„Să postim post primit, bine-plăcut Domnului. Postul cel adevărat este înstrăinarea de răutăți, înfrânarea limbii, lepădarea mâniei, îndepărtarea de pofte, de clevetire, de minciună și de jurământul mincinos. Lipsa acestora este postul cel adevărat și bine primit”
„Să postim de bucate și de toată patima, desfătându-ne cu bunătățile Duhului, ca să ne învrednicim toți a vedea Preacinstita Patimă lui Hristos Dumnezeu și Sfintele Paști..”„și trecând noianul cel mare al postului să ajungem și la Învierea cea de a treia zi a Mântuitorului Iisus Hristos…”
Postul Paştilor, Păresimile sau Patruzecimea – adică postul dinaintea Învierii Domnului. Postul Paştilor este cel mai lung şi mai aspru dintre cele patru posturi de durată ale Bisericii Ortodoxe. Întreaga perioadă a postului este văzută ca un drum, un parcurs, un urcuş spre înălţimi duhovniceşti, pentru a ne face vrednici să Îl primim, cu bucurie, pe Hristos Cel Înviat din morți.
Postul Paștelui(Postul Mare) începe luni, 18 martie, și reprezintă o perioadă de pregătire duhovnicească pentru Praznicul Învierii Domnului, sărbătorit anul acesta în data de 5 mai.
Prin strunirea trupului și prin ușurarea lui de mulțimea materiei, poftele se domolesc, și mintea se curățește, „supărările drăcești nu îndrăznesc, iar îngerii stau mai aproape de cei ce se nevoiesc cu postul”.
Comoara cea bogată a Psalmilor se citește de două ori acum, în cursul unei săptămâni. Pentru că, după cuvântul Marelui Vasile „Psalmul este alungătorul dracilor, aducător al ajutorului îngeresc, armă pentru teama de noapte, liniște pentru ostenelile zilei, faptă îngerească, trăire cerească, mireasmă duhovnicească”
Cum se postește
Conform tradiţiei actuale a Bisericii, în cursul acestuia se posteşte astfel:
– în primele două zile – luni şi marţi din prima săptămână – se recomandă, pentru cei ce pot să ţină, post complet sau pentru cei mai slabi ajunare până spre seară, când se poate mânca puţină pâine şi bea apă;
– în primele trei zile – luni, marţi şi miercuri – şi ultimele două zile – vineri şi sâmbătă din Săptămâna Patimilor, la fel;
– miercuri în Săptămâna Patimilor se ajunează până seara, după oficierea Liturghiei Darurilor înainte sfinţite, când se mănâncă pâine şi legume fierte fără untdelemn;
– în tot restul postului, în primele cinci zile din săptămână se mănâncă uscat o singură dată pe zi, seara, iar sâmbăta şi duminica de două ori pe zi, legume fierte cu untdelemn şi puţin vin;
– La praznicul Bunei Vestiri şi în Duminica Floriilor se dezleagă la peşte.
Zilele cu dezlegare la pește
Comparativ cu celelalte posturi de peste an, Postul Paștelui poate fi considerat mai aspru, existând numai două sărbători cu dezlegare la pește, de Buna Vestire (25 martie) și în Duminica Intrării Domnului în Ierusalim (28 aprilie).
Pomenirea celor adormiți
În Biserica Ortodoxă, sâmbetele sunt dedicate în special pomenirii morților. Astfel, în primele șase sâmbete din Postului Mare, asemenea sâmbetelor „Moșilor”, se recomandă intensificarea rugăciunilor pentru cei trecuți la Domnul. Slujbele de pomenire poartă numele de parastase, care, în fond, sunt ierurgii speciale ale Bisericii.
Potrivit programului liturgic, ultimele pomeniri din Postul Sfintelor Paști se fac în Joia Pătimirilor, atunci când se oficiază Liturghia Sfântului Vasile cel Mare.
Calendarul dezlegărilor din Postul Mare – 2024
Prima săptămână a Postului Mare
Primele trei zile ale Postului Mare au mai mult sensul de a-l obişnui pe creştin cu postul, cu înfrânarea. Apoi, când va mânca în fiecare zi la ceasul al nouălea (ora 3 după-amiază), va considera aceasta prăznuire.
Postul este total, prima masă este miercuri, iar a doua vineri, cu îndemnul, pentru cine poate, să se lipsească de cea de miercuri.
