Duminică, 12 octombrie 2025, în Duminica a XXI-a după Rusalii, credincioșii care au participat la Sfânta Liturghie în Catedrala Arhiepiscopală „Sfânta Cuvioasă Parascheva” din Roman au trăit un moment deosebit de încărcat duhovnicește, prin prezența și slujirea celor doi ierarhi ai Eparhiei Romanului și Bacăului: Înaltpreasfințitul Părinte Arhiepiscop Ioachim și Preasfințitul Părinte Teofil Trotușanul.
Sfânta și Dumnezeiasca Liturghie a fost oficiată în sobor arhieresc, iar răspunsurile liturgice au fost oferite de Corala „Paraschevi” a Catedralei, conferind solemnitate și frumusețe momentului liturgic.
La finalul slujbei, cuvântul de învățătură a fost rostit de Preasfințitul Părinte Teofil Trotușanul, care a oferit o tâlcuire profundă și actualizată a Pildei Semănătorului, pericopa evanghelică rânduită pentru această duminică.
„Aceste patru feluri de pământ, aceste patru categorii în care pilda de astăzi împarte sufletele oamenilor, sunt o chemare pentru noi cei de astăzi să ne cercetăm și să vedem în care dintre ele ne aflăm. Oare suntem pământ bătătorit pe care cuvântul lui Dumnezeu căzând este furat de păsările cerului? Oare ne aflăm în categoria pietrelor care nu lasă cuvântul lui Dumnezeu să prindă rădăcină în sufletele noastre? Oare ne aflăm în categoria celor care primim cuvântul lui Dumnezeu, știm că ne este de folos, credem în El, doar că viața cu grijile ei îl înnăbușă și nu îl lasă să fim buni creștini până la capăt și să aducem rod de virtute? Sau oare suntem categoria pământului celui bun, care primim cuvântul lui Dumnezeu și rodește în inima noastră rod însutit, aducând bucurie semănătorului celui ceresc? Fiecare dintre noi trebuie să ne răspundem la această întrebare”, a spus Preasfinția Sa.
În continuarea omiliei, ierarhul a subliniat conexiunea profundă dintre mesajul evanghelic și cinstirea Sfinților Părinți de la Sinodul al VII-lea Ecumenic, comemorată în aceeași zi. Acest sinod a reafirmat fundamentul teologic al cinstirii sfintelor icoane, păstrând nealterată învățătura Bisericii despre Întruparea Cuvântului lui Dumnezeu.
„Și această dogma întrupării este temeiul pentru care noi, văzându-L pe Dumnezeu, pe Fiul Său cu chip de om, Îl cinstim pictând icoanele și așezându-le în bisericile și în casele noastre. Iar cinstirea pe care o aducem icoanei se înalță la prototipul ei, adică la Dumnezeu. Deci nu la materie ne închinăm noi, ci la prototipul care este zugrăvit pe aceste sfinte icoane. Ei bine, dragii mei, putem numi pe acești părinți 350 care s-au adunat la Sinodul al VII-lea Ecumenic ca și gardieni sau păzitori ai Cuvântului lui Dumnezeu Cel Adevărat, al Revelației celei duhovnicești adevărate și care au păzit ca acest adevăr de credință să rodească în inimile noastre, ca nu cumva păsările cerului sau spinii sau piatra să înăbușe acest cuvânt al adevărului și noi să nu lăsăm ca inimile noastre să rodească în duh și în adevăr. Deci se potrivește, iată, în mod fericit, cinstirea acestor părinți cu Evanghelia Duminicii de astăzi.”
Preasfințitul Teofil a identificat în acești sfinți părinți niște „agricultori duhovnicești” care au vegheat ca pământul inimilor să rămână roditor:
„Dacă semănătorul este Dumnezeu și Cuvântul lui Dumnezeu, Logosul Cel Întrupat a venit și și-a arătat chipul față de noi, atunci cei care au avut grijă, agricultorii duhovnicești, care au purtat grijă ca pământul inimilor oamenilor să rodească curat, sunt acești părinți ai Bisericii care au statornicit dogma sfintelor icoane. Iar noi, datorită lor, până astăzi avem bisericile atât de frumos zugrăvite cu chipurile sfinților, ale Mântuitorului Hristos și ale Preasfintei Născătoare de Dumnezeu. Ele sunt ferestrele prin care noi ne înălțăm cu mintea și cu sufletul către prototipul lor, adică Dumnezeu.”
În încheiere, ierarhul i-a îndemnat pe credincioși să se lase lucrați de harul Cuvântului și să devină pământ bun, în care să rodească Evanghelia:
„Așadar, iubiți credincioși, în încheiere, chemarea Evangheliei de astăzi este ca noi să ne deschidem sufletele și să fim pământ roditor, să lăsăm ca și Cuvântul lui Dumnezeu să prinde rod și nu cumva vrășmașul să trimită păsările cerului, adică gândurile cele rele, sau piatra, care înseamnă împietrirea și necredința, sau spinii câmpului, care înseamnă ispitele vieții, să ne facă să întoarcem fața de la Dumnezeu și să uităm că acest cuvânt al chemării Sale, cuvântul cel Dumnezeiesc, Logosul care a venit să ne lumineze pe noi, trebuie să rodească în inima noastră. Iar la final, când va veni vremea secerișului, care este vremea judecății de apoi, când toate se vor cerceta și fiecare va trebui să aducă rodul său, fiecare după sămânța pe care a primit-o și după darurile pe care Dumnezeu le-a așezat în inima sa, atunci va trebui să ducem lui Dumnezeu înapoi darurile pe care le-am primit, însutite însă, înmulțite.”
Prezența Înaltpreasfințitului Părinte Ioachim, Arhiepiscopul Romanului și Bacăului, a întregit comuniunea liturgică a acestei duminici binecuvântate, părintele eparhiei oferind, prin împreună-slujirea sa, o mărturie a unității ierarhiei și a continuității slujirii pastorale în Eparhia Romanului și Bacăului.
