Moaștele Sfântului Preot Mucenic Constantin Sârbu au fost deshumate luni, 2 decembrie, în cadrul unei slujbe speciale oficiate la Biserica Sapienției din Capitală, informează ”basilica.ro” .
La deshumarea osemintelor a participat Preasfințitul Părinte Timotei Prahoveanul, Episcop vicar al Arhiepiscopiei Bucureștilor, care a elogiat răbdarea Sfântului Constantin Sârbu.
„Virtuțile lui sunt îndeobște cunoscute. În primul rând o dragoste deosebită, o dragoste sfântă pentru cuvintele Evangheliei, o râvnă pe măsură, o răbdare de pateric, pentru că un preot care are răbdare o viață întreagă să spovedească, să stea în fața credincioșilor, arată, fără prea multe cuvinte, dragostea lui pentru Evanghelie”.
„Părintele Constantin Sârbu face parte dintre preoții de mir mărturisitori, pe care Biserica Ortodoxă Română i-a ales în această perioadă importantă la împlinirea unui veac de la ridicarea sa la rang de patriarhie, respectiv la împlinirea a 140 de ani de autocefalie acordată de către Patriarhia Ecumenică, a concluzionat Preasfinția Sa.
Sfântul Preot Mucenic Constantin Sârbu
Sf. Constantin Sârbu a fost canonizat de Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române în ședința din 11-12 iulie, alături de alți 15 cuvioși mărturisitori din perioada comunistă.
Sfântul Preot Mucenic Constantin Sârbu s-a născut în 10 ianuarie 1905, la Cavadinești, județul Galați, într-o familie de țărani foarte săraci. Mama lui a trecut la Domnul pe când avea un an, în timp ce încerca să dea naștere celui de-al doilea copil. Tatăl, în urma unui accident, nu a mai fost în stare să aibă grijă nici de el, nici de copil. Atunci, micul Constantin a fost luat și crescut de bunica lui, Ioana.
În 1919, la vârsta de 15 ani, Sfântul Constantin a fost admis la Seminarul Teologic din Galați, unde a intrat ca bursier, fiind al treilea între cei 500 de candidați. Atâta sete de carte avea, încât la seminar a absolvit câte doi ani într-unul singur, cu toate că muncea noaptea la o fabrică de cherestea. În anul 1925 a devenit student la București, la Facultatea de Teologie și la Academia de Muzică. La fel de sărac, doi ani a dormit pe jos, într-o mansardă din Piața Amzei, iar apoi în sala de așteptare a Gării de Nord.
A fost hirotonit preot pe seama Catedralei Episcopale din Huși, la Mănăstirea Adam, de Episcopul Nifon Criveanu al Hușilor, apoi, în același an, a fost numit director și profesor al Școlii de cântăreți, ulterior fiind desemnat protoiereu de Fălciu. La Huși, Sfântul Constantin a stat până la 1 noiembrie 1938, când s-a transferat la București, la parohia nou înființată „Parcul Călărași”, pentru că soția sa primise un post de profesor de limba germană și franceză la Liceul „Nicolae Bălcescu”.
În ziua de 12 ianuarie 1954 a fost arestat, trecând prin penitenciarele de la Jilava (1954-1955), Gherla (1956-1962) și Dej (1955) și prin lagărele de muncă de la Poarta Albă (1955-1956) și Salcia (1959). Multe sunt chinurile pe care le-a îndurat în temniță mucenicul lui Hristos.
Eliberat pe 10 ianuarie 1962, a primit doi ani de domiciliu obligatoriu în Bărăgan, în satul Viișoara. S-a întors în București în 1964 și Patriarhul Justinian Marina i-a încredințat Biserica Sapienței. Singur, bolnav, flămând, în zdrențe, cu încălțămintea ruptă, dar plin de încredere, Sfântul Constantin a ajuns, pe 1 iunie 1965, în curtea Bisericii Sapienței, care era în paragină. Sfântul a refăcut biserica și a adunat în jurul său o comunitate euharistică foarte implicată în activități filantropice.
Sfântul Constantin Sârbu a trecut la viața veșnică în 23 octombrie 1975, la vârsta de 70 de ani.
Citește art. integral pe ”basilica.ro” .
Accesează și:
– În imagini: Deshumarea osemintelor Sfântului Preot Mucenic Constantin Sârbu la Biserica Sapienței – ”basilica.ro”