Rugăciuni:
– la toate slujbele se adaugă rugăciunea Sfântului Efrem Sirul: „Doamne și Stăpânul vieții mele, duhul trândăviei, al grijii de multe, al iubirii de stăpânire și al grăirii în deșert nu mi-l da mie…”, ca o pecete duhovnicească peste rugăciunea obștească din această vreme. Ea este Epicleza acestei Liturghii de pocăință a postului, care lucrează prefacerea omului trupesc în cel duhovnicesc.
– comoara cea bogată a Psalmilor se citește de două ori acum, în cursul unei săptămâni. Pentru că, după cuvântul Marelui Vasile „Psalmul este alungătorul dracilor, aducător al ajutorului îngeresc, armă pentru teama de noapte, liniște pentru ostenelile zilei, faptă îngerească, trăire cerească, mireasmă duhovnicească”.
– la canoanele utreniei se adaugă „Cântările lui Moise”, cele opt cântări ale Vechiului Testament și Cântarea Maicii Domnului.
– Liturghie deplină în aceste zile nu se săvârșește, ci numai Liturghia Darurilor mai înainte sfințite, în zilele de miercuri și vineri, pentru a ne putea împărtăși și întări cu Sfintele lui Hristos Taine, cu „Pâinea vieții și Paharul mântuirii”. După ce ni se atrage atenția că „Lumina lui Hristos luminează tuturor”, de șapte ori stăruim „să se îndrepteze rugăciunea mea, ca tămâia înaintea Ta”, apoi se face ieșirea cea mare, când „puterile cerești nevăzute împreună cu noi slujesc și însuși împăratul, în jertfa cea de taină săvârșită, se înconjoară”. Vohodul se face în tăcere desăvârșită, iar cei de față, cu multă frică și evlavie, stau cu capetele la pământ, când Hristos trece prin mijlocul Bisericii.
– Seara se face slujba Pavecerniței mari, la care în primele patru zile se adaugă Canonul cel mare al Sfântului Andrei Criteanul.
– Canonul de pocăință al Sfântului Andrei Criteanul este mare nu numai pentru că este cel mai lung din toată imnografia Bisericii (are 271 de tropare), ci mai ales prin puterea duhovnicească ce-l străbate. Ca o frescă a pocăinței, aduce de la Adam și până la înălțarea Domnului, mulțime de pilde de pocăință, și de nevoință, precum și pilde.
Canonul liturgic are nouă cântări lungi, formate din multe stihiri scurte, iar acestea nouă intercalau la început cele nouă cântări biblice folosite în viața liturgică răsăriteană: Cântarea lui Moise (Ieșirea 15; 1-19); Noua cântare a lui Moise (Deuteronom 32,1-43); Rugăciunea Anei, mama lui Samuel (1 Regi 2, 1-10); Rugăciunea profetului Avacum (Habacuc) (Avacum 3,2-19); Rugăciunea lui Isaia (Isaia 26, 9-20); Rugăciunea lui Iona (Iona 2, 3-10); Rugăciunea celor Trei tineri; Cântarea celor Trei tineri; Cântarea Născătoarei de Dumnezeu (Luca 1, 46-55) și rugăciunea lui Zaharia, tatăl Sf. Ioan Botezătorul (Luca 1, 68-79).
Canonul cel Mare al Sfântului Andrei Criteanul se cântă pe glasul al 6-lea, muzică tristă și lină. Irmosul se cântă de două ori, la începutul și la sfârșitul cântării. Rugăciunea „Miluiește-mă, Dumnezeule, miluiește-mă!” este însoțită de metanie mică și de semnul Sfintei Cruci. Canonul Sfântului Andrei Criteanul se citește pe fragmente în prima săptămână a Postului Sfintelor Paști, în zilele de luni, marți, miercuri și joi, la Pavecerniță; iar în întregime se citește joi din săptămâna a 5-a a Postului Sfintelor Paști, la Pavecerniță.
Întreaga lucrare de rugăciune din această vreme este puternic străbătută de simțământul prezenței lui Dumnezeu, de simțământul de mare încredere, nădejde și dragoste de Dumnezeu.
