„Ține mintea în iad și nu deznădăjdui”
Pe 24 septembrie, Biserica Ortodoxă îl sărbătorește pe Sfântul Siluan Athonitul, un mare duhovnic și călugăr al Muntelui Athos, care a trăit o viață marcată de suferință, smerenie și răbdare. În viața lui, a experimentat o profundă „tăcere divină”, timp de aproape 15 ani, în care, deși se ruga cu ardoare, nu simțea niciun răspuns din partea lui Dumnezeu. Această perioadă de „întuneric spiritual” a fost o mare încercare pentru sufletul său, dar a fost și o lecție de răbdare și încredere în Dumnezeu.
Sfântul Siluan este cunoscut pentru învățăturile sale despre smerenie, despre lupta cu gândurile și despre importanța rugăciunii și a curățirii inimii. În mijlocul suferinței sale, el a primit cuvintele divine „Ține mintea în iad și nu deznădăjdui”, care au devenit un îndemn pentru toți cei ce trec prin suferință. Aceste cuvinte sunt o chemare de a nu renunța la credință chiar și atunci când pare că Dumnezeu nu răspunde la rugăciunile noastre, pentru că, așa cum învățăm din viața și scrierile sale, El este mereu aproape, chiar și în cele mai întunecate momente ale vieții noastre.
În seara zilei de joi, 18 septembrie, imediat după Taina Sfântului Maslu(săvârșit între orele 18:10-19:40), Părintele Arsenie, starețul Schitului Darvari din București, a susținut o predică deosebit de emoționantă și profundă despre Sfântul Siluan Athonitul.
Schitul Darvari este un loc special pentru credincioși, având în păstrare o parte semnificativă din moaștele Sfântului Siluan, o binecuvântare care atrage mulți pelerini și închinători. Moaștele Sfântului Siluan sunt un izvor de har pentru toți cei care se apropie cu credință de acest loc, iar prezența lor face din Schitul Darvari un loc deosebit de important în viața duhovnicească a capitalei.
Această predică, ținută după orele 19:40, a fost un moment de reflecție spirituală intensă și mângâiere pentru toți cei prezenți, fiind un îndemn la biruința asupra deznădejdii și o invitație de a urmări exemplul acestui mare sfânt, care a biruit depresia și disperarea în fața unei tăceri divine de aproape 15 ani.
Sfântul Siluan Athonitul: un model de răbdare și smerenie
Părintele Arsenie a început prin a sublinia că Sfântul Siluan nu a fost un sfânt „idealizat”, așa cum sunt uneori percepuți sfinții în cărțile de istorie religioasă. Viața lui nu a fost o poveste de succes continuu, ci una marcată de lupte duhovnicești intense și de experiențe spirituale deosebit de dureroase.
Sf. Siluan spunea: ” Toată viața lor sfinții s-au smerit și au luptat cu mândria. Și eu mă
smeresc ziua și noaptea și, cu toate acestea, nu m-am smerit cum trebuie. Dar prin Duhul Sfânt sufletul meu a cunoscut smerenia lui Hristos, pe care ne-a poruncit să o învățăm de la El, și sufletul meu e atras spre El neîncetat. O, smerenia lui Hristos! Ea dă sufletului o bucurie de nedescris în Dumnezeu și din iubirea lui Dumnezeu sufletul uită și pământ, și cer, și toată dorința lui se avântă spre Dumnezeu. O, smerenia lui Hristos! Cât de dulce și plăcută este ea. Dar se găsește numai în îngeri și în sufletele sfinților. Noi însă trebuie să ne socotim mai răi decât toți, și atunci Domnul ne va da și nouă să cunoaștem smerenia lui Hristos prin Duhul Sfânt. Domnul, slava Lui și toate cele cerești se cunosc numai prin Duhul Sfânt. Domnul ne-a dat Duhul Sfânt și noi am învățat cântările Domnului, iar
de dulceața iubirii lui Dumnezeu uităm pământul. Iubirea lui Dumnezeu e arzătoare și nu ne îngăduie să ne mai aducem aminte de pământ.(Sf. Siluan Athonitul-Între iadul deznădejdii și iadul smereniei, pag. 10)”
Siluan, un monah ce a trăit la Muntele Athos, a fost un om puternic din toate punctele de vedere, atât fizic cât și duhovnicește. Anii de viață lumească nu l-au împiedicat să simtă chemarea monahismului. După ce a intrat în mănăstire, el a fost martor al unei tăceri adânci din partea lui Dumnezeu.
