”Sfinţii nu rămân niciodată datori de ziua lor, ci revarsă totdeauna darurile lor asupra celor care le cer să mijlocească pentru ajutorul și mântuirea lor” – rânduială athonită.
Troparul Sfântului Cuvios Alexie, omul lui Dumnezeu – Glasul 8
”Cu curgerile lacrimilor tale ai lucrat pustiul cel neroditor şi cu suspinurile cele dintru adânc ai făcut ostenelile tale însutit roditoare; şi te-ai făcut luminător lumii, strălucind cu minunile, Alexie, părintele nostru. Roagă-te lui Hristos Dumnezeu ca să mântuiască sufletele noastre”.
Sfântul Cuvios Alexie și-a trăit viața în multă smerenie, rugăciune și post, având o dragoste nemărginită față de Dumnezeu și față de oameni, primind de aceea și apelativul de „Omul lui Dumnezeu”. Este serbat în calendarul ortodox în data de 17 martie.
La Schitul Darvari, Paraclis Patriarhal, din Capitală, se păstrează o părticică din sfintele sale moaște(scoase spre închinare), cuviosul nevoitor fiind unul dintre sfinții căutați și grabnic ajutător al credincioșilor care pășesc în această chinovie bucureșteană.
Învățătura Bisericii ne spune că Sfânt e Dumnezeul nostru și întru sfinți Se odihnește, căci este minunat întru sfinții Săi. Apostolul neamurilor ne îndeamnă: Îmbrăţişaţi în Hristos Iisus pe toţi sfinţii (Filipeni 4, 21), întrucât ei sunt prietenii noștri, modele și repere, povățuitori, mijlocitori și ajutători.
Puțini sunt sfinții care se bucură de o denumire specială asemenea Sfântului Alexie. Importanța apelativului de om al lui Dumnezeu este cunoscută doar de personalitatea acestui mare sfânt, a cărui biografie a străbătut istoria creștinismului, faptele mirabile săvârșite în viața sa, adăugând strălucire la strălucirea nevoinței sale.
În vremea dreptcredinciosului împărat Honoriu (395-423), era, în Roma cea veche, un bărbat credincios, anume Eufimian, mare dregător. Femeia lui, Aglaida, era credincioasă și cu frica lui Dumnezeu, dar nu putea naște copii.Erau oameni cu dragoste de dumnezeu, iubind pe cei oropsiți de soartă și în fiecare zi puneau trei mese în casa lor pentru sărmani, văduve, străini și bolnavi.
Adesea, Eufimian se smerea înaintea lor, zicând: „Nu sunt vrednic să calc pe pământul lui Dumnezeu”. Deci, după multe rugăciuni, Dumnezeu le-a dăruit rod pântecelui și au născut un fiu și, veselindu-se, l-au botezat și i-au pus numele Alexie.
Iar când s-a făcut mare, l-au dat la învățătura cărții și tânărul a ajuns foarte înțelept. Cu cât înainta în vârstă, cu atât creștea în sufletul lui și dorința nemuririi și a vieții veșnice.
De multe ori, se simțea răpit în altă lume, numai la gândul veșnicei fericiri. Toate bunătățile pământești i se păreau lucruri de nimic, puse alături de bucuria acestei nădejdi.
Drept aceea, s-a hotărât să se lepede de toate bunătățile cele de puțină vreme și trecătoare ale vieții de aici, și, așa, cu sufletul dezrobit de ispite, să moștenească viața veșnică întru Hristos. Deci, a început a se înfrâna, purtând în taină pe trupul său o haină de păr aspră și mult postea și priveghea, având în suflet dorința de a sluji lui Dumnezeu întru feciorie toată viața.
Dar, ca să nu-și supere părinții, Sfântul Cuvios Alexie a primit să se căsătorească, însă chiar în noaptea nunții a fugit, în taină, îmbrăcat în haine sărăcăcioase, luând din avuțiile sale aur și pietre scumpe din destul.
După ce a plecat, Sfântul Alexie, a tocmit o corabie și, plecând, s-a ascuns departe, în părțile de răsărit ale împărăției, tocmai în cetatea Edesa din Mesopotamia. Iar după ce s-a închinat chipului celui nefăcut de mână, adică Sfintei Mahrame trimise de Domnul Iisus lui Avgar, regele Edesei, a viețuit acolo, necunoscut și în sărăcie, vreme de 17 ani, locuind lângă biserica Născătoarei de Dumnezeu, din cetatea aceea.
Sfântul Cuvios Alexie și-a vândut toate lucrurile de preț, pe care le luase de acasă, și, împărțind la săraci prețul câștigat, s-a îmbrăcat în haine și mai sărace și s-a făcut pe sine ca unul din cei care cerșesc milostenie, totdeauna postind, numai puțină pâine și apă gustând și împărtășindu-se în toate duminicile cu dumnezeieștile Taine ale lui Hristos. Iar, de lua vreo milostenie de la creștini, o împărțea cu ceilalți sărăci, mai bătrâni.
