”Voi știți că de când v-ați pus în gând să veniți la mănăstire, îngerii voștri v-au numărat pașii, bănuții și osteneala voastră? Cu acestea toate îngerii voștri se vor prezenta la dreapta judecată”.
Părintele Cleopa Ilie, în cartea ”Douăzeci de pricini pentru care trăiesc oamenii pe pământ”, capitolul ”Sfaturi și cuvinte duhovnicești” – menționa unui grup de credincioși veniți la sfinția sa:
– De unde sunteți voi, mamă?
– De la Bârlad.
– Ei, tocmai de acolo! Voi știți că de când v-ați pus în gând să veniți la mănăstire, îngerii voștri v-au numărat pașii, bănuții și osteneala voastră? Cu acestea toate îngerii voștri se vor prezenta la dreapta judecată, că acești bănuți nu i-ați cheltuit la discoteci, la cârciumi și la nunți cu lăutari, ci i-ați dăruit lui Hristos!
– Ei! De-ați vedea îngerii voștri păzitori lângă voi cum sunt, ați muri de bucurie!
*
Dar zicând acestea în gândul său, simți prezența cuiva în spate, pe urmele sale. Se opri și îl așteptă pe cel care venea în urma lui. Și l-a întrebat bătrânul: „Cine ești?”. Iar cel care venea în urmă i-a spus: „Sunt îngerul Domnului și sunt trimis să-ți număr pașii. Și cu cât sunt mai mulți pași, cu atât răsplata Domnului va fi mai mare”. Auzind aceasta, bătrânul își mută adăpostul și mai departe cu cinci mile de fântână, pentru ca răsplata să-i fie mai mare.
*
Într-o pildă din Pateric, se spune că un monah avea sub ascultare un alt monah, care era într-o chilie aflată la depărtarea de zece mile. Deci i-a zis lui gândul: „Cheamă-l pe fratele să vină să ia pâinea”. Şi iarăşi a socotit: „De ce pentru pâine să-l
supăr eu pe fratele să vină zece mile? Mai vârtos să o duc eu”.
Şi, luând-o, a plecat la el, dar, mergând, s-a lovit cu piciorul de o piatră şi, rănindu-i-se degetul, îi curgea sânge mult. De durere
a început să plângă. Atunci îndată a venit la el îngerul, zicându-i: „De ce plângi?”. Iar el, arătându-i rana, a răspuns: „Pentru aceasta plâng”.
Zis-a îngerul: „Nu plânge pentru aceasta, că paşii tăi pe care îi faci pentru Domnul se numără şi spre marea răsplătire înaintea feţei lui Dumnezeu se văd”. Atunci, mulţumindu-I lui Dumnezeu, pustnicul călătorea bucurându-se. Şi venind la fratele, i-a adus pâinile şi i-a povestit lui iubirea de oameni a lui Dumnezeu şi, dându-i pâinea, s-a întors.
Surse text:
– Părintele Cleopa Ilie, ”Douăzeci de pricini pentru care trăiesc oamenii pe pământ”, Editura Trinitas, Iași, 2003, p. 11;
– Adrian Alui Gheorghe, ”Părintele Iustin Pârvu: o misiune creștină și românească”, Editura Doxologia, Iași, 2013, pp. 219-220;
– Danion Vasile, ”Patericul pe înțelesul copiilor”, Editura Aeropag, București, 2020, p. 42-43.
Accesează și:
– Canonul de rugăciune către îngerul păzitor al vieții omului – ”doxologia.ro”
– Rugăciune către sfântul înger păzitor – ”doxologia.ro”
