În ziua Sărbătorii Întâmpinării Domnului, când Biserica dreptmăritoare prăznuiește întâlnirea dintre Pruncul dumnezeiesc și bătrânul Simeon, Catedrala Mitropolitană din Iași și-a serbat hramul istoric într-o atmosferă de adâncă rugăciune și comuniune euharistică. În mijlocul soborului de ierarhi, preoți și diaconi, Preasfințitul Părinte Teofil Trotușanul, Episcop-vicar al Arhiepiscopiei Romanului și Bacăului, a rostit o predică amplă, cu profunde înțelesuri teologice și pastorale, îndemnând credincioșii să înțeleagă praznicul nu doar ca eveniment biblic, ci ca realitate vie, trăită zilnic în Biserică.
Întâmpinarea Domnului – împlinirea Legii și începutul unei noi ere
Pornind de la cuvintele dreptului Simeon – „Acum slobozește pe robul Tău, Stăpâne, în pace, căci văzură ochii mei mântuirea Ta” – PS Teofil a arătat că Întâmpinarea Domnului este un praznic al ascultării de Dumnezeu, al împlinirii făgăduinței și al lucrării Duhului Sfânt.
Deși, poate, mai puțin cunoscut decât alte praznice împărătești, „sărbătoarea Întâmpinării nu este cu nimic mai prejos”, a subliniat ierarhul, deoarece în ea se descoperă taina întâlnirii dintre Legea Veche și Legea Nouă, dintre așteptare și împlinire, dintre profeție și adevăr.
Hristos este adus la Templul din Ierusalim pentru a împlini rânduiala Legii, aceea ca orice întâi născut să fie înfățișat Domnului. „Domnul Hristos, Care Se născuse ca om sub această lege, vine și este adus la templu de Maica Sa și de dreptul Iosif pentru a împlini această rânduială”, a spus PS Teofil, arătând că Fiul lui Dumnezeu nu desființează Legea, ci o împlinește prin ascultare și smerenie.
Smerenia lui Dumnezeu și jertfa adevărată
Predica a evidențiat în mod deosebit smerenia întrupării. Jertfa adusă de Maica Domnului și de dreptul Iosif – o pereche de turturele – arată condiția modestă în care S-a născut Hristos. „Nu aduce un miel de jertfă, pentru că Însuși Mielul era prezent”, a spus ierarhul, subliniind că Hristos este adevărata jertfă de răscumpărare.
În templu nu este adus un copil oarecare, ci „însuși Răscumpărătorul, Mesia cel așteptat, mângâierea lui Israel”. De aceea, preotul Vechiului Testament lipsește din relatarea evanghelică, pentru că jertfa Legii Vechi este înlocuită de jertfa desăvârșită a Fiului lui Dumnezeu.
Dreptul Simeon și prorocița Ana – ochii Duhului Sfânt
Un loc central în predică l-a ocupat figura dreptului Simeon, omul care a știut să asculte glasul lui Dumnezeu. Numele său, a explicat PS Teofil, vine din verbul aramaic Shema – „ascultă”. Simeon este chipul omului care, deși înaintat în vârstă și slăbit trupește, are „ochii duhovnicești permanent deschiși”.
„Nu vei vedea moartea până ce nu vei vedea împlinindu-se acest cuvânt”, i-a spus Dumnezeu, iar Simeon a așteptat cu răbdare, în templu, această împlinire. Aici se descoperă lucrarea Duhului Sfânt, Care îl învață pe om să aștepte, să se smerească și să creadă mai presus de rațiunea omenească.
„Legea Vechiului Testament și legea Noului Testament se întâlnesc în templul din Ierusalim”, a spus PS Teofil, arătând că acest moment marchează „încheierea unui parcurs” și începutul „unei noi ere, o eră a iubirii”, instaurată de Mielul lui Dumnezeu.
Viața – dar al lui Dumnezeu. Familia și copiii, rod al harului dumnezeiesc
Trecând de la tâlcuirea adâncă a textului evanghelic la viața concretă a credincioșilor, Preasfințitul Părinte Teofil a insistat asupra familiei creștine, arătând că temelia ei este darul vieții, oferit de Dumnezeu din iubire față de om. În contextul anului omagial dedicat familiei creștine, ierarhul a afirmat limpede și răspicat:
„Familia este binecuvântată de Dumnezeu cu darul vieții”.
Viața nu este rodul întâmplării și nici rezultatul exclusiv al voinței omenești, ci un dar sfânt, care cere recunoștință, responsabilitate și credință. De aceea, copiii nu pot fi priviți ca o povară, ci ca o mare binecuvântare. „Ori de câte ori într-o familie se naște un copil, se face mare bucurie”, a spus PS Teofil, subliniind că această bucurie trebuie trăită în duhul mulțumirii către Dumnezeu.
