Îngenuncherea este un rezumat al istoriei mântuirii și o manifestare a pocăinței noastre, precum întarește Sfântul Vasile cel Mare, când zice: „Prin fiecare plecare de genunchi și ridicare arătăm cu fapta că, prin păcat, am căzut la pământ și că, prin iubirea de oameni a Celui ce ne-a zidit, am fost chemați sus, la cer.”
Ce spune Sfânta Tradiție ?
Sinodul Întâi Ecumenic (325), prin canonul 20, poruncește credincioșilor să nu stea în genunchi duminica și în zilele cuprinse între Paști și Rusalii. „Deoarece sunt unii care își pleacă genunchii (îngenunchează) duminica și în zilele Cincizecimii, pentru ca toate să se păzească în același fel în fiecare parohie, Sfântului Sinod i s-a părut că rugăciunile să fie aduse lui Dumnezeu stând ei în picioare.”
Oprirea îngenuncherii în zilele de duminică are o adâncă motivaţie teologică. Astfel, duminica nu se îngenunchează pentru că Mântuitorul, prin jertfa Sa de pe Cruce şi prin învierea Sa din morţi în ziua duminicii, ne-a răscumpărat din blestemul neascultării primilor oameni, adică din moartea cea veşnică. Duminica, prin Învierea lui Hristos din morţi, devine ziua Împărăţiei lui Dumnezeu ale cărei porţi au fost redeschise de Hristos, fiind redată oamenilor posibilitatea de a deveni „cetăţeni ai Împărăţiei lui Dumnezeu” pentru veşnicie. Tocmai de aceea, poziţia verticală a trupului la rugăciune arată îndreptarea omului căte Împărăţia lui Dumnezeu, vrednicia aceasta fiind primită de oameni, ca dar ce decurge din Învierea lui Hristos. Aşadar, duminica nu îngenunchem, nu pentru că suntem vrednici, nemaiavând nevoie de pocăinţă pentru păcatele noastre, ci pentru că Hristos, înviind din morţi în această zi, ne reaşază ca cetăţeni ai Împărăţiei Sale.
Sfântul Vasile cel Mare (370-379), la rândul său, prin canonul 91, întărește aceeași poruncă: „Duminica ne facem rugăciunile stând drepți, iar aceasta o facem nu numai ca unii care, înviind împreună cu Hristos și fiind datori a năzui spre cele de sus, în ziua învierii, ne aducem aminte, prin starea de rugăciune, de harul cel dat nouă, ci fiindcă se vede că această zi, cea dintâi a săptămânii, este chipul veacului așteptat ce va sa vină.
Sinodul al Șaselea Ecumenic (691), prin canonul 90, poruncește: „Am primit în mod canonic, de la de Dumnezeu purtătorii noștri Părinți, să nu plecăm genunchii în duminici, cinstind astfel învierea lui Hristos.
Când nu stăm în genunchi ?
Nu stăm în genunchi în timpul Sfintei Liturghii, în toate duminicile de peste an, în zilele dintre Crăciun și Bobotează, precum și în zilele dintre Paști și Cincizecime. Acasă, credincioșii urmează aceeasi rânduială de îngenunchere, păstrând permanent în minte diferența între starea de pocăință și starea de biruinșă pascală.
Prin excepție, dacă unii credincioşi doresc să îngenuncheze la momentele mai importante ale Sfintei Liturghii, chiar şi în ziua Duminicii, ei trebuie înţeleşi şi îngăduiţi, nefiind mustraţi şi judecaţi din această pricină. Aceasta întrucât se întâmplă ca unii dintre credincioşii noştri să nu aibă în timpul săptămânii râvna sau timpul necesar pentru a-şi pleca genunchii la rugăciune, simţind această nevoie a îngenuncherii măcar acum, în ziua Duminicii, în vremea şederii lor la Sfânta Liturghie.
Chiar și așa, există doar câteva momente care reclamă îngenuncherea credincioşilor, ţinând cont de semnificaţia acestora în cadrul Sfintei Liturghii. Cel dintâi moment pentru îngenunchere îl constituie Vohodul cel mic sau ieşirea cu Sfânta Evanghelie în procesiune, în prima parte a Liturghiei, numită a catehumenilor, în timp ce se cântă antifonul al treilea. Ea simbolizează ieşirea Mântuitorului la propovăduire şi începutul activităţii sale publice, după ce a fost botezat în Iordan.
Al doilea moment de îngenunchere este citirea Sfintei Evanghelii care poate fi ascultată şi în picioare (nn. „Înţelepciune, drepţi, să ascultăm Sfânta Evanghelie…”).
Al treilea moment de îngenunchere este Vohodul cel mare sau ieşirea cu cinstitele daruri. El simbolizează pe de o parte alaiul intrării Mântuitorului în Ierusalim îndreptându-se spre jertfă, Sfânta Masă şi Altarul închipuind grădina în care a fost săpat mormântul, iar Sfântul Antimis mormântul însuşi.
Dar momentul cel mai important este cel al sfinţirii şi transformării darurilor de pâine şi de vin în Trupul şi Sângele Domnului, după ce se rostesc cuvintele de instituire a Sfintei Euharistii. „Luaţi, mâncaţi” şi „Luaţi, beţi”, când la strană se cântă „Pe Tine Te lăudăm”. La rugăciunea Tatăl nostru, având în vedere că este cea mai importantă din întreg cultul nostru o putem rosti sau cânta stând în genunchi.
De ce nu stăm în genunchi ?
Părinții Bisericii au văzut acest gest de pocăință – îngenuncherea – drept incompatibil cu bucuria învierii.
Deci, îngenuncherea este o manifestare a pocăinței, incompatibilă cu starea de bucurie trăită în timpul biruinței Vieții asupra morții. De aceea, duminica, când prăznuim Ziua Învierii, nu se îngenunchează din iubire pentru Iisus Hristos cel înviat din morți.
Vreme de șase zile facem plecări de genunchi și metanii mari, iar în cea de-a șaptea zi (duminica) stăm drepți și trăim biruința Vieții asupra morții, pregustând din slava Veacului ce va să fie. La rândul lor, preoții îngenunchează o singură dată în timpul Sfintei Liturghii, îndată după invocarea Duhului Sfânt și prefacerea Cinstitelor Daruri în Trupul și Sângele Domnului.
Surse text:
– Cand nu stam in genunchi? – ”crestinortodox.ro”
– Sfaturi practice în Biserică: Duminica nu se îngenunchează! – ”ziarullumina.ro”
– Cand se ingenuncheaza in biserica? ”crestinortodox.ro”
– Când şi de ce stăm în genunchi în timpul Sfintei Liturghii? – ”doxologia.ro”
– Ce reprezintă cuvintele „Înțelepciune, drepți!”? – ”doxologia.ro”
– Sfaturi practice în biserică: „Înţelepciune, drepţi!“ – ”ziarullumina.ro”
Citește și:
– În genunchi la rugăciune, dar cu gândurile risipite, pierdem toată răsplata – ”doxologia.ro”
