob în cuvintele prin care întemeiază Taina, în paralel cu cel al vindecării: „Și de va fi făcut păcate, se vor ierta lui” (Iacob 5, 15). De altfel, toată rânduiala slujbei Maslului are un puternic aspect penitențial. Iertarea și curățirea de păcate se cer în mai toate rugăciunile, mai ales în cea de-a doua rugăciune din rânduiala Maslului, care este și o chemare la pocăință, pentru că boala este adesea prilej de întoarcere la Dumnezeu. De asemenea, rugăciunea penitențială pe care o rostește preotul la sfârșitul slujbei, ținând Sfânta Evanghelie deschisă pe capul bolnavului, cuprinde multe formule apropiate de cele folosite la Taina Pocăinței.
Dar Taina Maslului nu înlocuiește Taina Spovedaniei, deoarece creștinul nu-și mărturisește aici păcatele.
– al cincilea scop al Maslului este mântuirea. Este semnificativ faptul că, în textul Sfântului Iacob, mântuirea, ca rod dorit al ei, este menționată înaintea tămăduirii: „Rugăciunea credinței va mântui pe cel bolnav și Domnul îl va ridica”. Îngrijirea și tămăduirea bolilor trupești sau psihice și sănătatea regăsită nu sunt niciodată pentru creștinism scopuri în sine. Îngrijirile ce se dau trupului sunt simboluri ale grijii datorate sufletului. Redobândirea sănătății nu este un scop în sine, ci recuperarea puterilor hărăzite să împlinească voia lui Dumnezeu, să-L slujească și să-L slăvească pe El. Tămăduirea bolilor fizice și psihice se arată a fi simbol și vestire sau prefigurare a mântuirii omului.
Iertarea păcatelor și curățirea sufletului și a trupului săvârșite la Maslu sunt strâns legate de tămăduire, dar deseori se spune că Taina este și spre mântuirea bolnavului și spre viața cea veșnică din Împărăția Cerească. Boala este pentru om prilej cum nu e altul mai bun de cercetare de sine, de întoarcere către Dumnezeu și de schimbare a vieții sale, spre vindecare și în special spre mântuire.
De ce este folosit uleiul la taina Sfântului Maslu?
El este un semn al rugăciunii credincioşilor şi al preoţilor, al invocării Harului Duhului Sfânt asupra bolnavului. Este sfinţit prin invocarea lui Dumnezeu şi este binecuvântat de preoţi de şapte ori, primind darul dumnezeiesc al vindecării bolnavilor, iertării păcatelor, împărtăşind totodată milă şi îndurarea lui Dumnezeu celui aflat în suferinţă.
Sfântul Evanghelist Marcu ne spune despre ucenicii şi Apostolii lui Hristos că fiind trimişi să propovăduiască Evanghelia „scoteau mulţi demoni şi ungeau cu untdelemn pe mulţi bolnavi şi-i vindecau” (Mc. 6, 13), prin urmare uleiul este simbol al milei divine, al însănătoşirii trupeşti şi sufleteşti. Uleiul era folosit încă din vechime, mai întâi în Vechiul Testament când regii erau unşi cu ulei la întronare, ca legământ cu Dumnezeu, preoţii şi profeţii la fel, iar în Noul Testament după cum am văzut în Evanghelia Sfântului Apostol Marcu, se folosea de către Apostoli la ungerea celor bolnavi pentru vindecarea lor şi Sfântul Apostol Iacob întăreşte această întrebuinţare prin Epistola sa Sobornicească: „De este cineva bolnav să cheme preoţii Bisericii şi să se roage pentru el, ungându-l cu untdelemn în numele Domnului” (Iac.5, 15).
Săvârșirea Maslului de obște
Pe lângă cazurile de administrare a Tainei Maslului persoanelor particulare, în Biserica Ortodoxă se practică foarte mult Maslul de obște, adică săvârșirea acestui serviciu divin pentru toată comunitatea sau pentru cei care vin în Biserică pentru a participa la această Sfântă Taină.