„Siluan nu a greșit cu nimic, dar Dumnezeu nu răspundea la rugăciunile lui. Se ruga și mergea la slujbă, dar nu simțea nimic. Și striga către Dumnezeu: Dumnezeul meu, de ce mă lași?”
„Acest bărbat ”masiv” s-a aflat, însă, într-o criză spirituală de proporții. Răspunsul divin a întârziat nu un an, nu doi, nu trei, ci 15 ani, perioadă în care Sfântul Siluan a fost împins până la limită. În fața acestei încercări, el nu a renunțat, dar s-a confruntat cu gânduri de deznădejde.” Părintele Arsenie a spus despre această perioadă:
„Se târa în suferința lui! Într-o noapte, în mijlocul unei suferințe cumplite, aproape nebun, s-a ridicat și a vrut să se închine icoanei Mântuitorului. Atunci, însă, un demon i-a apărut în față…”
Tăcerea lui Dumnezeu și răspunsul în inimă
Părintele Arsenie a subliniat un moment de o adâncă înțelepciune spirituală din viața Sf. Siluan. În acele momente de disperare extremă, când Siluan s-a întrebat ce mai poate face ca să se smerească și să scape de mândria care încă îl bântuia, a primit un răspuns uimitor din partea lui Dumnezeu: „Ține mintea în iad și nu deznădăjdui.”
Aceste cuvinte, care pot părea paradoxale, sunt cheia întregii mângâieri și biruințe a Sfântului Siluan, și de asemenea, ale oricărui om care se află în mijlocul suferinței. „Nu deznădăjdui, nu ești singur!” este mesajul fundamental care reiese din întreaga experiență a acestui sfânt. Părintele Arsenie a explicat că acest mesaj se poate traduce, în zilele noastre, ca un îndemn de solidaritate divină: „Împarte durerea cu Mine, nu ești singur! Iubiți credincioși, blestemata uitare! Cumplita ispită! Uităm. Părinții filocalici zic că trei sunt uriașii care se luptă cu omul zi de zi și pe care îl biruiesc aproape de fiecare dată. Uitarea, neștiința și nepăsarea. Blestemate lucruri pe pământ!”
Pr. Stareț a continuat: ”Iubiți credincioși, din momentul acela, viața lui Siluan n-a devenit o viață cu miere, de miere și lapte. Sfântul Siluan zicea, Dumnezeu îți dă unul, două, maximum trei cuburi de zahăr în timpul vieții, atât. Viața lui Siluan nu aș zice că s-a îmbunătățit așa ca să zâmbească necontrolat, dar își trăia durerea împreună cu Dumnezeu și a devenit făcător de minuni.”
În paginile Jurnalului Sfântului Siluan, acest moment de „tăcere divină” este una dintre temele recurente care evidențiază lupta interioară a sfântului. În această perioadă de întuneric spiritual, când nu simțea niciun răspuns la rugăciunile sale, Siluan a fost nevoit să înfrunte nu doar îndoielile, ci și o adevărată „criză a credinței”. De asemenea, el mărturisește că în mijlocul disperării a ajuns să experimenteze o „lumină nevăzută” care îl ajuta să-și păstreze curajul. Așa cum afirmă el în jurnalul său: „Am învățat că trebuie să mergem cu toată credința înainte, chiar și atunci când nu vedem niciun semn al lui Dumnezeu. Împotriva întunericului și a răului, trebuie să ținem în minte că Dumnezeu nu ne lasă niciodată.”
Aceasta este esența mângâierii în suferința lui Siluan: în mijlocul unui iad al deznădejdii, el a învățat să nu-și piardă speranța, ci să se smerească și să se încreadă în mângâierea divină care va veni „la timpul potrivit”. Mărturisirea sa ar putea constitui un îndemn puternic pentru credincioși, în sensul că, în orice moment de încercare, Dumnezeu este aproape, chiar dacă nu simțim prezența Lui.
Siluan nu a devenit un sfânt fără suferință, dar a învățat să trăiască această suferință în comuniune cu Dumnezeu, ajungând astfel la o mângâiere divină și o înțelepciune profundă. Părintele Arsenie a spus: „Dumnezeu nu îți va da niciodată o viață fără încercări, dar îți va da tot ce îți trebuie ca să biruiești.”
