1 Septembrie, începutul Anului Nou Bisericesc. O nouă călătorie duhovnicească începe sub binecuvântarea lui Dumnezeu
Biserica Ortodoxă prăznuiește la 1 septembrie începutul Anului Nou Bisericesc și al Indictionului. Este ziua în care timpul este așezat din nou înaintea lui Dumnezeu, prin rugăciune, mulțumire și nădejde. Spre deosebire de anul civil, care începe la 1 ianuarie, anul liturgic își deschide un nou ciclu în prima zi a lunii septembrie.
Pentru Biserică, începutul unui nou an nu înseamnă doar schimbarea unei date din calendar. Este un moment de mulțumire pentru binefacerile primite în anul care a trecut și, în același timp, o rugăciune pentru timpul care urmează.
La 1 septembrie, credincioșii sunt chemați să privească timpul ca pe un dar al lui Dumnezeu și să-I încredințeze Lui începutul și desfășurarea noului an bisericesc.
În bisericile ortodoxe se săvârșește Te Deum-ul pentru începutul Anului Bisericesc, prin care sunt aduse mulțumiri lui Dumnezeu și sunt cerute pace, sănătate, bună sporire și ajutor pentru poporul dreptcredincios.
De ce începe Anul Bisericesc la 1 septembrie
Data de 1 septembrie are o semnificație aparte în tradiția Bisericii.
Potrivit unei tradiții vechi, această zi este legată de începutul creației lumii. Totodată, ea este pusă în legătură cu începutul propovăduirii Mântuitorului Iisus Hristos.
Evanghelia după Sfântul Luca relatează că Iisus a intrat în sinagoga din Nazaret și a citit din cartea prorocului Isaia despre Cel Uns de Dumnezeu, Care avea să aducă vestea cea bună celor săraci, vindecare celor zdrobiți și eliberare celor aflați în robie.
După citirea profeției, Mântuitorul a rostit cuvintele care descoperă împlinirea acesteia în propria Sa Persoană:
„Şi El a început a zice către ei: Astăzi s-a împlinit Scriptura aceasta în urechile voastre.” (Luca 4, 21)
Prin această legătură cu începutul propovăduirii lui Hristos, 1 septembrie capătă sensul unui nou început pus sub semnul lucrării mântuitoare a lui Dumnezeu.
Ce este Indictionul
Denumirea de Indiction își are originea în lumea romană. Termenul latin indictio desemna un ciclu de 15 ani folosit, între altele, pentru stabilirea unor obligații administrative și fiscale.
În tradiția bizantină, începutul Indictionului a fost legat de data de 1 septembrie, iar această zi a rămas în Biserica Răsăriteană drept început al anului liturgic.
Pentru creștin, sensul Indictionului nu se rezumă însă la vechea sa semnificație administrativă. Ziua de 1 septembrie devine un reper duhovnicesc, un moment în care omul este chemat să privească în urmă cu recunoștință și înainte cu nădejde.
Anul Bisericesc, o călătorie prin istoria mântuirii
De-a lungul unui an bisericesc, credincioșii sunt însoțiți de Biserică prin principalele momente ale vieții și lucrării Mântuitorului Iisus Hristos.
Nașterea Domnului, Botezul, Schimbarea la Față, Patimile, Răstignirea, Învierea, Înălțarea la cer și Pogorârea Sfântului Duh sunt prăznuite în ritmul anului liturgic, alături de sărbătorile Maicii Domnului și ale sfinților.
În centrul întregului parcurs se află Sfintele Paști, praznicul Învierii lui Hristos, care reprezintă inima anului bisericesc.
În jurul sărbătorii Învierii se desfășoară cele trei mari perioade liturgice: Triodul, Penticostarul și Octoihul.
Triodul – timpul pocăinței și al pregătirii
Perioada Triodului pregătește sufletele credincioșilor pentru întâlnirea cu marea taină a Învierii.
Este timpul în care Biserica pune un accent deosebit pe pocăință, post, rugăciune și milostenie și îl cheamă pe om la cercetarea sinceră a propriei vieți.
Penticostarul – bucuria Învierii
Penticostarul este perioada pascală, care începe cu Învierea Domnului și se încheie cu Duminica Tuturor Sfinților.