Săvârșirea corectă a Maslului de obște trebuie să cuprindă toată rânduiala acestuia, și anume citirea celor șapte pericope din Apostol și din Evanghelie, cele șapte rugăciuni speciale și formula rostită concomitent cu cele șapte ungeri cu untdelemn sfințit ce se administrează celor aflați în neputințe trupești și sufletești.
Trebuie să știm, însă, că prin săvârșirea Sfântului Maslu de obște și prin participarea noastră la această slujbă nu se înlocuiește Taina Spovedaniei. Acest mod de înțelegere a ajuns să fie atât de răspândit încât Maslul nu mai este perceput ca o rânduială pentru vindecarea trupească și sufletească a celor grav bolnavi, ci este interpretată ca o slujbă generală de vindecare, care nu are nici o legătură cu vreo boală anume. O astfel de înțelegere conduce la o pierdere aproape completă a sensului real al Tainei. În acest context, deosebirea dintre Taina Maslului de obște și Spovedanie este umbrită, și aceasta oferă credincioșilor o scuză pentru a evita spovedania în întregime.
Pericopele Evanghelice și Apostolice de la slujba Sfântului Maslu
În rânduiala slujbei Tainei Sfântului Maslu fiecare dintre cele șapte ungeri cu untdelemn sfințit este precedată de citirea unui text dintr-o Epistolă și a unui text dintr-o Evanghelie. Biserica a reținut pentru aceste paisprezece citiri, principalele pasaje din Sfânta Scriptură legate, direct sau indirect, de boală și tămăduire, privite atât din punct de vedere al bolnavului, cât și din cel al apropiaților săi.
Citirea a șapte Epistole și a șapte Evanghelii s-a impus încă din veacurile al XIII-lea și al XIV-lea, rezultând din unirea celor șapte Epistole și șapte Evanghelii citite în timpul a șapte Liturghii săvârșite șapte zile la rând, de șapte preoți, în șapte Biserici diferite, așa cum se celebra atunci Taina Sfântului Maslu pentru cei bolnavi, unit cu Liturghia euharistică.
Astfel:
– înainte de prima ungere se citește Apostolul de la Iacov 5, 10-16, text ce ne înfățișează instituirea Tainei Maslului și Evanghelia de la Luca 10, 25-37, unde ni se relatează pilda samarineanului milostiv.
– înainte de a doua ungere se intonează Apostolul din Epistola către Romani 15, 1-7, ce ne îndeamnă la milă și unire frățească a credincioșilor, începând cu aceste cuvinte, „datori suntem noi cei tari să purtăm slăbiciunile celor neputincioși”, și Evanghelia de la Luca 19, 1-10, unde ne este prezentată personalitatea lui Zaheu, mărturie de credință în Hristos și arătarea faptului că „Fiul Omului a venit să caute și să mântuiască pe cel pierdut”.
– al treilea șir de pericope începe cu Apostolul de la I Corinteni 12, 27; 13, 8, ce ne creionează valoarea și măreția iubirii și Evanghelia de la Matei 10, 1 și 5-8, unde ni se arată puterea dată de Hristos ucenicilor ca să izgonească pe demoni și „să tămăduiască orice boală și orice neputință”.
– înainte de a patra ungere, se citește Apostolul de la II Corinteni 6, 16; 7, 1, pericopă ce ne impune un îndemn la curățirea de toată întinarea trupului și a duhului, pentru a-L putea primi pe Dumnezeu, potrivit făgăduinței Sale, și Evanghelia de la Matei 8, 14-23 unde ni se relatează vindecarea soacrei lui Petru, cu trimitere la prorocia lui Isaia: „Acesta neputințele noastre a luat și bolile noastre le-a purtat”.
– la a cincea ungere ascultăm Apostolul de la II Corinteni 1, 8-11, fiindu-ne redată mărturia Sfântului Pavel care, având a îndura necaz peste măsură de mare și peste puterile sale, aproape deznădăjduit pentru viața lui, punându-și nădejdea în Dumnezeu, a fost izbăvit de moarte, fiind un exemplu de vindecare și de speranță pentru cei aflați în suferință. Pericopa Evanghelică este rânduită aici cea de la Matei 25, 1-13, adică pilda celor zece fecioare ce ne îndeamnă la priveghere, întrucât nimeni nu știe nici ziua, nici ceasul când va veni Fiul Omului.
