În fiecare an, la 4 decembrie, Biserica Ortodoxă o prăznuiește cu evlavie pe Sfânta Mare Muceniță Varvara, una dintre cele mai cinstite mucenițe ale Răsăritului. Viața ei este o mărturie de credință neclintită, de curăție și de putere duhovnicească, iar rugăciunile credincioșilor o cinstesc ca ocrotitoare a familiilor, apărătoare a copiilor, izbăvitoare de boli grele și mijlocitoare în ceasul morții.
Tradiția ortodoxă o mai amintește ca protectoare împotriva morților năprasnice și a primejdiilor neașteptate, motiv pentru care evlavia față de ea s-a răspândit pretutindeni.
În turnul întrebărilor – căutarea Creatorului adevărat
Sfânta Varvara a trăit în Heliopolis, în vremea împăratului Maximian. Tatăl ei, Dioscor, un om puternic și bogat, a închis-o într-un turn înalt, temându-se ca frumusețea ei neobișnuită să nu atragă privirile străinilor.
Însă în singurătate, privind cerul, luminile nopții și frumusețea creației, Varvara a înțeles că idolii fără viață nu pot fi creatori ai lumii. Dorul după adevărul divin a crescut în inima ei, iar prin pronia lui Dumnezeu a întâlnit un preot creștin venit tainic din Alexandria, care a botezat-o și a întărit-o în credința Sfintei Treimi.
Minunea băii cu trei ferestre – mărturisirea Sfintei Treimi
În acea vreme, în casa lui Dioscor se construia o baie. Tatăl poruncise să se facă două ferestre, dar Varvara a cerut o a treia, ca simbol al luminii Sfintei Treimi.
Tulburat de hotărârea ei, Dioscor a întrebat-o despre „lumina cea cu trei ferestre”, iar sfânta i-a răspuns cu o limpezime uimitoare:
„Trei ipostasuri ale unui Dumnezeu în Treime, care viețuiește întru lumina cea neapropiată, luminează și viază toată zidirea: Tatăl, Fiul și Duhul Sfânt; pentru aceea am poruncit să facă trei ferestre la baie, ca aceasta una să închipuiască pe Tatăl, cealaltă pe Fiul, a treia pe Duhul Sfânt, ca și zidirile să preamărească numele Preasfintei Treimi.”
Apoi, arătându-i Crucea întipărită în marmura băii prin atingerea degetului, a adăugat:
„Și am închipuit aici și semnul Fiului lui Dumnezeu, Care cu bunăvoința Tatălui și cu lucrarea Duhului Sfânt, pentru mântuirea omenească, S-a întrupat din curata Fecioară și a pătimit de bunăvoie pe o Cruce ca aceasta… ca puterea ei să izgonească de aici toată puterea diavolească.”
Semnul Crucii și cele trei ferestre au rămas până astăzi simboluri ale luminii dumnezeiești și ale prezenței harului în viața Sfintei Varvara.
Pătimirile – îndurare, rugăciune și biruință
Când Dioscor a aflat că fiica a devenit creștină, aprinzându-se de mânie, a predat-o autorităților păgâne. Prefectul Marchian a supus-o la chinuri cumplite. Spânzurată în munci grele, sfânta și-a ridicat ochii către Domnul și a rostit cu putere rugăciunea ei de fierbinte încredințare:
„Dumnezeule, Cel ce cerci inimile omenești, Tu știi că dorindu-Te pe Tine și poruncile Tale cele sfinte iubindu-le, cu totul m-am adus Ție și dreptei Tale celei Atotputernice m-am încredințat. Deci Tu, Doamne, nu mă lăsa, ci cu milostivire caută asupra mea și asupra Iulianei, care pătimește împreună cu mine; întărește-ne pe amândouă și ne împuternicește, ca să săvârșim bunăvoința ce ne stă înainte, pentru că duhul este osârduitor, iar trupul neputincios.”
Dumnezeu a ascultat rugăciunea ei: Hristos Însuși i S-a arătat în temniță, vindecându-i rănile și umplând-o de putere dumnezeiască.
Alături de ea a mărturisit și Sfânta Iuliana, care, văzându-i răbdarea, a strigat în fața prigonitorilor că și ea este creștină. Amândouă au fost supuse rușinii, fiind purtate goale prin cetate, dar Domnul le-a acoperit cu o haină de lumină, rușinând poporul și închizând ochii păgânilor spre a nu vedea goliciunea lor.
În cele din urmă, ambele mucenițe au primit, cu bucurie sfântă, osânda tăierii capului, ca pe o încununare a unirii lor cu Mirele Ceresc.
