Sfânta Cuvioasă Teodora de la Sihla este prima sfântă, româncă, trecută în rândul sfinților. Ea a viețuit în zona Vrancei și în Munții Neamțului, la Sihla, în apropierea Mănăstirii Sihăstria.
Sfânta Cuvioasă Teodora este sărbătorită pe 7 august.
Preasfințitul Părinte Varlaam Ploieșteanul, în omilia cu ocazia sărbătorii Sfintei Teodora de la Sihla la mănăstirea Sihăstria, a evidenţiat faptul că Sfânta Teodora a fost asemănată cu Sfânta Maria Egipteanca deoarece precum Sfântul Zosima odinioară, aşa şi cei doi fraţi de la Sihăstria au văzut-o pe Teodora rugându-se fiind ridicată de la pământ şi strălucind ca o flacără vie.
Această floare duhovnicească și mireasă a lui Hristos, pe care a odrăslit-o pământul binecuvântat al Moldovei, s-a născut pe la jumătatea secolului al XVII-lea (aprox. 1650), în satul Vânători – Neamț, din părinți binecredincioși și iubitori de Dumnezeu. Tatăl ei, Ştefan Joldea Armașul, avea dregătorie ostășească, fiind paznic al Cetății Neamțului și armaș, adică făuritor de arme pentru cei ce apărau vestita Cetate a Moldovei.
Teodora a fost căsătorită, împotriva voinței ei, cu un tânăr evlavios din Ismail. Neavând copii, iar sufletul Teodorei fiind rănit de dragoste pentru Iisus Hristos și arzând de dorința unei vieți cu totul curate, închinate numai Lui, s-au învoit să îmbrățișeze viața monahală.
Astfel, la vârsta de aprox. 30 de ani, fericita Teodora a intrat în cinul monahal la Schitul Vărzărești – Vrancea(fiind ucenica egumenei mănăstirii, schimonahia Paisia), iar după doi ani, soțul ei s-a călugărit în Schitul Poiana Mărului, primind numele de Elefterie.
La Vărzărești, fiecare călugăriță din schit se nevoia cu mare râvnă pentru Hristos, însă Cuvioasa Teodora le întrecea pe toate celelalte surori în rugăciune, smerenie și nevoință duhovnicească. După câțiva ani, năvălind turcii în acele părți, au dat foc Schitului Vărzărești. Atunci toate surorile din obște s-au risipit în pădurile seculare din partea locului.
Cuvioasa Teodora s-a retras în munții Vrancei împreună cu stareța ei, schimonahia Paisia. Acolo se nevoiau singure, acoperite de mâna lui Dumnezeu, în post și rugăciune, răbdând multe ispite de la diavoli, foame, frig și tot felul de încercări. Răposând stareța ei, fericita Teodora, în urma unei descoperiri dumnezeiești, a părăsit munții Vrancei și s-a retras în părțile Neamțului, pentru a se nevoi în pădurile neumblate din jurul schiturilor Sihăstria și Sihla. După ce, mai întâi, s-a închinat la icoana făcătoare de minuni a Maicii Domnului de la Mănăstirea Neamț, egumenul lavrei a trimis-o la Sihăstria să urmeze sfatul egumenului de acolo.
Cu binecuvântarea ieroschimonahului Varsanufie, egumenul Sihăstriei, fericita Teodora a fost încredințată duhovnicului Pavel, care a dus-o în pustie, în apropierea Schitului Sihla, sfătuind-o să rămână acolo până la moarte, dacă va putea răbda asprimea vieții pustnicești, iar de nu va putea suferi ispitele și frigul iernii, să se așeze la o sihăstrie de călugărițe.
Așa a ajuns fericita Teodora în munții Sihlei, iar un sihastru bătrân i-a oferit chilia sa, care se afla sub stâncile uriașe ale Sihlei, iar el și-a căutat adăpost și mai tainic în altă parte.
Acolo s-a nevoit Cuvioasa mulți ani, ostenindu-se singură în post și rugăciuni de toată noaptea, în lacrimi și mii de metanii, departe de lume. Numai Cuviosul Pavel din Sihăstria, duhovnicul ei, o cerceta din când în când, o mărturisea, o sfătuia, o împărtășea cu Sfintele Taine și îi ducea cele de trebuință.
După un timp, a răposat fericitul duhovnic Pavel, iar Cuvioasa Teodora a rămas cu totul singură, căci nimeni nu știa locul și aspra ei nevoință. Cu timpul i s-au rupt și hainele, iar ca hrană avea doar măcriș, fructe de pădure și alune.