– a șasea ungere este precedată de Apostolul de la Galateni 5, 22; 6, 2, unde primim îndemn la viețuire în Duhul și la purtări după Duhul, pentru a primi roadele Duhului Sfânt, cât și sfat către creștini să-și poartă unuia altuia sarcinile; și Evanghelia de la Matei 15, 21-28, unde ni se expun faptele despre cananeana a cărei fiică era chinuită de demon, căreia Hristos îi spune: „O, femeie, mare este credința ta, fie ție după cum voiești. Și s-a tămăduit fiica ei din ceasul acela”.
– înainte de cea de-a șaptea ungere avem rânduit Apostolul de la I Tesaloniceni 5, 14-23, prin care primim imbold la îmbărbătarea celor slabi la suflet, la sprijinirea celor neputincioși, la îndelungă răbdare față de toți, la ferirea de orice rău și păzirea neprihănită a întregii ființe pentru a doua venire a lui Hristos, și Evanghelia de la Matei 9, 9-13, unde aflăm că nu cei sănătoși au nevoie de doctor, ci cei bolnavi.
Rugăciunile citite la Sfântul Maslu
Rânduiala Tainei Sfântului Maslu, ca parte văzută, constă în rugăciunile pentru sfințirea untdelemnului, ungerea celor bolnavi cu acesta, citirea celor șapte fragmente de Apostol și de Evanghelie, rugăciunile de iertare și de vindecare, iar ca parte nevăzută, constă în iertarea de păcate, deci vindecarea sufletului.
Cele șapte rugăciuni diferite care se rostesc în cadrul slujbei Sfântului Maslu ocupă un loc central în sânul slujbei. Amintind milostivirea și bunătatea pe care Dumnezeu le-a arătat întotdeauna față de oameni, în ele se cere păzirea vieții bolnavului, ușurarea de chinuri, vindecarea și întărirea trupului și totodată iertarea păcatelor, tărie duhovnicească, primenirea întregii sale făpturi și înnoirea în Hristos a vieții sale. Fiecare rugăciune insistă în mod particular asupra unuia sau altuia dintre aceste aspecte, dar toate pun alături mângâierea sufletului și ușurarea trupului, leagă tămăduirea duhovnicească de cea trupească, subliniind importanța fundamentală a celei dintâi, fără a nesocoti valoarea celeilalte.
Astfel:
– în cea dintâi rugăciune, preoții cer Milostivului Dumnezeu: „Facă-se, Doamne, îuntdelemnul acesta untdelemn de bucurie, untdelemn de sfințenie, îmbrăcăminte împărătească, pavăză puternică izbăvitoare de toată lucrarea diavolească, pecete nestricată, bucurie a inimii, veselie veșnică”.
– în cea de-a doua rugăciune este chemat în ajutor Dumnezeu cel Mare și Preaînalt, pentru a trimite harul Său preasfânt peste bolnavul care și-a cunoscut păcatele sale și a venit la El cu credință. Dumnezeu este rugat să-l primească pe acesta cu iubirea Sa de oameni, să îi ierte lui orice a greșit cu cuvântul, cu lucrul sau cu gândul, să îl însoțească și să-l păzească în ceilalți ani ai vieții acestuia.
– cea de-a treia rugăciune este o invocare directă a ajutorului lui Dumnezeu, spre ușurarea durerii trupești a celui bolnav: „Așa, Doamne, trimite din cer puterea Ta cea tămăduitoare; atinge-Te de trup, potolește-i firbințeala, ușurează-i suferințele și-i izgonește toată boala cea ascunsă, Fii tămăduitorul robului Tău acesta; ridică-l pe dânsul din patul durerii și din așternutul chinuirii. Dăruiește-l pe dânsul sănătos și întreg Bisericii Tale, ca să fie bineplăcut Ție și să facă voia Ta”.
