Mănăstirea Văratec — Într-un cadru de profundă rugăciune și comuniune duhovnicească, Mănăstirea Văratec a găzduit cu evlavie Praznicul Adormirii Maicii Domnului, sărbătorit de sute de credincioși și monahi, în prezența Preasfințitului Teofil Trotușanul, Episcop-vicar al Arhiepiscopiei Romanului și Bacăului. Ierarhul a rostit un cuvânt de învățătură cu încărcătură teologică și duhovnicească profundă, îmbinând tâlcuiri patristice, fragmente biblice și mărturii personale din timpul celor zece ani petrecuți La Locurile Sfinte.
„O minune: Izvorul vieții în mormânt și scara către cer”
Preasfințitul Teofil a subliniat încă de la începutul cuvântului său că această sărbătoare înalță sufletele credincioșilor dincolo de durerea despărțirii și aduce nădejdea învierii:
„O minune. Izvorul vieții în mormânt se pune și mormântul se face scară către cer.”
Această imagine paradoxală este o conexiune teologică ce arată că mormântul nu este un capăt, ci o treaptă spre viața veșnică. „Cum poate un izvor de viață să fie așezat într-un mormânt? Greu de înțeles și greu de primit acest cuvânt”, a explicat ierarhul, „dar mormântul Maicii Domnului este o scară care urcă spre Hristos.”
Experiența de la Ghetsimani — „Paștile de vară” în Ierusalim
Un moment cu totul aparte în cuvântul PS Teofil Trotușanul a fost împărtășirea experiențelor trăite la Locurile Sfinte, unde a slujit timp de zece ani, păstrând vie tradiția rugăciunii românești la locurile sfinte. „Am avut binecuvântarea să țin aprinsă candela românească de rugăciune la mormântul Preasfintei Născătoare de Dumnezeu, care, deși este gol, este un loc de profundă taină și har,” a mărturisit ierarhul cu emoție.
La Mănăstirea Ghetsimani, locul în care Maica Domnului și-a încheiat viața pământească, se desfășoară un moment liturgic de o deosebită încărcătură spirituală, numit „Paștile de vară”. Această denumire evocă intensitatea rugăciunii și a privegherilor care umplu noaptea sfântă a Adormirii, aducând aminte de Învierea Domnului, dar în mijlocul verii, sub soarele arzător al Ierusalimului. Preasfințitul a descris cu solemnitate procesiunea care precede sărbătoarea: icoana Adormirii este purtată cu mare evlavie pe drumul Crucii, însă într-un gest simbolic unic, procesiunea merge în sens invers — de la Sfântul Mormânt către Ghetsimani. „Este o taină vie care ne învață că mormântul nu este sfârșitul, ci o scară care urcă către ceruri”, a subliniat ierarhul.
În aceste zile, în mod cu totul minunat, cerul de deasupra Ghetsemanilor se umple de nori — un semn al harului divin, căci în mod obișnuit, din luna martie până în decembrie, în Țara Sfântă nu cade nici o picătură de ploaie și cerul este senin. „Apariția norilor în aceste momente este o binecuvântare negrăită, o taină a Cerului care răspunde rugăciunii celor mulți, întărind prin semne văzute rugăciunea neîntreruptă a monahilor și pelerinilor,” a explicat Preasfințitul Teofil.
Această tradiție a „Paștilor de vară” aduce împreună credincioși din întreaga lume, uniți în privegheri, cântări și rugăciuni la locul sfânt al Adormirii Maicii Domnului, accentuând sensul adormirii ca o mutare în viața veșnică, în comuniunea cu Hristos înviat. „Este un timp în care durerea despărțirii se transformă în bucurie, iar taina mormântului gol devine lumină și speranță pentru toți cei care cred,” a concluzionat cuvântul ierarhului.
„Nu moarte, ci mutare”: sensul ortodox al Adormirii
Preasfințitul a evidențiat că Biserica Ortodoxă vorbește despre adormirea Maicii Domnului, nu despre o moarte definitivă. „Adormirea este o mutare în viața cea veșnică, o călătorie din cer în cer, spre lumina neapropiată. Ea nu a cunoscut putrezirea trupului, ci a fost mutată la ceruri întru slavă.”
„Maica Domnului este ”nădejdea noastră întru mântuire” și ”Maica celor care plâng și a celor necăjiți”, a afirmat ierarhul, insistând pe legătura sfântă și tainică dintre ea și Fiul său: ”Fiul meu” și „Iisus a iubit-o pe mama Sa” (cf. Luca 2,49; Ioan 19,26).
Un praznic al bucuriei și speranței
Deși în popor praznicul este adesea asociat cu pomenirea celor adormiți, Preasfințitul a subliniat că toate sărbătorile Bisericii sunt „praznice de bucurie”, pentru că „dincolo de pragul mormântului descoperim o scară care ne urcă către ceruri.”
„Har peste har și binecuvântare peste binecuvântare arată acest praznic celor care vin cu credință și care o primesc pe Maica Domnului ca și Maică a vieții lor”, a subliniat PS Teofil, evidențiind că sărbătoarea este o invitație la întâlnirea cu Preasfânta Născătoare de Dumnezeu, în rugăciune și cu inima deschisă.
Preasfinția Sa a adus un omagiu și măicuțelor din această sfântă mănăstire, care, prin rugăciune și osteneli, țin aprinsă făclia credinței sub ocrotirea Maicii Domnului: „Această mănăstire o cinstește pe Maica Domnului pentru că așa au rânduit fericiții ei ctitori. Măicuțele din această mănăstire o cinstesc pe Maica Domnului și Maica Domnului niciodată nu le părăsește.”
„Să ne întoarcem acasă cu pacea și bucuria Adormirii, știind că și pentru noi se va face o scară către cer, dacă vom rămâne în Hristos, care este Viața și Învierea noastră” (cf. Ioan 14,6).
PS Teofil a mulțumit celor prezenți, amintindu-le că fiecare jertfă și osteneală depusă în calea credinței este văzută și primită de Dumnezeu: „Orice osteneală, orice jertfă este primită. Și cei care ați venit astăzi aici, iubiți credincioși și credincioase, de la distanțe mai mici sau mai mari, ați fost aduși ca pe norii cerului, pentru că ați pornit de la casele dumneavoastră făcând osteneală și jertfă.”
În încheiere, Preasfințitul Teofil a adresat un cuvânt plin de mângâiere și încurajare:
„Maica Domnului nu este o icoană rece, ci o mamă vie, care mijlocește pentru fiecare dintre noi înaintea Tronului Preasfintei Treimi.”
El a binecuvântat obștea Mănăstirii Văratec și pe toți pelerinii veniți „ca pe norii cerului”, îndemnându-i să ducă cu ei lumina și speranța sărbătorii.
Predica s-a încheiat cu un mesaj plin de putere și speranță primit de la Înaltpreasfințitul Ioachim, Arhiepiscopul Romanului și Bacăului:
„Sfânta Adormire să ne trezească pe toți. Amin.”