În această școală a liniștii și nevoinței a dobândit Cuvioasa darul rugăciunii de foc, ce se lucrează în inimă, darul lacrimilor, al răbdării și al negrăitei iubiri de Dumnezeu. Acum nu se mai chinuia nici de frig, nici de foame, nici diavolii nu o mai puteau birui, căci era ca un diamant strălucitor în munții Sihlei, fiind uitată de oameni, însă umbrită necontenit de harul Duhului Sfânt.
Năvălind turcii să prade mănăstirile și satele, au ajuns până la Sihla, iar Sfânta Teodora s-a adăpostit în peștera ei din apropiere. Descoperind-o păgânii, ea s-a rugat lui Dumnezeu s-o scape din mâinile lor. În clipa aceea, prin minune, s-a crăpat stânca din adâncul peșterii, cum se vede până astăzi, iar fericita s-a izbăvit de moarte. În această peșteră s-a nevoit Sfânta Teodora în ultimii ani ai vieții sale. Stăruind neîncetat în rugăciunea de taină a inimii, fața i se lumina, iar trupul i se ridica de la pământ, asemenea Sfintei Maria Egipteanca. Din timp în timp, păsările cerului îi aduceau în ciocurile lor, prin voia Domnului, fărâmituri de pâine de la trapeza schitului Sihăstria, iar apă bea din scobitura unei stânci din apropiere, numită până astăzi Fântâna Sfintei Teodora.
Ajungând Cuvioasa aproape de sfârșitul vieții și cunoscând că o cheamă Hristos la cereștile locașuri, unde este odihna și desfătarea tuturor sfinților, se ruga cu lacrimi lui Dumnezeu să-i trimită un preot ca s-o împărtășească cu Preacuratele Taine. Astfel, cu rânduială de sus, egumenul Sihăstriei a observat că păsările duceau fărâmituri spre Sihla și a trimis doi frați să vadă unde anume se duc. Călăuziți de mâna lui Dumnezeu, frații au ajuns noaptea aproape de peștera Sfintei Teodora și au văzut-o cum se ruga cu mâinile înălțate spre cer, învăluită în lumină ca de foc. Atunci, înfricoșându-se, au strigat, iar Cuvioasa, chemându-i pe nume, le-a cerut o haină ca să se acopere, căci hainele îi erau rupte și zdrențuite de vreme, și le-a spus să coboare la Sihăstria și să aducă un duhovnic, care să o spovedească și să o împărtășească cu Trupul și Sângele lui Hristos. Călăuziți de o lumină cerească, frații au mers repede la schit și dimineața au adus la peșteră pe ieromonahul Antonie și ierodiaconul Lavrentie, cu Sfintele Taine. După ce Sfânta Teodora și-a făcut cuvenita spovedanie și și-a destăinuit viața și ispitele ei, a rostit Crezul, s-a închinat, a primit dumnezeieștile Taine și, mulțumind lui Dumnezeu pentru toate, și-a dat duhul în mâinile Lui. Apoi părinții au făcut slujba înmormântării și au îngropat sfântul ei trup în peșteră. Aceasta s-a petrecut în al treilea deceniu al secolului al XVIII-lea.
Între anii 1725-1780, întru pomenirea nevoințelor Cuvioasei Teodora, s-a ridicat Schitul Sihla cu o bisericuță de lemn și câteva chilii, având hramul „Schimbarea la Față”, care, cu unele adăugiri și prefaceri, dăinuiește și azi.
Cinstitul trup al Sfintei Teodora a fost descoperit în anul 1830, iar familia domnitorului moldovean Mihail Sturza, care a reînnoit Schitul Sihla, a așezat moaștele ei în raclă de preț și le-a depus în biserica schitului, spre închinare. Apoi, zidind o biserică nouă la moșia lui din satul Miclăușeni – Iași, le-a adus în această biserică și multă lume venea aici să se închine, primind ajutorul Cuvioasei.
În anul 1853, în timpul ocupației rusești, familia Sturza a convenit cu starețul Mănăstirii Pecerska din Kiev să dea sfintele moaște în schimbul unor veșminte preoțești și arhierești. Așa s-au înstrăinat moaștele Sfintei Teodora din patria ei și se păstrează în peșterile de la Pecerska (Ucraina), așezate în raclă de mult preț, pe care sunt scrise aceste cuvinte: Sfânta Teodora din Carpați.
Sfânta Teodora de la Sihla este socotită cea mai aleasă nevoitoare pe care a odrăslit-o vreodată țara noastră. Credincioșii din Moldova au început să o socotească și să o cinstească drept sfântă îndată după adormirea ei în Domnul, mergând în pelerinaj la chilia ei din peștera de lângă Schitul Sihla.