– în cea de-a patra rugăciune, Milostivul Dumnezeu este rugat astfel: „Cel ce tămăduiești toată neputința, tămăduiește pe robul Tău; ridică-l pe dânsul din patul durerii pentru mila bunătății Tale; cercetează-l pe dânsul cu mila și cu îndurările Tale; depărtază de la dânsul toată boala și neputința”.
– în cea de-a cincea rugăciune, Milostivul Dumnezeu este numit „Tatăl orfanilor, limanul celor înviforați și doctor al celor bolnavi; Cel ce porți fără mâhnire slăbiciunile noastre și iei asupră-Ți suferințele noastre; Care miluiești cu liniștirea; Cel ce treci peste fărădelegi și ierți nedreptățile; Cel grabnic spre ajutor și zăbavnic la mânie; Cel ce primești pocăința păcătoșilor și ai putere a ierta păcatele cele multe și grele și dai tămăduire tuturor celor ce petrec întru neputință și în boală întunecată”.
– următoarele rugăciuni, a șasea și a șaptea, precum și rugăciunea ce se citește în timp ce Sfânta Evanghelie se află deschisă pe capul bolnavului, cer iertarea păcatelor celor aflați în suferință: „Ție ne rugăm și cu umilință la Tine cădem: în bunătatea Ta, Însuți slăbește, lasă, iartă, Dumnezeule, fărădelegile și păcatele robului Tău și greșelile lui cele de voie și cele fără de voie”.
Cântările canonului Tainei Sfântului Maslu
Alături de citirile din Apostol și Evanghelie și de rugăciunile ce întregesc slujba Sfântului Maslu, rânduiala acesteia are în centrul ei și o parte care precede slujba propriu-zisă, dar care este unită de ea, și anume, canonul, alcătuit de imnograful Arsenie. Acesta este compus din nouă cântări ce conține fiecare un număr de strofe, cuprinzând și cântarea Luminândei, a stihirilor Laudelor și a unui tropar în final, la fel ca la slujba Utreniei de azi, fiind o reminiscență și o amintire din timpul când Sfântul Maslu era unit cu Laudele bisericești și cu Sfânta Liturghie.
Diferitele tropare, ce intră în alcătuirea canonului Sfântului Maslu, invocă milostivirea, îndurarea și harul lui Dumnezeu pentru bolnavii ce vor primi ungerea, pentru curățirea, spălarea și ușurarea, izbăvirea lor de chinuri și de dureri, tămăduirea, întărirea și păzirea lor de vrăjmașii cei nevăzuți, și pentru mântuirea lor. Prin cântarea luminândei se cere de la Dumnezeu să asculte și să împlinească rugăciunea celor care s-au adunat în jurul bolnavului. În cele patru stihiri ale Laudelor se cere iertarea păcatelor, ușurarea durerilor, risipirea necazurilor, izbăvirea de nevoi, curățirea sufletului și tămăduirea sufletului și a trupului. Textul troparului din final cere izbăvirea de toată boala și neputința a tuturor celor care sunt de față, arătând și scopul vindecării lor: „ridică-i ca să Te laude și să Te slăvească neîncetat”.
Cântarea sau citirea canonului Maslului, la casa bolnavului sau în biserică, are menirea de a-i încredința pe cei prezenți asupra ajutorului dumnezeiesc. Stihul „Stăpâne, Hristoase Milostive, miluiește și tămăduiește pe robii Tăi”, repetat după fiecare tropar, este o rugăciune de invocare a ajutorului dumnezeiesc. În textul acestor cântări, Mântuitorul Hristos este numit „doctorul și ajutătorul celor ce sunt în dureri, Izbăvitorul și Mântuitorul celor neputincioși”, „Cel Care este grabnic ajutător” și sunt invocate mila și mângâierea Sa, îndurarea și ajutorul, spre contenirea durerilor, rănilor și apăsărilor chinurilor celor aflați în suferință.
