În fiecare an, la începutul lunii noiembrie, Biserica Ortodoxă pregătește credincioșii pentru una dintre cele mai mari sărbători ale creștinătății: Nașterea Domnului nostru Iisus Hristos. Această pregătire se realizează prin Postul Nașterii Domnului, cunoscut și sub denumirea de Postul Crăciunului, care începe cu ziua numită „Lăsatul Secului”.
Lăsatul Secului reprezintă, simbolic, momentul în care credinciosul își întoarce atenția de la desfătările lumii și începe o perioadă de curățire a trupului și a sufletului.
Semnificația Lăsatului Secului
Expresia „lăsatul secului” provine dintr-un vechi obicei bisericesc și este interpretată în două sensuri complementare:
Postirea de la alimentele de dulce – „sec” înseamnă lipsit de grăsime sau alimente bogate, simbolizând renunțarea temporară la plăcerile pământești.
Determinarea sufletească – „secul” poate fi înțeles și ca lumea lumescă, seculară, ceea ce arată chemarea credinciosului de a se depărta de grijile și tentațiile acestei lumi.
Astfel, lăsatul secului devine momentul inițial al unei perioade de pregătire duhovnicească, în care postul alimentar servește drept suport pentru postirea sufletească: rugăciune, pocăință, fapte bune și lectură spirituală.
Când are loc și durata Postului Crăciunului
Anul 2025, Postul Crăciunului începe pe 14 noiembrie, vineri, și se încheie în 24 decembrie, în Ajunul Crăciunului, având o durată de 41 de zile.
Această perioadă simbolizează:
– Postul îndelungat al patriarhilor din Vechiul Testament, care așteptau venirea Mesiei;
– Postul lui Moise de pe Muntele Sinai, în așteptarea primirii Legii de la Dumnezeu;
– Pregătirea Fecioarei Maria pentru Nașterea Pruncului Hristos.
Postul este uniformizat încă din anul 1166, la Sinodul local de la Constantinopol, pentru a armoniza practicile diferitelor comunități creștine.
Cum se ține postul și ce mâncăm
Postul Nașterii Domnului este considerat de asprime medie, iar regulile sale sunt flexibile, adaptate zilelor săptămânii și sărbătorilor rânduite în calendarul ortodox:
– Luni, miercuri, vineri – hrană uscată sau legume fierte, fără untdelemn.
– Marți și joi – legume fierte, asezonate cu untdelemn și vin.
– Sâmbăta și duminica – dezlegare la pește (cu excepția perioadei 20-25 decembrie, când postul devine mai aspru).
– Zile cu sărbători mari – se permite dezlegarea la pește, untdelemn și vin.
Ultima zi a postului, 24 decembrie (Ajunul Crăciunului), este cea mai aspră, dedicată reflecției spirituale și curățirii sufletești.
Este important de subliniat că postul alimentar nu este scop în sine, ci un mijloc de pregătire a inimii și a minții pentru viața duhovnicească.
Postul duhovnicesc: inimă, gând și fapte
Postul Crăciunului amintește că adevărata postire este „abținerea de la orice rău”, după cum ne învață Sfântul Tihon. Aceasta înseamnă:
– Puritatea gândurilor și a voinței;
– Îndepărtarea răutăților și a poftei egoiste;
– Sporirea rugăciunii și a faptei bune.
Prin acest post, creștinul învață să își transforme sufletul într-un loc primitor pentru Hristos, asemenea ieslei din Betleem.
Zile de dezlegare la pește
Postul nu este absolut, Biserica rânduind zile cu dezlegare la pește, care permit credincioșilor să se bucure de hrană mai consistentă fără a întrerupe postul duhovnicesc:
– 21 noiembrie – Intrarea în Biserică a Maicii Domnului;
– 22, 23 noiembrie;
– 25 noiembrie – Sf. Mare Muceniță Ecaterina;
– 29, 30 noiembrie;
– 2 decembrie – Sf. Cuv. Paisie și Cleopa;
– 4 decembrie – Sf. Mare Muceniță Varvara;
– 6, 7 decembrie;
– 9 decembrie – Zămislirea Sfintei Fecioare Maria;
– 13,14 decembrie;
– 18 decembrie – Sf. Cuv. Daniil Sihastrul.
Dezlegare la untdelemn și vin: 15, 16, 18, 20, 27 noiembrie și 3, 5, 11, 12, 16, 20, 21, 22 decembrie.
Postul Crăciunului nu este doar o perioadă de restricții alimentare, ci un urcuș duhovnicesc care ne apropie de Hristos. Prin post, rugăciune, fapte bune și milostenie, credinciosul învață să-și pregătească sufletul pentru Bucuria Nașterii Domnului și să trăiască experiența spirituală a întâlnirii cu Dumnezeu.
Astfel, lăsatul secului devine nu doar începutul unui post alimentar, ci chemarea Bisericii la curățirea inimii și la înălțarea duhului, pentru ca fiecare credincios să întâmpine Pruncul Iisus cu o inimă deschisă și plină de iubire.