Este timpul bucuriei pascale, al întâlnirii cu Hristos Cel înviat și al prăznuirii Pogorârii Sfântului Duh.
Octoihul – cea mai mare parte a anului liturgic
Octoihul cuprinde cea mai mare parte a anului bisericesc și așază în centrul vieții liturgice succesiunea duminicilor și a sărbătorilor, prin cântările celor opt glasuri.
Cele trei perioade se succed și formează împreună un parcurs prin care Biserica îl ajută pe credincios să retrăiască, an de an, întreaga lucrare a mântuirii.
August încheie un an, septembrie deschide un nou început
Sfârșitul anului bisericesc este legat, în mod simbolic, de marile sărbători ale lunii august.
La 15 august, Biserica prăznuiește Adormirea Maicii Domnului, iar la 29 august este pomenită Tăierea Capului Sfântului Ioan Botezătorul.
Ambele sărbători poartă în ele un puternic mesaj despre trecerea omului din această viață și despre veșnicie.
Adormirea Maicii Domnului nu este privită ca un sfârșit, ci ca o trecere la viață, după cum mărturisește și troparul praznicului: „Mutatu-te-ai la viață, fiind Maica Vieții”.
Sfântul Ioan Botezătorul, Înaintemergătorul Domnului, rămâne chipul celui care cheamă omul la pocăință și îl pregătește pentru întâlnirea cu Hristos.
Cuvintele sale – „Pocăiți-vă, că s-a apropiat Împărăția cerurilor” – rămân o chemare vie și la începutul fiecărui nou an bisericesc.
Astfel, trecerea din august în septembrie poate fi privită ca o trecere de la un sfârșit la un nou început, de la meditația asupra trecerii acestei vieți la un nou drum al credinței, sub privirea și purtarea de grijă a lui Dumnezeu.
Rugăciunea care deschide noul an bisericesc
La începutul Anului Bisericesc, Biserica așază înaintea lui Dumnezeu timpul care vine.
Rugăciunea rânduită pentru această zi este, în același timp, mulțumire și cerere. Credincioșii Îi mulțumesc lui Dumnezeu pentru toate binefacerile primite și Îl roagă să binecuvânteze „cununa anului” care începe.
Se cer sănătate sufletească și trupească, pace, mântuire, bună sporire și putere pentru săvârșirea faptelor bune.
În această rugăciune se află una dintre cele mai profunde înțelegeri creștine ale timpului: omul nu este stăpânul timpului, ci primește timpul ca pe un dar și o responsabilitate înaintea lui Dumnezeu.
Zilele care vin nu ne sunt garantate. De aceea, fiecare început este primit cu recunoștință și încredințat lui Dumnezeu.
Un nou an, un nou prilej de îndreptare
În viața de zi cu zi, începutul unui an este adesea legat de planuri, dorințe și hotărâri pentru viitor. În viața Bisericii, însă, începutul Anului Nou Bisericesc ne așază înainte o întrebare mai adâncă: cum am lucrat cu timpul pe care Dumnezeu ni l-a dăruit și cum vom folosi timpul care ne stă înainte pentru mântuirea sufletului?
În primul rând, suntem chemați la mulțumire. Să-I mulțumim lui Dumnezeu nu numai pentru bucuriile și împlinirile pe care le-am primit, ci și pentru încercările prin care am trecut, pentru că și în cele pe care nu le-am înțeles a lucrat, tainic, purtarea Sa de grijă.
Creștinul este chemat să primească toate cele ale vieții cu inimă mulțumitoare și să mărturisească, împreună cu Biserica: „Pentru toate și pentru tot, Ție mulțumim, Doamne!”
Un nou an bisericesc este și un nou prilej de îndreptare a vieții. Este timpul să privim cu sinceritate la cele pe care le-am făcut și la cele pe care le-am lăsat nefăcute, la cuvintele prin care am rănit, la iertarea pe care am întârziat să o dăruim și la binele pe care am fi putut să-l facem.