„Copiii sunt darul lui Dumnezeu! De aceea noi trebuie să știm să mulțumim Domnului pentru darurile pe care le primim și, mai ales, să le prețuim, a îndemnat ierarhul.”. A prețui viața înseamnă a o ocroti, a o crește în credință și a o aduce înaintea lui Dumnezeu prin rugăciune și viață curată.
Copiii – răscumpărați prin Jertfa lui Hristos și înfiați prin har
„Copiii noștri au fost răscumpărați. Pentru ei a fost adusă deja jertfa de răscumpărare”, a subliniat PS Teofil. În Legea Nouă nu se mai cere sânge, pentru că „sângele Mielului a curs pe crucea Golgotei”. Astfel, copiii sunt aduși la Sfântul Botez nu pentru o răscumpărare simbolică, ci pentru înfierea harului, devenind fii ai lui Dumnezeu și moștenitori ai Împărăției cerurilor.
Biserica – noul Templu. Împărtășania – îmbrățișarea lui Hristos
Unul dintre cele mai puternice și emoționante mesaje ale predicii a fost acela că omul de astăzi nu mai trebuie să aștepte o viață întreagă, precum dreptul Simeon, pentru a-L vedea pe Hristos.
„Astăzi noi avem binecuvântarea ca în fiecare zi să ne întâlnim cu Dumnezeu în Biserica Slavei Sale”, a spus PS Teofil. Dacă odinioară Domnul a fost întâmpinat în Templul din Ierusalim de dreptul Simeon și prorocița Ana, „noi astăzi suntem chemați în Templul Slavei celei noi, pentru a fi întâmpinați de însuși Dumnezeu”. Ierarhul a subliniat cu profunzime acest adevăr mântuitor:
„El Însuși ne primește în brațele Slavei Sale”.
De aceea, a arătat PS Teofil, să primim viața ca pe un dar, o aducem înaintea lui Dumnezeu și ne întoarcem binecuvântați la casele noastre, „dacă înțelegem că aceasta este rânduiala cea plăcută Domnului și cea de folos pentru mântuire”.
Mulțumirea nu este doar o datorie morală, ci o șansă duhovnicească, pentru că, așa cum a spus ierarhul,
„însuși Dumnezeu se coboară la noi ca să ne îmbrățișeze cu Harul Său”.
Sfânta Liturghie – întâlnirea zilnică cu mântuirea
PS Teofil a subliniat că nu mai este nevoie de o așteptare îndelungată pentru a vedea mântuirea lui Israel.
„Nu trebuie să așteptăm precum dreptul Simeon zeci de ani pentru a vedea mântuirea”, pentru că „noi vedem această mântuire ori de câte ori venim în casa lui Dumnezeu și participăm și Îl primim pe Domnul Hristos”.
Hristos Se oferă pe Sine sub chipul Sfintelor Taine, iar această oferire este o adevărată îmbrățișare dumnezeiască:
„El ni se oferă nouă sub chipul Sfintelor Taine și atunci El Însuși ne îmbrățișează”. De aceea, cuvintele care au devenit esența predicii răsună cu putere:
„Când ne împărtășim, noi ÎL primim pe Domnul Hristos în brațele sufletului nostru”. Prin Sfânta Împărtășanie, fiecare credincios devine templu al Duhului Sfânt, loc al sălășluirii lui Dumnezeu.
Așa cum odinioară dreptul Simeon L-a primit pe Hristos în brațele sale în Templul din Ierusalim, astăzi fiecare credincios devine noul templu, pentru că „Hristos se sălășluiește și se lasă îmbrățișat de către fiecare dintre noi”.
Chemarea praznicului: brațele inimii deschise către Hristos
În încheiere, PS Teofil aa chemat credincioșii să trăiască praznicul ca pe o întâlnire vie cu Dumnezeu:
„Să mergem cu brațele deschise către Pruncul Iisus Hristos și să-L primim în inimile noastre. Să-I mulțumim în primul rând pentru darul vieții și să rugăm ca acest dar să rămână cu noi atât timp cât ne este de folos pentru a dobândi mântuirea”.
Primul gând trebuie să fie mulțumirea pentru darul vieții, pentru părinți, pentru copii, pentru Biserică și pentru harul primit în fiecare Sfântă Liturghie.
„Această viață să o prețuim și să o punem înaintea Domnului”, pentru că „atunci ne împlinim cu adevărat, când viața se întoarce cu mulțumire către Izvorul său”.
Abia atunci, a spus ierarhul, putem rosti cu adevărat rugăciunea dreptului Simeon:
„Acum slobozește pe robul Tău, Stăpâne, în pace, căci văzură ochii mei mântuirea Ta”.
Într-un cuvânt de binecuvântare final, ierarhul s-a rugat ”să primească Domnul și jertfa dumneavoastră și osteneala și gândul și rugăciunea și să vă îmbrățișeze, să vă întâmpine și să vă binecuvinteze. Amin!”