Părticele din Moaștele Sfintei se află la Schitul Sihla, comuna Vânători Neamț, județul Neamț.
O pietricică din peștera Sfânta Cuvioasă Teodora de la Sihla se află într-o casetă din Biserica „Sfântul Alexie” din București.
Troparul Sfintei Cuvioase Teodora de la Sihla – Glas 8
”Cele pământești părăsind și jugul pustniciei luând, te-ai făcut mireasă lui Hristos, fericită; cu postul și cu privegherea cereștile daruri luând și cu rugăciunea pe îngeri ajungând, firea omenescă ai biruit și la cele cerești te-ai mutat, lăsându-ne spre mângâiere peștera și sfintele tale moaște. Pentru aceasta, Sfântă Cuvioasă Maică Teodora, roagă pe Hristos Dumnezeu să mântuiască sufletele noastre”.
La 20 iunie 1992, Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române a canonizat-o, trecând-o oficial în rândul sfinților, cu zi de prăznuire la 7 august.
La hramul Mănăstirii Sihăstria din Neamț, Episcopul Macarie al Europei de Nord a subliniat motivele pentru care Sfânta Cuvioasă Teodora este iubită de credincioși: „O iubim pe Sfânta Cuvioasă Teodora de la Sihla pentru că a avut curajul de a părăsi lumea și de a alege o viață aspră de nevoință. O iubim pe Sfânta Cuvioasă Teodora de la Sihla pentru că găsim în viața ei această tânjire curată către Cer, pentru că viața ei a fost plină de dor, de dragoste și jertfă pentru Hristos. O iubim pe Sfânta Cuvioasă Teodora de la Sihla pentru că a fost smerită. Ea s-a făcut mică, ca să crească în Hristos și s-a dedicat integral Lui și s-a făcut neștiută ca să domnească Hristos în inima ei. O iubim pe Sfânta Cuvioasă Teodora de la Sihla fiindcă s-a făcut tuturor pildă de rugăciune și dragoste jertfelnică. Însă, dacă o iubim atât de mult, scump frate și scumpă soră, o iubim pentru că ea însăși L-a iubit nespus de mult pe Mântuitorul Iisus Hristos, Mirele cel Ceresc, căruia I s-a dedicat integral, I s-a dăruit total.
Însă, dacă o iubim, a continuat Preasfinția Sa, trebuie „să înțelegem și mesajul pe care ea ni l-a lăsat, chiar dacă nu în cuvinte scrise, ci în cuvinte înscrise în inima fiecăruia de a urma Evanghelia și de a o întrupa în viața fiecăruia, în viața și faptele noastre”.
Rugăciune către Sfânta Cuvioasă Teodora de la Sihla
”O, Prea Cuvioasă Maică Teodora, care din copilărie pe Hristos L-ai iubit și pentru dragostea Lui în toată viața ta te-ai nevoit; multe nevoințe și ispite ai suferit și în viața cea pustnicească, cu darul lui Dumnezeu, ai sporit. Cu mulțimea înfrânării și a lacrimilor celor duhovnicești, sufletul tău l-ai luminat și în singurătatea pustiei cu isprăvile faptelor tale celor bune ai strălucit. Pustia Sihlei cu viața ta o ai sfințit și pildă sihaștrilor te-ai făcut. Iar Prea Bunul Dumnezeu, la vremea cuvenită, sfințenia vieții tale a descoperit-o și ca pe o comoară ascunsă lumii te-a arătat”.
De aceea, și noi nevrednicii, cu evlavie și cu credință, cerem sfintele tale rugăciuni și te chemăm: roagă-te Prea Înduratului nostru Mântuitor, ca și noi păcătoșii în vremea vieții noastre și în vremea sfârșitului nostru să dobândim mila și mântuirea Lui, spre a slăvi și a ne închina în veacul de acum și în cel viitor Tatălui și Fiului și Sfântului Duh, în vecii vecilor. Amin!
Surse text:
– Sfânta Cuvioasă Teodora de la Sihla – ”basilica.ro”
– VIDEO | PS Varlaam Ploieşteanul despre viaţa ascetică a Sf. Teodora de la Sihla: Asemenea Sf. Cuv. Maria Egipteanca, i s-au topit hainele pe trupul ei firav – ”basilica.ro”
– Episcopul Macarie: De ce o iubim pe Sfânta Teodora – ”basilica.ro”
Accesează și:
– Acatistul Sfintei Cuvioase Teodora de la Sihla – ”doxologia.ro”
– Descoperirea Sfintei Cuvioase Teodora de la Sihla – ”doxologia.ro”
– Mănăstirea Sihla se pregătește de sărbătoarea Sfintei Teodora: Program – ”basilica.ro”