Căința, umilința, zdrobirea inimii nu numai că nu sunt istovitoare, ci pline de încredere și dătătoare de putere. Încă din primele zile se simte suflul biruinței asupra păcatului, vestea marii bucurii a Învierii. În canoanele și stihoavnele utreniei, urmează în fir neîntrerupt aceste îndemnuri: „Să postim de bucate și de toată patima, desfătându-ne cu bunătățile Duhului, ca să ne învrednicim toți a vedea Preacinstita Patimă lui Hristos Dumnezeu și Sfintele Paști..”„și trecând noianul cel mare al postului să ajungem și la Învierea cea de a treia zi a Mântuitorului Iisus Hristos…”. De aceea, la capătul unei săptămâni de post aspru și nevoințe grele, te simți înviorat, limpede la minte, refăcut și primenit cu sufletul și cu trupul, pentru că „omul nu se hrănește numai cu pâine” (Matei 4, 4), după cuvântul Domnului.
Dar fiindcă mintea nu poate sta prea multă vreme încordată, rânduiala de rugăciune este presărată cu citiri din Sfintele Scripturi: din Prooroci, de la Facere și înțelepciunea lui Solomon, precum și din cuvintele marilor nevoitori, luptători și povățuitori duhovnicești: Efrem Sirul, Ioan Scărarul și Teodor Studitul.
Sfântul Efrem Sirul, alăuta Duhului Sfânt, ne fericește pentru buna îndrăzneală a luptei și pentru raiul care așteaptă pe cei ce bine se nevoiesc. Fericește pe toți iubitorii de virtute, ca să nu ne îndemne a-i urma și ticăloșește pe cei leneși și nepăsători, ca să ne plece spre umilință, spre râvnă și spre lacrimi.
Sfântul Ioan Scărarul, preaiscusitul în războiul cel nevăzut, ne arată ca într-o oglindă chipul de nevoință, meșteșugurile drăcești, înlănțuirea virtuților și a patimilor, cum să ne cunoaștem pe noi înșine și vicleșugurile celui potrivnic și cu multă iscusință ne conduce și ne urcă pe scara desăvârșirii, de la cele pământești la cele cerești.
Iar marele povățuitor al vieții de obște, cu untdelemnul cuvintelor sale, ne povățuiește îndeosebi în luptele mântuitoare ce trebuie să le ducem în viața de obște.
Astfel, mintea odihnită și luminată prin cuvintele duhovnicești, se înalță și mai cu avânt la rugăciune, iar curăția prin rugăciune se adâncește mai deplin în cunoaștere duhovnicească.
Cine poate posti mai puțin în Postul Paștilor?
Biserica ne învață că hrana și consumul exagerat de alimente și băuturi nu sunt scopul principal al vieții noastre. Trupul trebuie îngrijit prin anumite restricții alimentare și prin post și, de aceea, respectarea celor patru posturi de peste an este o datorie a fiecărui creștin.
Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române, ținând cont de aceste principii, în ședința de lucru din ziua de 27 februarie 1956, a hotărât câteva derogări sau pogorăminte cu privire la regula respectării posturilor în vremurile de astăzi. Cele referitoare la Postul Paştelui sunt următoarele:
– Copiii care nu au împlinit vârsta de 7 ani să fie dezlegaţi de pravila postului, putând să mănânce orice fel de alimente în tot timpul anului şi, deci, şi în Postul Paştelui.
– Copiii cu vârste cuprinse între 7 și 12 ani, credincioşii de orice vârstă care sunt în neputinţe, slăbiciuni şi suferinţe trupeşti și au un regim alimentar special, precum şi femeile însărcinate sau care alăptează trebuie să postească miercurile şi vinerile de peste an, precum și prima şi ultima săptămână din Postul Mare. Pentru celelalte zile ale Postului Mare ei sunt dezlegaţi să consume peşte, icre, ouă, lapte şi brânză.
De aceea, important este ca fiecare creștin să apeleze la duhovnic, iar duhovnicul să aibă înţelegerea necesară pentru a acorda dezlegare de la regula postului și în alte cazuri decât cele menționate mai sus, atunci când este nevoie, urmărind zidirea sufletească a tuturor credincioşilor şi, în același timp, înlăturarea suferinţei trupești.
”Dar auzi ce spune Marele Vasile: „Acela care s-a uscat de vreo boală şi stă la pat şi este rănit şi-l întoarce altul şi este constatat de doctor că are nevoie de lapte, brânză sau chiar de carne, acela poate să mănânce de dulce”. Dar nu acela pe care-l doare stomacul sau n-are gust de mâncare. Acela nu-i bolnav trupeşte, ci sufleteşte. N-a postit şi boala i-a venit de prea multă mâncare. Acesta n-are nici o dezlegare de la Dumnezeu.