Și Sfântul Cuvios Alexie avea totdeauna fața lui plecată, iar mintea lui era sus, întru dumnezeiești gânduri îndeletnicindu-se. Atât i se uscase trupul de atâta înfrânare, încât i se veștejise frumusețea feței lui, ochii i se adânciseră, numai pielea și oasele i se vedeau și ajunsese de nerecunoscut.
Deci, fiind el iubit de Dumnezeu, s-a făcut descoperire despre el unui slujitor al acelei biserici, și un glas ceresc îl numea pe Alexie „Omul lui Dumnezeu”, arătând că, precum pe capul împăratului stă coroana, așa Duhul Sfânt odihnește peste acesta și rugăciunea lui, ca o tămâie cu bun miros, de-a pururea urcă înaintea lui Dumnezeu.
Și mulți au cunoscut atunci viața Cuviosului Alexie cea sfântă și au început a-l cinsti. Văzând aceasta Sfântul Cuvios Alexie, a fugit de slava omenească, plecând din Edesa, neștiind nimeni și, aflând o corabie la malul mării, care mergea în Cilicia, s-a urcat, gândind să viețuiască în cetatea Sfântului Pavel, în Tarsul Ciliciei, unde nu-l cunoștea nimeni.
Dar, fără de veste, din voia lui Dumnezeu, s-a făcut aprigă furtună pe mare și corabia, purtată de valuri, a ajuns la Roma. Atunci a hotărât să viețuiască lângă casa părinților săi, ca un necunoscut. Sfântul Cuvios Alexie a ieșit în întâmpinarea tatălui său, celui iubitor de sărăci și de străini.
Și, fără să fie recunoscut, sub înfățișarea unui călător sărac, a căpătat învoire de la el să i se facă o colibă chiar la porțile palatului, și, în amintirea fiului său înstrăinat, tatăl a poruncit slugilor să aibă grijă a-i da hrană de la masa stăpânilor.
Și a petrecut Sfântul Cuvios Alexie aici multă vreme, alți 17 ani, batjocorit și umilit de slugile tatălui său, dar iubit de sărmanii din cetate, care găseau la el un cuvânt de folos, un sfat înțelept și un braț oricând gata să-i ajute să-și poarte povara sărăciei lor.
Înaintea morții, Sfântul Cuvios Alexie a scris toată viața sa, spre a fi Înmânată tatălui său. Aceasta se Încheia astfel:
„Rogu-vă pe voi, părinții mei iubiți și preacinstita mea mireasă, să nu vă mâhniți pe mine, că v-am făcut atâta mâhnire, lăsându-vă singuri; și pe mine mă durea inima pentru durerea voastră. De multe ori am făcut rugăciune pentru voi lui Dumnezeu, ca să vă dea răbdare și să vă Învrednicească Împărăției Sale. Iar eu nădăjduiesc spre milostivirea Lui că vă Împlini cererea mea, deoarece eu atât de nemilostiv am fost către tânguirea voastră. Dar mai bine se cade fiecăruia să asculte pe Făcătorul și Mântuitorul său, decât pe născătorii săi; și cred că, pe cât v-am mâhnit, pe atât de mare bucurie veți avea prin răsplătirea cea cerească!”.
Deci, cu voia lui Dumnezeu, s-a descoperit Sfântului, mai dinainte, ziua morții sale și atunci Cuviosul și-a scris toată viața, păstrând scrisoarea la sânul său. Iar în același timp s-a făcut glas din cer în biserica Sfinților Apostoli din Roma, pe când slujea acolo Sfântul arhiepiscop Inocențiu (401-417), de față fiind și împăratul Honoriu, zicând să caute pe „Omul lui Dumnezeu” care a răposat, ca să fie rugător pentru cetate.
Și a doua oară s-a auzit glas arătând că în casa lui Eufimian se află acela. Deci au mers acolo și, văzând pe Sfântul Cuvios Alexie, care tocmai murise, au aflat în sânul lui scrisoarea, unde era înfățișată viața lui. Și s-au minunat părinții și soția lui, dar și toată cetatea, aflând viața înaltă și ascunsă a „Omului lui Dumnezeu” și văzând cât de multe căi de sfințenie are Dumnezeu în lume, pentru cei care ascultă de chemările Duhului Său.
Sfântul Cuvios Alexie a trecut la cel veșnice în data de 17 martie 411, fiind îngropat cu cinste la Roma.
O pildă a vieții sale: milostenia. Atunci când ajutăm un nevoiaș nu știm cui dăm. Dăruim poate lui Hristos Însuși ascuns într-un om al lui Dumnezeu, precum oarecând Alexie.
Singurul lăcaș de cult din țară care îl are ca ocrotitor pe Sf. Cuvios Alexie se află în centrul Capitalei, pe Calea Șerban Vodă nr. 123. Biserica Sfântul Alexie din București are o istorie de peste două secole.
Sursă: ”pravila.ro”
Accesează și:
– „Omul lui Dumnezeu” și legătura dintre nevoință și filantropie – ”ziarullumina.ro”
– Acatistul Sfântului Cuvios Alexie, omul lui Dumnezeu – ”doxologia.ro”
– Viața Sfântului Cuvios Alexie, omul lui Dumnezeu – ”doxologia.ro”
