La 2 decembrie, Biserica Ortodoxă Română îi cinstește cu deosebită evlavie pe Sfinții Cuvioși Paisie Olaru și Cleopa Ilie, două lumini neapuse ale monahismului românesc. Anul acesta, sărbătoarea dobândește o strălucire aparte, fiind prima prăznuire după canonizarea lor oficială, aprobată de Sfântul Sinod în iulie 2024 și proclamată solemn la 4 februarie 2025, în Catedrala Patriarhală, cu ocazia Centenarului Patriarhiei Române.
La Mănăstirea Sihăstria, locul nevoinței și sfințirii lor, proclamarea locală a canonizării a avut loc la 7 august, de sărbătoarea Sfintei Teodora de la Sihla – un eveniment care a legat încă o dată numele acestor mari isihaști de duhul muntelui, al liniștii și al rugăciunii neîncetate.
Stâlpi ai isihasmului românesc
Cuvioșii Paisie și Cleopa sunt rodul viu al tradiției isihaste care, asemenea unui filon neîntrerupt, a străbătut secolele în pământul Moldovei. În secolul XX, când România era lovită de tăvălugul ateist comunist, cei doi duhovnici au devenit ziduri de lumină, apărând credința prin rugăciune, prin cuvânt și prin exemplul personal.
Așa cum isihasmul i-a întărit cândva pe creștinii din Balcani în fața presiunii otomane, tot astfel, prin Paisie și Cleopa, isihasmul românesc a ținut trează conștiința poporului într-o epocă în care ateismul era impus cu forța. Ei au fost pentru români ceea ce sunt munții pentru o cetate: refugiu, întărire, ocrotire.
Sfântul Paisie Olaru – chip al blândeții și al rugăciunii
Născut în 1897 la Stroiești, Botoșani, Cuviosul Paisie s-a remarcat prin smerenie adâncă, tăcere sfântă și rugăciune neîncetată. A intrat în monahism în 1921 la Schitul Cozancea, iar anii petrecuți la Sihăstria și la Sihla l-au așezat în rândul marilor duhovnici ai Moldovei.
Fiilor săi duhovnicești le deschidea ușa la orice oră. Îi primea cu blândețe, îi povățuia cu discreție, îi binecuvânta cu o inimă de părinte. Cuvântul său simplu, dar adânc, rămâne până astăzi în memoria credincioșilor: „Să ne întâlnim la ușa Raiului…”
Pentru că știa, cu simplitatea marilor sfinți, că drumul până acolo este greu, dar că mila lui Hristos îi ridică pe cei ce plâng și se roagă.
S-a mutat în pace la Domnul în 1990, lăsând în urmă un parfum de sfințenie care nu s-a stins.
Sfântul Cleopa Ilie – glas puternic al adevărului și păstor al sufletelor
Dacă Sf. Paisie era izvorul liniștit, Sf. Cleopa era apa vie care izvora cu putere. Născut în 1912 la Sulița, Botoșani, a intrat în obștea Sihăstriei în 1929 și a devenit în scurt timp unul dintre cele mai puternice chipuri ale vieții monahale românești.
A trecut prin:
– prigonirea Securității,
– retrageri în munți,
– chemări repetate ale Patriarhului Justinian pentru a reface mănăstiri,
– formarea a zeci de călugări,
– misiune neobosită în timpuri ostile credinței.
Cuvântul său, tranșant și plin de har, străbate și astăzi inimile credincioșilor, iar celebra sa binecuvântare, rostită cu foc părintesc – „Mânca-v-ar Raiul!” – rămâne un rezumat al întregii sale lucrări: chemare la pocăință, la trezvie și la dragoste de Dumnezeu.
S-a mutat la Domnul în 1998, în aceeași zi în care este astăzi prăznuit.
Doi sfinți, o singură inimă: Sihăstria
Împreună, Sf. Paisie și Cleopa au format o doime de sfințenie care a marcat profund monahismul și credința poporului român. Viața lor este o mărturie limpede că sfințenia nu este un ideal îndepărtat, ci o chemare concretă, posibilă și luminoasă.
Canonizarea lor confirmă ceea ce credincioșii au simțit de zeci de ani: că acești doi părinți sunt rugători puternici ai Moldovei, mijlocitori pentru cei care îi cheamă cu credință.
Rugăciune și binecuvântare pentru poporul român
De praznicul lor, mănăstirile Moldovei devin loc de pelerinaj și de rugăciune adâncă. În tăcerea chiliilor unde au trăit, credincioșii simt încă puterea rugăciunii lor.
Astăzi, când lumea caută din nou sens, direcție și pace, Părinții Paisie și Cleopa ne îndeamnă să redescoperim:
– liniștea inimii,
– frumusețea rugăciunii,
– puterea smereniei,
– lumina credinței lucrătoare.
Ei rămân, pentru totdeauna, făclii de lumină, păzitori ai sufletului românesc și mijlocitori înaintea lui Dumnezeu.
„Bucurați-vă, Părinți rugători ai Moldovei!”
În această zi de sărbătoare, să-i cinstim cu dragoste și să rostim cu inimi recunoscătoare:
Sfinților Cuvioși Paisie și Cleopa, rugați-vă lui Dumnezeu pentru noi!
”Slăviților Părinți Paisie și Cleopa, ne rugăm cu credință să mijlociți la Dumnezeu să ne ierte și să ne păzească de venirea altor neamuri asupra noastră, de cutremur, de foc, de secetă și tot necazul care cu dreptate ne amenință pentru păcatele noastre. Și, precum oarecând doreați a se face toți locuitori ai Raiului, așa și acum faceți-ne pe noi părtași, prin mijlocirile voastre, unui colțișor de Rai; ca dimpreună cu voi și cu toți sfinții – deși suntem nevrednici – să lăudăm și noi și să slăvim preacinstitul și de mare cuviință nume al Tatălui și al Fiului și al Sfântului Duh, acum și pururea și în vecii vecilor. Amin.”
Accesează și:
– Acatistul Sfinților Cuvioși Paisie și Cleopa de la Sihăstria – ”doxologia.ro”