Aşadar, Biserica dezleagă în cazuri cu totul excepţionale, în cazuri cu totul de nevoie, când cineva s-a uscat de vreo boală şi-l întoarce altul. Acela poate să se dezlege, dar până când? Până se va întări, şi atunci iarăşi să ia postul. Nu dezleagă aşa de uşor Biserica, după cum am auzit că se întâmplă pe la ţară, că-i dă voie preotul să postească o săptămână şi-l împărtăşeşte. Apoi iar dezlegare şi iar mâncare de dulce. Aceasta nu se poate! Nici arhiereii, nici sinodul, nimenea nu poate dezlega posturile din Biserică.
Noi trebuie să ţinem cu mare sfinţenie predania celor patru posturi, a miercurii şi a vinerii, şi ferice de creştinii care ţin şi lunea. Că lunea-i pentru sănătate şi pentru îngerii păzitori…
Noi, creștinii, postim cum ne învaţă Biserica, cu măsură. Mâncăm o dată sau de două ori pe zi. La început şi dacă eşti prea slab, mănâncă şi de trei ori, dar nu strica
postul şi nu mânca de dulce. Şi trebuie să ştiţi că postul creştinesc nu se mărgineşte numai la mâncare. Degeaba postiţi, dacă nu ţineţi curăţenia, cei care sunteţi însuraţi. Auzi ce spune proorocul Ioil: „Vestiţi post, vestiţi vindecare, cinstiţi post, cinstiţi vindecare; să iasă mirele din aşternutul său şi mireasa din cămara sa…
Să postim dar şi de bucate, şi de gânduri păcătoase, să postim cu ochii, cu mâinile şi cu toate simţirile, şi să ne ajute Mântuitorul ca prin acest post trupesc şi duhovnicesc să ne apropiem mai mult de El. AMIN! ”
(Predicile Părintelui Cleopa Ilie – Predici la duminicile de peste an, p.41-45- Ed. Scara, București – 2002)
Felul postirii – scurt istoric
În primele trei secole creștine, durata şi felul postirii nu erau uniforme în tot spațiul ortodox, astfel încât unii posteau o singură zi (în Vinerea Patimilor), alţii două zile, adică vineri şi sâmbătă înainte de Paşti, alţii trei zile, alţii o săptămână, iar alţii mai multe zile, chiar până la şase săptămâni înainte de Paşti. Pentru că ne aduce aminte de postul de 40 de zile ţinut de Mântuitorul înainte de începerea activităţii Sale, Postului Mare i s-a dat şi denumirea de Păresimi (de la latinescul quadragesima) sau Patruzecime (Τεσσαρακοστή), denumire întâlnită pentru prima dată în canonul 5 al Sinodului I Ecumenic.
Conform hotărârii statornicite atunci, postul de 40 de zile, se încheie vineri – înaintea Sâmbetei lui Lazăr. Sâmbăta lui Lazăr și Duminica Floriilor sunt considerate praznice aparte. La fel, ultima săptămână, cea a Pătimirilor Domnului, este încadrată într-un regim mai aspru de postire. Deci, pe lângă cele 40 de zile mai există aceste opt zile de post pe care le atribuim Postului Mare, dar care au practici liturgice și rânduieli tipiconale diferite.
Potrivit părintelui Ene Braniște („Liturgica generală”, EIMBOR, 1985), în vechime, Postul Paștilor era mult mai aspru decât cum se ţine astăzi. Toate zilele erau de ajunare, adică abţinere completă de la orice mâncare şi băutură până la Ceasul al IX-lea din zi (spre seară), exceptând zilele de sâmbătă şi duminică, zile care erau exceptate de la ajunare.
Biserica nu a recomandat niciodată extremele. De aceea, două zile din timpul acestui post sunt consemnate în calendar cu dezleagare la untdelemn, vin şi peşte: Buna Vestire (25 martie) și Intrarea Domnului în Ierusalim sau Floriile.
În această perioadă sunt oprite nunţile şi serbarea zilelor onomastice, fiindcă acestea se serbează în general cu petreceri şi veselie, care nu cadrează cu atmosfera de smerenie, de sobrietate şi pocăinţă, specifică perioadelor de post. Odinioară, chiar şi legile statului bizantin asigurau respectul cuvenit Postului Păresimilor, interzicând toate petrecerile, jocurile şi spectacolele din acest timp.