Nu știm cât timp ne va mai fi dăruit, dar știm că fiecare zi poate deveni o nouă chemare către Dumnezeu. De aceea, începutul Anului Bisericesc poate fi și un început adevărat pentru suflet: mai multă rugăciune, mai multă pocăință, mai multă iubire și milostenie, mai multă răbdare și o apropiere mai statornică de Hristos și de Biserica Sa.
Nu este nevoie de promisiuni mari, ci de o inimă care se întoarce sincer către Dumnezeu.
Să primim, așadar, anul care începe cu smerenie și nădejde, mulțumind pentru toate și pentru tot ceea ce Dumnezeu ne-a dăruit și încredințându-I cele ce vor veni. Să-I cerem nu doar să ne ferească de necazuri, ci mai ales să ne dea puterea de a le purta cu credință; nu doar zile multe, ci zile cu folos; nu doar împliniri pământești, ci și roadă duhovnicească.
Slavă lui Dumnezeu pentru tot și pentru toate! Pentru cele pe care le înțelegem și pentru cele pe care nu le înțelegem încă, pentru bucurii și pentru încercări, pentru ușile care ni se deschid și pentru cele pe care Dumnezeu, în purtarea Sa de grijă, alege să le țină închise.
Iar peste toate planurile, dorințele și nădejdile noastre să așezăm cu inimă smerită cuvântul Mântuitorului și rugăciunea Bisericii: „Facă-se voia Ta, Doamne!”
Nu știm ce ne va aduce ziua de mâine, dar știm în mâna Cui ne încredințăm. Și dacă timpul care vine este primit cu credință, fiecare zi poate deveni vreme de pocăință, de rugăciune, de iubire și de apropiere de Dumnezeu.
”Vie împărăţia Ta; facă-se voia Ta, precum în cer şi pe pământ.” (Matei 6, 10)
La 1 septembrie, Biserica nu deschide doar o nouă filă în calendar. Ea ne amintește că fiecare zi primită de la Dumnezeu este un dar și o nouă chemare la credință, la pocăință și la apropiere de El.
Iar la începutul acestui nou an bisericesc, rugăciunea Bisericii se înalță către Dumnezeu cu mulțumire pentru timpul care a trecut și cu nădejde pentru cel care începe:
”Stăpâne Doamne, Dumnezeul nostru, Izvorul vieții și al nemuririi, Făcătorul a toată făptura văzută și nevăzută, Care ai pus vremile și anii întru a Ta stăpânire și îndreptezi toate cu iconomia Ta cea cerească și întru tot bună, mulțumim Ție pentru îndurările minunate pe care le-ai făcut asupra noastră în toată vremea trecută a vieții noastre și Te rugăm, întru tot Îndurate Doamne: binecuvântează cununa anului ce a sosit cu bunătatea Ta și păzește pe binecredincioșii creștini români de pretutindeni, pe păstorii și învățătorii noștri. Înmulțește zilele vieții noastre întru sănătate deplină sufletească și trupească și ne dăruiește sporire în toate faptele cele bune. Dăruiește de sus bunătățile Tale întregului Tău popor: sănătate și mântuire și întru toate bună sporire. Sfântă Biserica Ta, țara noastră cu toate orașele și satele, izbăvește-le de toată reaua întâmplare, dăruindu-ne tuturor pace fără tulburare. Răzvrătirile eresurilor strică-le cu puterea Ta, iar pe noi întărește-ne, Doamne, întru iubirea Cea către Tine și între noi, ca să ne învrednicim cu inimă curată totdeauna a aduce mulțumire Ție, Părintelui Celui fără de început și Unuia Născut Fiului Tău și Preasfântului și bunului și de viață făcătorului Tău Duh, Dumnezeului Celui slăvit întru o Ființă, și a cânta preasfântului Tău nume: Slavă Ție, Dumnezeului și Binefăcătorului nostru, în vecii vecilor! Amin.”
Fie ca noul an bisericesc să fie pentru fiecare dintre noi un timp de pace, de rugăciune, de îndreptare și de apropiere de Dumnezeu, cu inimă smerită și cu nădejde în mila Sa.
Accesează și:
– ”Slavă lui Dumnezeu pentru toate!” – taina recunoștinței care mântuiește – ”stiridigitale.ro”
– Îți mulțumesc, Doamne, pentru toate! – ”stiridigitale.ro”