De asemenea, este invocat ajutorul Preacuratei Maicii Sale, al Sfântului Ierarh Nicolae, al Sfântului Dimitrie, mare apărător al lumii întru primejdii, al Sfântului Pantelimon, „purtătorul de chinuri”, și al sfinților fără de arginți și făcători de minuni. Ajutorul Mântuitorului Iisus Hristos, al Maicii Sale, al sfinților, se revarsă asupra lumii și a oamenilor prin rugăciunile stăruitoare ale preoților și ale celor ce s-au adunat la casa bolnavului sau în biserică.
Practica deschiderii Evangheliei pe capul bolnavului, la Sfântul Maslu
La sfârșitul slujbei Tainei Sfântului Maslu, după ce a avut loc ultima ungere cu untdelemn sfințit a celui bolnav, preoții pun Sfânta Evanghelie deschisă pe capul bolnavului rostind o rugăciune penitențială, foarte apropiată de prima rugăciune a preotului din Taina Spovedaniei, în care se cere de la Dumnezeu iertarea păcatelor bolnavului.
Această practică a deschiderii Sfintei Evanghelii pe capul bolnavului este adesea greșit înțeleasă, dându-i-se un caracter magic sau superstițios, ajungând la starea de inovație liturgică extrem de păgubitoare. Precum am menționat, după a șaptea rugăciune și ungere, conform rânduielii actuale din Molitfelnic sau Aghiasmatar, preotul protos, luând Sfânta Evanghelie, o dă bolnavului să o sărute și să o deschidă. Ceilalți preoți slujitori o țin deasupra capului celui bolnav, iar protosul rostește cea de-a opta rugăciune în care se spune, printre altele: „nu pun mâna mea cea păcătoasă peste capul celui ce a venit la Tine cu pocăință, ci pun mâna Ta cea puternică și tare, ce se află în această Sfântă Evanghelie, pe care slujitorii cei împreună cu mine o țin deschisă pe capul robului Tău (N), și mă rog…”. După rostirea rugăciunii, rânduiala din carte arată că, luând protosul Sfânta Evanghelie de deasupra capului celui căruia i se face Maslul, i-o dă să o sărute, împreună cu Sfânta Cruce, apoi se miruiesc preoții, toți cei de față și bolnavul, în timp ce se cântă troparele rânduite.
Surse text – ”doxologia.ro”:
– Ce este taina Sfântului Maslu ?
– Rugăciunea de sfințire a untdelemnului de la Sfântul Maslu
– Cântările canonului Tainei Sfântului Maslu
– Semnificația rugăciunilor citite la Sfântul Maslu
– Pericopele Evanghelice și Apostolice de la slujba Sfântului Maslu
– Semnificația săvârșirii Sfântului Maslu de obște
– Practica deschiderii Evangheliei pe capul bolnavului, la Sfântul Maslu
Accesează și:
– Textul integral: Slujba Sfântului Maslu – ”crestinortodox.ro”
– Video: Ce este Sfântul Maslu? (conținut găzduit de o terță parte – youtube.com/trinitastv; timp vizionare 6:33)
– Legătura între boală și păcat în Taina Sfântului Maslu
– Rugăciunea de sfințire a untdelemnului de la Sfântul Maslu
– Cântările canonului Tainei Sfântului Maslu
– Semnificația rugăciunilor citite la Sfântul Maslu
– De ce este folosit uleiul la taina Sfântului Maslu?
– Ungerea cu ulei sfințit la Sfântul Maslu – istoric și semnificații
– Pericopele Evanghelice și Apostolice de la slujba Sfântului Maslu
– Semnificația săvârșirii Sfântului Maslu de obște
– Practica deschiderii Evangheliei pe capul bolnavului, la Sfântul Maslu
– Legătura Sfântului Maslu cu Spovedania și Euharistia
– Obiectele necesare pentru săvârșirea Sfântului Maslu
– Câți preoți trebuie să participe la săvârșirea Sfântului Maslu?
– Locul și timpul săvârșirii Tainei Sfântului Maslu
– Taina Sfântului Maslu deschide bolnavului ușa vindecării trupești și sufletești
– Istoricul Tainei Sfântului Maslu