Invitație la Priveghere în cinstea Sfântului Siluan
În cadrul predicii, Părintele Arsenie a invitat credincioșii la o priveghere specială, marți, 23 septembrie, începând cu orele 18:00, pentru a sărbători viața și lucrarea Sfântului Siluan Athonitul și pentru a învăța să biruim deznădejdea și gândurile care ne tulbură. „Veniți cu metanierele, pregătiți sufletește pentru o seară de rugăciune isihastă, o seară de curățire, o seară de biruință împotriva gândurilor care ne biruiesc.”
Programul include:
Marți, 23 septembrie
– 18:00 – 22:00 – Vecernia mare cu Litia și Utrenia
O seară de rugăciune isihastă, pregătire sufletească pentru a întâmpina viața și învățăturile Sfântului Siluan.
– 22:00 – 23:30 – Taina Sfântului Maslu, cu molifte și dezlegări
O slujbă deosebită cu molifte pentru vindecarea spirituală. În acest timp, fiecare participant va fi chemat să împărtășească durerea și lupta sa cu Dumnezeu, urmând exemplul de smerenie și răbdare al Sfântului Siluan. Părintele Arsenie a subliniat importanța sărbătorii lui Siluan: „Să nu uităm că mâine, pe 24 septembrie este ziua lui, ziua în care Sfântul Siluan ne învață să trăim cu durerea, dar în comuniune cu Dumnezeu.”
Miercuri, 24 septembrie
Dimineața:
– Acatistul Sfântului Siluan Athonitul
– Ceasurile 3,6
– Sfânta și Dumnezeiasca Liturghie.
O slujbă de mulțumire și rugăciune în care ne vom adânci în viața și învățăturile acestui mare sfânt al Bisericii Ortodoxe.
Momentul perfect pentru a înălța rugăciuni și a întări legătura cu Dumnezeu prin exemplul Sf. Siluan.
Jurnalul Sfântului Siluan: O lectură deosebită
Un moment foarte important al acestei sărbători va fi prezentarea jurnalului Sfântului Siluan Athonitul, intitulat „Între iadul deznădejdii și iadul smereniei”.
Părintele Arsenie a subliniat importanța acestei lucrări, spunând:
„Citești și nu are cum să nu te schimbe. E ca la parfumerie. Nu cumperi nimic, dar când ieși de acolo, miroși frumos.”
Jurnalul Sfântului Siluan este o lucrare duhovnicească de mare adâncime, care reflectă gândurile, suferințele și mângâierea divină pe care sfântul a experimentat-o în mijlocul celor mai adânci crize spirituale. În această lucrare este inclusă și celebra „Plângere a lui Adam”, în care Siluan descoperă durerile adânci ale umanității și cheamă la o reconciliere cu Dumnezeu.
Invitație deschisă: Veniți și vedeți
Este un moment rar de întâlnire cu un sfânt al zilelor noastre. Sfântul Siluan este un simbol al luptei cu deznădejdea și un exemplu că Dumnezeu nu te lasă niciodată singur, chiar și în cele mai întunecate momente. Participarea la privegherea de marți și la Sf. și Dumnezeiasca Liturghie de miercuri reprezintă o oportunitate unică de a învăța să biruim gândurile care ne răvășesc și de a ne mângâia sufletele în fața încercărilor vieții. Să mergem în fața lui Dumnezeu, să-L căutăm cu sinceritate și să avem încredere că El ne va răspunde, chiar dacă nu întotdeauna în modul în care ne-am dori.
Părintele Arsenie a încheiat cu un îndemn:
„Dumnezeu să vă binecuvânteze și să ne vedem. Nu știu ce ne făceam fără Siluan.”
Fragmente din moaștele Sfântului Siluan se mai află la:
– Biserica „Sfântul Nicolae” – Paraclis Universitar din București (Cunoscută și ca Biserica Rusă);
– Mănăstirea Mihai Vodă din București;
– Catedrala Reîntregirii din Alba Iulia;
– Biserica Memorială „Mihai Viteazul” din Alba Iulia.
Accesează și:
– Acatistul Sfântului Siluan Athonitul – ”doxologia.ro”
– Viața Sfântului Siluan Athonitul – ”doxologia.ro”
