Duminică, 18 ianuarie 2026, într-un cadru de o frumusețe aspră și tainică, unde muntele se înalță ca o rugăciune spre cer, Preasfințitul Părinte Teofil Trotușanul, Episcop-vicar al Arhiepiscopiei Romanului și Bacăului, a săvârșit Sfânta și Dumnezeiasca Liturghie la Mănăstirea Piatra Tăieturii, din județul Suceava, cu binecuvântarea Înaltpreasfințitului Părinte Calinic, Arhiepiscopul Sucevei și Rădăuților.
Slujirea arhierească a avut loc într-un context cu totul aparte, atât prin locul ales, cât și prin încărcătura duhovnicească a momentului, fiind prilejuită de cinstirea icoanei Maicii Domnului „Înjunghiata”, aflată spre închinare în acest așezământ monahal.
Mănăstirea Piatra Tăieturii – rugăciune la 1.700 de metri altitudine
Situată la o altitudine de aproximativ 1.700 de metri, pe versantul vestic al Culmii Piatra Tăieturii din Munții Bistriței, în arealul comunei Panaci, Mănăstirea Piatra Tăieturii este unul dintre cele mai înalte și mai retrase așezăminte monahale din România. Aici, liniștea muntelui se împletește cu respirația rugăciunii, iar asprimea naturii devine școală a nevoinței și a smereniei.
Întemeiat inițial ca schit și sfințit în anul 1933, de praznicul Nașterii Maicii Domnului, așezământul a fost desființat în perioada regimului comunist, asemenea multor vetre de spiritualitate românească. După anul 1990, mănăstirea a fost reînființată pe locul vechii biserici, păstrându-și hramul și vocația de loc de rugăciune neîntreruptă în inima munților.
Astăzi, Mănăstirea Piatra Tăieturii rămâne un simbol al continuității credinței, al rezistenței prin rugăciune și al renașterii duhovnicești după decenii de tăcere forțată.
Primirea arhiereului și programul liturgic
Prezența Preasfințitului Părinte Teofil în această zonă montană a fost prilejuită de invitația părintelui stareț, protosinghelul Macarie Olărean, care a dorit ca prin slujirea arhierească să fie adusă o cinstire deosebită icoanei Maicii Domnului „Înjunghiata”, copie adusă în anul 2021 de la Mănăstirea Vatoped din Sfântul Munte Athos.
Programul liturgic a debutat la ora 8.30, cu citirea canoanelor și a Acatistului Maicii Domnului Înjunghiate, urmate, la ora 9.15, de primirea solemnă a ierarhului, într-un cadru tradițional bucovinean. Sunetul buciumelor, dangătul clopotelor și întâmpinarea cu Sfânta Evanghelie au marcat un moment de aleasă trăire duhovnicească, amplificat de frumusețea naturală a locului.
Înainte de Sfânta Liturghie, Preasfințitul Părinte Teofil a citit, în fața icoanei făcătoare de minuni a Maicii Domnului „Înjunghiata”, un fragment din acatistul acesteia, încredințând rugăciunilor Născătoarei de Dumnezeu pe toți cei prezenți.
Sfânta Liturghie și comuniunea în rugăciune
Sfânta și Dumnezeiasca Liturghie a fost săvârșită de Preasfințitul Episcop Teofil împreună cu un sobor de stareți și preoți din bazinul Dornelor. Răspunsurile liturgice au fost oferite de grupul psaltic al Seminarului Teologic „Mitropolitul Dosoftei” din Suceava, care a contribuit la crearea unei atmosfere de adâncă rugăciune și solemnitate.
În ciuda frigului și a condițiilor specifice zonei montane, numeroși credincioși au urcat la mănăstire, dovedind că drumul spre Dumnezeu nu este niciodată prea greu atunci când este parcurs cu credință.
Cuvânt de învățătură: recunoștința – măsura credinței vii
În cuvântul de învățătură, Preasfințitul Părinte Teofil Trotușanul a tâlcuit Pilda celor zece leproși, subliniind că adevărata vindecare nu este doar trupească, ci mai ales vindecarea inimii prin recunoștință.
Ierarhul a arătat că numai unul dintre cei zece s-a întors să-I mulțumească Mântuitorului, iar acest gest l-a făcut părtaș nu doar vindecării, ci și mântuirii. Mulțumirea sinceră față de Dumnezeu, a subliniat Preasfinția Sa, este semnul unei credințe vii și lucrătoare, în timp ce uitarea darurilor primite duce la împietrirea inimii și la pierderea comuniunii cu Dumnezeu.
Un loc al pomenirii și al nădejdii
La finalul slujbei, părintele stareț, protosinghel Macarie Olărean, a adresat un cuvânt de mulțumire Preasfințitului Părinte Teofil, clericilor slujitori și credincioșilor prezenți, evidențiind jertfa celor care au urcat la mănăstire și atașamentul lor față de acest așezământ de suflet.
Slujirea arhierească de la Mănăstirea Piatra Tăieturii a fost nu doar un moment liturgic, ci și un act de pomenire a celor care s-au ostenit aici de-a lungul timpului pentru mântuire, precum și un îndemn la statornicie pentru cei care duc mai departe viața monahală în acest loc.
Aici, unde muntele pare să se întâlnească cu cerul, iar tăcerea vorbește mai mult decât cuvintele, Liturghia arhierească a devenit o mărturie vie că frumusețea creației este o chemare la recunoștință, smerenie și rugăciune, iar Biserica lui Hristos rămâne vie și lucrătoare chiar și în cele mai înalte și retrase colțuri ale țării.
