”Lumină lină a sfintei slave a Tatălui ceresc, Celui fără de moarte, a Sfântului, Fericitului, Iisuse Hristoase, venind la apusul soarelui, văzând lumina cea de seară, lăudăm pe Tatăl, pe Fiul și pe Sfântul Duh, Dumnezeu. Vrednic ești în toată vremea a fi lăudat de glasuri cuvioase, Fiul lui Dumnezeu, Cel ce dai viață, pentru aceasta lumea Te mărește”.
Cântecele vechi sunt de obicei cele mai bune cântece, iar unul dintre cele mai vechi cântece creștine a fost cântat de peste o mie și jumătate de ani. Este un cântec frumos, numit Lumină lină. În fiecare sâmbătă, în timpul slujbei Vecerniei în Biserica Ortodoxă, cântăm un imn cunoscut sub numele Lumină lină.
În cadrul slujbei vecerniei, cel mai important moment este ieșirea preotului din Sfântul Altar, având în mâna dreaptă cădelnița. După tămâierea catapetesmei, a icoanelor și a credincioșilor, preotul se oprește în fața Sfintelor Uși rostind: „Înțelepciune, drepți!”. Apoi, poporul începe cântarea unui imn numit „Lumină lină”. Cunoscut pentru frumusețea melodiei, dar și pentru încărcătura dogmatică, acesta este unul dintre cele mai vechi imne ce încă se păstrează în slujbele Bisericii Ortodoxe.
Este un cântec care ne umple inimile de căldură și este incredibil de vechi. De fapt, este atât de vechi, încât originile sale sunt neclare. În secolul al 4-lea, Sf. Vasile (cel Mare) se referă la acest cântec ca fiind deja un imn vechi, deci imnul Lumină lină este menționat ca fiind vechi într-un moment în care Biserica nici măcar nu avea încă o Biblie canonică.
Acest imn avea să fie apoi revizuit și, posibil, schimbată puțin linia muzicală, cu trei secole mai târziu de către un alt sfânt din Ierusalim. Acest sfânt se numea Sf. Sofronie și era patriarhul orașului. A fost membru în Sinodul 6 Ecumenic și era responsabil cu orașul Ierusalim. Pierderea orașului Ierusalim în anul 637, precedată de ani de războaie și lupte se spunea că i-a frânt inima. În timp ce sfinții priveau atunci la fața întunericului, ceea ce auzim noi în cântec este o lumină profundă. Acest cântec e adesea cunoscut ca „Imnul de aprindere a lămpii” și este însoțit de aducerea luminii în slujbele de seară. În înțelegerea antică a zilei, ziua nu începe cu zorii, ci cu apusul soarelui.
Și astfel, cântecul „Lumină lină” este într-adevăr unul dintre primele cântece ale zilei. Se cântă în timpul slujbei noastre de Vecernie și există o oglindire a lui într-un cântec pe care îl auzim în timpul Sfintei Liturghii de duminică dimineața. În Sfânta Liturghie de duminică auzim cuvintele „am văzut lumina cea adevărată”. Ambele imnuri nu se referă la un moment al zilei, nu la zori sau apusul soarelui, ci ambele se referă la Lumina lui Hristos și la o viață în Hristos.
Vizionează/ascultă – Lumină lină – Corul de maici al Mănăstirii Văratec – (conținut găzduit de o terță parte – „youtube.com/doarortodox, timp redare 2:08)
Surse text:
– Cel mai vechi imn al creștinătății: Lumină lină – ”chilieathonita.ro”
– Lumină lină – cel mai vechi imn creștin, păstrat până astăzi – ”doxologia.ro”
Accesează și:
– Simbolismul Luminii line și a Luceafărului – ”doxologia.ro”
