La 11 iulie, Biserica Ortodoxă o prăznuiește pe Sfânta Mare Muceniță Eufimia, făcând pomenirea marii minuni săvârșite prin moaștele sale la Sinodul al IV-lea Ecumenic de la Calcedon (451). Dacă la 16 septembrie este comemorat martiriul ei, ziua de 11 iulie amintește de momentul în care Dumnezeu a întărit, prin mijlocirea sfintei, mărturisirea adevăratei credințe ortodoxe.
Sfânta Eufimia s-a născut în cetatea Calcedon, în apropierea Constantinopolului, la sfârșitul secolului al III-lea, într-o familie creștină înstărită. Părinții săi, Filofron și Teodosiana, au crescut-o în credința în Hristos, iar tânăra a ales încă din copilărie să-I dăruiască întreaga viață Mântuitorului.
În timpul persecuției împotriva creștinilor declanșate de împăratul Dioclețian, Sfânta Eufimia a fost arestată împreună cu alți 49 de creștini pentru că a refuzat să participe la sărbătorile păgâne și să aducă jertfă idolilor. Guvernatorul Prisc a supus-o unor chinuri cumplite, încercând să o determine să renunțe la credință. A fost întinsă pe roată, aruncată în cuptor și supusă altor torturi, însă a rămas neclintită în mărturisirea lui Hristos. În cele din urmă și-a primit cununa muceniciei, devenind una dintre cele mai cinstite sfinte ale Bisericii primare.
Minunea de la Sinodul al IV-lea Ecumenic
La aproape un secol și jumătate după martiriul său, biserica ridicată deasupra mormântului Sfintei Eufimia a devenit locul desfășurării celui de-al IV-lea Sinod Ecumenic, convocat în anul 451 de împăratul Marcian și împărăteasa Pulheria. La acest sinod au participat peste 600 de episcopi, fiind cea mai numeroasă adunare bisericească din Antichitatea creștină.
Tema principală a dezbaterilor a fost combaterea ereziei monofizite, promovată de Eutihie, care susținea că după Întrupare Mântuitorul Iisus Hristos ar fi avut o singură fire, cea dumnezeiască. Biserica mărturisește însă că Hristos este Dumnezeu adevărat și Om adevărat, având două firi – dumnezeiască și omenească – unite „neamestecat, neschimbat, neîmpărțit și nedespărțit”.
Întrucât disputele nu ajungeau la un consens, Sfinții Părinți au hotărât să lase judecata în seama lui Dumnezeu. Au scris pe două pergamente mărturisirea ortodoxă și pe cea a monofiziților, le-au pecetluit și le-au așezat pe pieptul Sfintei Eufimia, în racla sa.
După trei zile de post și rugăciune, mormântul a fost deschis în prezența împăratului, a patriarhului și a tuturor episcopilor. Minunea a fost uimitoare: pergamentul ereticilor se afla aruncat la picioarele sfintei, iar mărturisirea ortodoxă era în mâna sa dreaptă. Potrivit tradiției bisericești, Sfânta Eufimia a întins chiar mâna și a oferit patriarhului pergamentul cu dreapta credință. Această minune a întărit hotărârile Sinodului și a rămas pentru totdeauna unul dintre cele mai importante momente din istoria Bisericii Ortodoxe.
Izvorâtoare de minuni
Încă din primele veacuri, moaștele Sfintei Eufimia au fost izvor de numeroase vindecări. Tradiția consemnează că, în ziua praznicului ei, din sfintele moaște izvora un lichid asemănător sângelui bine mirositor, iar în alte perioade curgea mir, cu care erau unși bolnavii. Mulți credincioși primeau tămăduire și întărire sufletească prin rugăciunile adresate sfintei, motiv pentru care evlavia față de ea s-a răspândit în întreg Imperiul Bizantin.
Istoria moaștelor sale este una impresionantă. În timpul invaziilor persane au fost mutate la Constantinopol, iar în perioada iconoclastă au fost aruncate în mare din porunca împăratului Leon al III-lea. Prin purtarea de grijă a lui Dumnezeu au fost recuperate, ascunse o vreme în insula Lemnos și readuse solemn la Constantinopol în anul 796, unde au continuat să fie cinstite de credincioși. Astăzi, cea mai mare parte a moaștelor Sfintei Mare Mucenițe Eufimia se află în Istanbul.
Troparul Sfintei Mare Mucenițe Eufimia
„Ai veselit pe cei credincioși și ai rușinat pe cei răumărturisitori, Eufimia, preafrumoasă fecioară a lui Hristos. Căci ai întărit dogmele Sinodului al patrulea, pe care părinții bine le-au rânduit. Muceniță mărită, roagă-L pe Hristos Dumnezeu să ne dăruiască nouă mare milă.”
O pildă de curaj și fidelitate față de Hristos
Sfânta Mare Muceniță Eufimia rămâne una dintre cele mai puternice mărturisitoare ale Ortodoxiei. Viața sa arată că adevărul Evangheliei se păstrează prin credință, răbdare și jertfă. Curajul cu care a înfruntat persecuțiile și minunea prin care Dumnezeu a întărit hotărârile Sinodului de la Calcedon au făcut ca numele ei să fie cinstit de secole în întreaga lume ortodoxă.
În fiecare an, la 11 iulie, credincioșii îi cer mijlocirea pentru statornicie în credință, luminarea minții și puterea de a mărturisi adevărul lui Hristos, iar la 16 septembrie îi cinstesc jertfa mucenicească, prin care a dobândit cununa veșniciei. Astfel, Sfânta Eufimia rămâne până astăzi un simbol al biruinței credinței ortodoxe și al lucrării harului lui Dumnezeu în viața Bisericii.
Accesează și:
– Acatistul Sfintei Mari Mucenițe Eufimia – ”doxologia.ro”
