Pachetul II de măsuri fiscale propus de guvernul condus de Ilie Bolojan este departe de o reformă veritabilă, susține generalul (r) Silviu Predoiu, fostul șef operativ al Serviciului de Informații Externe (SIE). Într-o analiză publică, acesta critică dur utilizarea termenului „reformă”, despre care spune că a devenit, în discursul politic românesc, o etichetă înșelătoare folosită pentru a masca măsuri de austeritate și improvizații legislative.
„În România, cuvântul ”reformă” este folosit de guvernanți ca o promisiune de modernizare și progres. Sună bine, creează speranță, dă impresia că statul se schimbă în profunzime. Îl folosim de 30 ani și tot reformăm: statul, aparatul bugetar, instituții, sisteme, mentalități. Reformăm tot și toate rămân la fel”, notează Predoiu, într-un comentariu cu accente de eseu critic.
„Reforma” Bolojan – o improvizație legislativă?
În opinia sa, pachetul propus de actualul guvern nu reprezintă o reformă structurală și coerentă, ci o listă de ajustări punctuale, motivate de urgențele bugetare și nevoia de imagine pozitivă în ochii electoratului și ai instituțiilor europene.
„Acest pachet este doar o colecție de modificări legislative răzlețe, fiecare vizând câte un detaliu din fiscalitate, salarizare, pensionare sau regulile administrației”, afirmă fostul șef operativ al SIE.
El critică și lipsa de transparență și claritate în comunicarea măsurilor. Într-o țară cu un grad scăzut de alfabetizare juridică și fiscală, astfel de reforme sunt aproape imposibil de înțeles pentru cetățeanul obișnuit:
„Ca să înțeleagă exact ce propune guvernul, un cetățean obișnuit ar trebui să studieze o mulțime de legi și ordonanțe, pline de trimiteri încrucișate – un adevărat labirint birocratic.”
O țară în care „vopsitul gardului” devine reformă
Criticile lui Predoiu vizează și modul superficial în care politicienii definesc termenul de „reformă”. El oferă un exemplu elocvent din sistemul de sănătate:
„O reformă adevărată înseamnă altceva: viziune pe termen lung, schimbări structurale, impact sistemic, coerență legislativă și consultare publică reală. De exemplu, o reformă în sănătate ar presupune regândirea întregului sistem: de la finanțare și parcursul pacientului, la cariera medicilor și digitalizarea serviciilor. În schimb, ceea ce s-a numit recent ‘reformă în sănătate’ s-a rezumat la o procedură pentru ocuparea posturilor de șefi de secție. Dacă asta e reformă, atunci și vopsirea unui gard poate fi prezentată ca un proiect de ‘regenerare urbană’.”
Un Parlament decorativ și o democrație procedurală
Fostul general face o radiografie dură și asupra rolului redus al Parlamentului, pe care îl descrie ca fiind o simplă anexă a deciziilor politice luate în altă parte. Deputații și senatorii votează pe bază de ordine de partid, nu pe baza unei analize proprii a impactului real al măsurilor:
„Parlamentarii noștri, aleși pe orice criterii mai puțin cel de competență, nu sunt într-o situație mai bună. Mulți dintre ei nu au pregătirea necesară pentru a înțelege implicațiile fiecărei modificări, iar votul se dă ‘pe linie de partid’, pe baza unor rezumate politice simplificate: ‘Aceasta e o reformă bună, reduce risipa, echilibrează bugetul și ajută imaginea partidului’.”
Reformă sau austeritate?
În opinia lui Predoiu, ceea ce se numește astăzi „reformă” este, de fapt, o formă mascată de austeritate. Pachetul Bolojan urmărește, în esență, echilibrarea rapidă a bugetului – un obiectiv necesar, dar insuficient pentru o transformare reală a statului:
„Din ce s-a văzut până acum, pachetul II Bolojan urmărește corectarea rapidă a deficitului bugetar, după o logică pur contabilă: unde sunt scurgeri de bani, se pune un dop legislativ; unde lipsesc bani, se inventează o taxă nouă. Asta seamănă mai degrabă cu un program de austeritate fragmentat, nu cu o reformă profundă.”
Un ambalaj pentru Bruxelles și campanie electorală
Pentru fostul șef al SIE, utilizarea obsesivă a cuvântului „reformă” are o miză dublă: internă și externă. Pentru electorat, creează impresia de modernizare și curaj politic; pentru instituțiile europene, trimite semnale de responsabilitate fiscală:
„Pentru publicul intern, sună bine și creează impresia de modernizare, chiar dacă, în realitate, se traduce doar prin costuri mai mari pentru aceleași servicii de slabă calitate. Pentru instituțiile externe, transmite un mesaj de responsabilitate și deschide uși către finanțări și împrumuturi.”
În final, Predoiu propune un titlu sincer pentru ceea ce guvernul evită să numească direct:
„Dacă guvernul ar fi sincer, ar putea să numească lucrurile exact așa cum sunt: ‘Pachet de măsuri secvențiale pentru reducerea costurilor și creșterea încasărilor’. Dar un asemenea titlu nu ar da bine nici în campanie electorală, nici în rapoartele către Bruxelles.”
Concluzie: o reformă de fațadă
Silviu Predoiu încheie analiza într-un ton tranșant, dar realist:
„Pachetul II Bolojan nu schimbă fundamental statul român, ci doar îl ajustează temporar, pentru a câștiga timp. Cuvântul ‘reformă’ rămâne o poveste frumos împachetată, iar adevărata transformare a statului mai așteaptă.”
Sursă text: facebook.com/silviupredoiu
