Pe măsură ce iarna se apropie, iar pregătirea pentru marele praznic al Nașterii Domnului încălzește inimile credincioșilor, se naște firesc întrebarea: când este potrivit să începem să cântăm/ascultăm colinde? Pentru mulți, răspunsul ține de tradiția populară, iar colindele se aud adesea începând cu sărbătoarea Sfântului Nicolae. Însă Biserica Ortodoxă stabilește o rânduială liturgică clară, care oferă o lumină duhovnicească asupra acestei perioade, mai profundă decât simpla tradiție populară.
Un moment esențial al anului liturgic este 21 noiembrie, ziua în care prăznuim Intrarea în Biserică a Maicii Domnului. În această zi, la slujba Utreniei, se cântă pentru prima dată Catavasiile Nașterii Domnului, imne care deschid solemn perioada pregătirii pentru Betleem. Este începutul liturgic al colindelor și, astfel, Biserica ne introduce în atmosfera duhovnicească a Crăciunului.
„Hristos Se naște, slăviți-L; Hristos din ceruri, întâmpinați-L; Hristos pe pământ, înălțați-vă; Cântați Domnului tot pământul și cu veselie lăudați-L, popoare, că S-a preaslăvit.”
Acest început nu este întâmplător. Intrarea Maicii Domnului în Templu marchează începutul pregătirii pentru Taina Întrupării Fiului lui Dumnezeu, iar Maica Domnului devine „Templul cel viu” care va purta în pântecele său pe Dumnezeu. Colindele, fie liturgice, fie populare, devin astfel glasul care anunță mântuirea lumii și pregătesc sufletul credincios pentru întâlnirea cu Pruncul Hristos.
Catavasiile Nașterii Domnului – primele colinde liturgice
Catavasiile sunt primele imne care deschid perioada colindelor și ne plasează în atmosfera Betleemului. Redăm mai jos câteva dintre ele, în forma lor integrală:
Cântarea I
Hristos Se naște, slăviți-L;
Hristos din ceruri, întâmpinați-L;
Hristos pe pământ, înălțați-vă;
Cântați Domnului tot pământul
și cu veselie lăudați-L, popoare,
că S-a preaslăvit.
Cântarea a III-a
Fecioara astăzi pe Cel mai presus de ființă naște,
și pământul peștera Celui neapropiat aduce.
Îngerii cu păstorii slavoslovesc,
iar magii cu steaua călătoresc,
că pentru noi S-a născut Prunc tânăr,
Dumnezeu Cel mai înainte de veci.
Cântarea a IV-a
Toiag din rădăcina lui Iesei
și floare dintr-însul, Hristoase,
din Fecioară ai odrăslit,
Cel lăudat din muntele cel cu umbră deasă.
Venit-ai, întrupatu-Te-ai din cea neispitită de bărbat,
Cel fără de trup, Dumnezeu;
Slavă puterii Tale, Doamne!
Cântarea a V-a
Dumnezeu fiind al păcii
și Tatăl îndurărilor,
pe Îngerul sfatului Tău Celui mare
trimițându-l, ne-ai dăruit pace.
Deci, fiind povățuiți
la lumina cunoștinței de Dumnezeu
și de noapte nerătăciți,
pe Tine, Făcătorul de pace, Te slăvim.
Aceste imne liturgice stabilesc contextul spiritual în care colindele populare dobândesc sensul lor deplin. Colindul românesc, departe de a fi doar o manifestare culturală sau folclorică, este glasul Sfintei Evanghelii adus în casele oamenilor, amintind credincioșilor de misterul Întrupării și de chemarea la bunătate și milostenie.
Preafericitul Părinte Daniel subliniază: „Colindul este un veșmânt de sărbătoare pentru sufletele celor ce cântă și lumină caldă pentru inimile celor care ascultă.”
Prin urmare, perioada colindelor nu este doar un timp de voie bună sau de obicei popular, ci o realizare concretă a comuniunii liturgice în familie și comunitate. Colindul devine astfel o continuare a rugăciunii și a imnelor bisericești, un mod prin care poporul român exprimă credința sa ortodoxă și dăinuirea sa spirituală.
Tradiția populară păstrează nuanțele locale și ritmurile caracteristice, dar Biserica ne arată drumul cel mai sigur, stabilind clar perioada: de la 21 noiembrie până la 1 ianuarie, cu prelungirea firească până la 6 sau 7 ianuarie. În această perioadă, fiecare colind, fie că se cântă în biserică, fie la ferestrele caselor, devine o mărturie vie a bucuriei Nașterii Domnului:
Hristos Se naște – Slăviți-L!
Accesează și:
– Axionul Nașterii Domnului – Mănăstirea Cămârzani (conținut găzduit de o terță parte – youtube.com/animaorthodoxa, timp redare: 4:08)