Postul Mare a fost rânduit de Biserică în vederea pregătirii catehumenilor (n.r. candidații la botez de odinioară) care urmau să primească botezul de Paști, dar și ca un mijloc de pregătire sufletească a credincioşilor pentru întâmpinarea cu vrednicie a Patimilor și Învierii Domnului.
„Doamne al puterilor, fii cu noi, căci pe altul afară de Tine, ajutor întru necazuri nu avem; Doamne al puterilor, miluiește-ne pre noi”.
Ce mâncăm în Postul Paștelui
În post, persoanele care țin cont de sănătate, dar și de siluetă, ar trebui să aibă un meniu care să conțină multe fructe, legume, mai ales ciuperci și leguminoase, frunze de salată, cereale și făinuri integrale, nuci și semințe, ulei de măsline, produse care pot asigura pe o perioadă de două până la cinci săptămâni necesarul zilnic nutritiv de proteine, carbohidrați, lipide și vitamine, conform ”doc.ro”
– Proteinele vegetale
Sursele cele mai consistente de fibre vegetale sunt ciupercile, cartofii, pâinea integrală, orezul, spanacul, broccoli-ul și conopida, alunele, untul de arahide, lintea, năutul, mazărea și fasolea.
– Grăsimile
Surse de grăsimi vegetale care se utilizează frecvent într-o mâncare de post sunt: uleiul de măsline și floarea soarelui, nucile, alunele, untul de alune, semințele de floarea soarelui, migdalele, fisticul, avocadoul și nuca de cocos.
– Vitamina D
Vitamina D nu se găsește în alimentele vegetariene, dar organismul o poate sintetiza prin expunere la soare. Expunerea la soare timp de 15 minute, de 2-3 ori pe săptămână, este suficientă pentru sinteza vitaminei D.
– Calciul
Calciul este mineralul necesar unui sistem osos sănătos și echilibrat; se găsește în broccoli, frunze de salată, ruccola, leurdă, diverse frunze verzi (spanac, lobodă, ștevie etc), semințe de susan, smochine.
– Zincul
Zincul este furnizat de alimentele vegetariene, în cantitate suficientă. Se găsește în cereale neprelucrate, legume proaspete și nuci.
– Fierul
Fierul se găsește în fasolea uscată, legumele verzi, lintea, mazărea, prunele, smochinele, strugurii și pepenele. Absorbția fierului este favorizată de prezența vitaminei C, deci se recomandă consumul acestor alimente în compania citricelor, diverselor alte fructe și legume bogate în vitamina C.
Surse text:
– 40 de cântări pentru fiecare zi din Postul Paștilor – ”doxologia.ro”
– Postul Paștelui a început. Cât ține cel mai lung şi mai aspru post în acest an? – ”doxologia.ro”
– Canonul Cel Mare – ”crestinortodox.ro”
– Când începe Postul Paștelui 2024 – ”basilica.ro„
– Canonul Cel Mare – ”doxologia.ro”
– Săptămâna întâia a Postului Mare – ”doxologia.ro”
– Primele trei zile din Postul Mare – ”doxologia.ro”
– Cine poate posti mai puțin în Postul Paștilor? – ”doxologia.ro”
– Postul Paștilor durează mai mult de 40 de zile? – ”doxologia.ro”
– Ce mâncăm în Postul Paștelui – ”doc.ro”
Accesează și:
– Noi, creştinii, postim de dorul Mirelui Hristos – ”ziarullumina.ro”
– Rugăciunea Sfântului Efrem Sirul – specifică Postului Sfintelor Paști – ”stiridigitale.ro”
– Postul, scară către Dumnezeu și către aproapele – ”ziarullumina.ro”
– Triodul – urcuș duhovnicesc spre Învierea Domnului – ”stiridigitale.ro”
– Viața Sfântului Ierarh Andrei, Arhiepiscopul Cretei – ”doxologia.ro”
– „Postul este ofrandă a iubirii omului față de Dumnezeu” – ”ziarullumina.ro”
– Sărindarul – ”stiridigitale.ro”
– Spovedania – ”stiridigitale.ro”
– Când și cât vin se consumă în Postul Mare? – ”doxologia.ro”
Foto: ”freepik.com”