Cutremurător este faptul că însuși Dioscor a ridicat sabia asupra propriei fiice. Dar la scurt timp, un trăsnet venit din cer i-a lovit pe el și pe prefectul Marchian, iar trupurile lor s-au făcut nevăzute, semn al dreptei judecăți dumnezeiești.
Ocrotirea Sfintei Varvara în viața credincioșilor
În timp, Sfânta Varvara a devenit ocrotitoarea turnurilor, fortificațiilor și a tuturor celor care lucrează cu structuri de apărare.
Tradiția o amintește ca protectoare a: arhitecților și constructorilor, minerilor și geologilor, lucrătorilor în subteran, tuneliștilor și speologilor, pompierilor,
inginerilor militari, artileriştilor și geniștilor, pirotehniștilor și celor care lucrează cu explozibili.
Este invocată în mod special împotriva fulgerelor, tunetelor, exploziilor și a tuturor accidentelor provocate de materiale inflamabile sau cu potențial periculos.
Un exemplu grăitor este și mărturia Sfântului Paisie Aghioritul, care spunea că Sfânta Varvara l-a ajutat în chip minunat în spital, în vremea unei grele suferințe la plămâni. El mărturisea cu smerenie că Sfânta i-a „grăbit vindecarea” într-o zi în care medicii nu aveau program să-l trateze, arătând astfel puterea rugăciunii și delicatețea ocrotirii ei.
Tradiții, lumină și rugăciune în ziua praznicului
În popor, se aprind lumânări pentru sănătatea copiilor și se fac rugăciuni pentru ca Dumnezeu să păzească familiile de primejdii.
Este o zi în care credincioșii caută liniștea, spovedania, împăcarea și lumina credinței.
O chemare la statornicie și curăție
Praznicul Sfintei Mari Mucenițe Varvara este pentru fiecare dintre noi o chemare tainică la întoarcerea către Dumnezeu, la curăție și la statornicie în credință. Viața ei, plină de lumină și de suferință răbdată cu nădejde, ne arată că adevărata biruință este a celor ce rămân neclintiți în Hristos, împlinind voia Lui cea sfântă.
Într-o lume tulburată, Sfânta Mare Muceniță Varvara ne cheamă să ne ridicăm privirea către Dumnezeu. Ea ne amintește că nădejdea nu trebuie să fie în presupusele siguranțe trecătoare ale lumii, ci în paza lui Dumnezeu, despre Care psalmistul spune: „Domnul este luminarea mea și mântuirea mea; de cine mă voi teme? Domnul este apărătorul vieții mele; de cine mă voi înfricoșa?” (Psalmul 26).
Dincolo de durerile trupești și încercările sufletești, se află Hristos, Cel Care a făgăduit: „Nu te voi lăsa, nici nu te voi părăsi”. El este Cel ce ascultă rugăciunile celor care Îl caută cu inimă smerită, pentru că „aproape este Domnul de cei umiliți la inimă” (Psalmul 33, 17) și nu întârzie să fie alături de cei ce suferă.
Sfânta Varvara ne arată că singura putere statornică este „credința lucrătoare prin iubire” (Galateni 5, 6), iar singura adevărată siguranță este ascultarea de Dumnezeu, după cuvântul Mântuitorului: „Fericiți sunt cei ce ascultă cuvântul lui Dumnezeu și-l păzesc” (Luca 11, 28).
Să luăm aminte la viața ei și să învățăm să facem Voia Lui Dumnezeu în toate, cu răbdare și cu smerenie, după îndemnul apostolic: „Dați mulțumire pentru toate, căci aceasta este voia lui Dumnezeu, întru Hristos Iisus, pentru voi” (1 Tesaloniceni 5, 18). Numai acela care împlinește Voia Domnului cunoaște adevărata pace, vindecarea inimii și liniștea: „Pacea Mea o dau vouă; nu precum dă lumea vă dau Eu. Să nu se tulbure inima voastră, nici să se înfricoșeze” (Ioan 14, 27).
De aceea, privind la pilda Sfintei Varvara și la toate milele ce se revarsă prin rugăciunile ei asupra celor ce o cinstesc cu credință, să înălțăm din inimă cuvântul cel sfânt: „Slavă lui Dumnezeu pentru toate!”– pentru bucurii, pentru răbdarea în necazuri, pentru izbăvirile din primejdii și pentru fiecare clipă de luminare – și să mărturisim împreună cu psalmistul: „Binecuvintează, suflete al meu, pe Domnul și nu uita toate răsplătirile Lui” (Psalmul 102, 2).
Iar prin rugăciunile Sfintei Mari Mucenițe Varvara, să ne întărească Domnul în tot lucrul bun, să ne păzească sub ocrotirea Sa și să ne îndrume pașii pe calea mântuirii.
