Troparul Sfântului Ioan Botezătorul – Glasul 2
”Pomenirea dreptului cu laude, iar ție destul îți este mărturia Domnului, Înaintemergătorule. Că te-ai arătat cu adevărat și decât proorocii mai cinstit, că și a boteza în repejuni pe Cel propovăduit te-ai învrednicit. Drept aceea, pentru adevăr nevoindu-te, bucurându-te bine ai vestit și celor din iad pe Dumnezeu Cel ce s-a arătat în trup, pe Cel ce a ridicat păcatul lumii și ne-a dăruit nouă mare milă.”
Nașterea Sfântului Ioan Botezătorul, denumită în tradiția populară Sânzienele sau Drăgaica, este serbată în calendarul ortodox pe data de 24 iunie cu 6 luni înainte de nașterea Mântuitorului Hristos.
Nașterea Sfântului Ioan Botezătorul (sinaxar)
Împrejurările Nașterii Sfântului Ioan Botezătorul sunt cu totul deosebite. Despre acestea, ne vorbește Sfântul Evanghelist Luca în capitolul întâi al Evangheliei. Acesta relatează că, deși erau oameni drepți înaintea lui Dumnezeu, preotul Zaharia și soția sa, Elisabeta, descendentă a seminției lui Aaron, nu au putut până la bătrânețe să aibă copii. În tradiția evreiască, lipsa copiilor era considerată ca fiind un mare blestem al lui Dumnezeu asupra familiei. Din acest motiv, erau tratați ca paria (marginalizați), uneori, nici jertfele nefiindu-le primite la templu.
În vremea împăratului Irod, în timpul săptămânii în care era rândul lui să slujească la templu, Zaharia a intrat să tămâieze, iar îngerul Domnului, stând de-a dreapta altarului tămâierii, i s-a arătat Sfântul Arhanghel Gavriil, anunțându-l că i-au fost ascultate rugăciunile și că Dumnezeu le va dărui un copil, căruia o să îi pună numele Ioan. Preotul Zaharia a primit însă cu neîncredere vestea venită prin Arhanghelul Gavriil. Din acest motiv, Zaharia a rămas mut până în ziua în care s-au împlinit cuvintele îngerului.
Sfântul Ioan Botezătorul s-a născut în cetatea Orini, cu șase luni înaintea nașterii Mântuitorului. Unul din marile momente din istoria omenirii este consemnat tot în Sfânta Evanghelia după Luca și are loc chiar în perioada când Sfânta Elisabeta, mama Sfântului Ioan, era însărcinată cu acesta. Atunci când Sfânta Elisabeta a întâlnit-o pe Fecioara Maria care venise în vizită să îi dea vestea cea mare a nașterii Fiului lui Dumnezeu, copilul din pântecele ei, Sfântul Ioan Botezătorul, a săltat, iar ea umplându-se de Duh Sfânt a exclamat: „Și de unde mie aceasta, ca să vină la mine Maica Domnului meu?” (Luca 1, 43). Evanghelia consemnează că femeile au stat împreună mai multe luni.
Pruncul primește numele de Ioan
După ce Sfânta Elisabeta l-a născut pe Sfântul Ioan Botezătorul, în a opta zi, când pruncul trebuia tăiat împrejur după tradiție, vecinii și rudele s-au strâns, având intenția să-l numească pe copil Zaharia, după numele tatălui. Elisabeta s-a opus, spunându-le că se va numi Ioan. Întrucât nimeni din cei prezenți nu era de acord, i-au cerut părerea preotului Zaharia, tatăl pruncului. Acesta și-a scris răspunsul pe o tăbliță: „Ioan este numele lui” (Luca 1, 63). După această mărturie, i-a revenit graiul Sfântului Zaharia.
Sfântul Ioan Botezătorul
Mulți dintre contemporanii sfântului Ioan s-au întrebat „Ce oare va fi acest prunc?” (Luca 1, 66). Într-adevăr, de nașterea Sfântului Ioan Botezătorul, așa cum vestise îngerul, aveau să se bucure mulți, „căci va fi mare înaintea Domnului; nu va bea vin, nici altă băutură amețitoare și încă din pântecele mamei sale se va umple de Duhul Sfânt. Și pe mulți din fiii lui Israel îi va întoarce la Domnul Dumnezeul lor” (Luca 1, 15-16).
Despre viața lui cunoaștem și că s-a retras în pustiu unde a dus o viață de aspre nevoințe, până în momentul în care a primit poruncă să înceapă sa predice. Prin mâna lui a primit Domnul Iisus botezul în apele Iordanului, moment în care Sfânta Treime S-a arătat în plinătatea Ei. Ducând o viață curată, dedicată în întregime lui Dumnezeu, Sfântul Ioan Botezătorul a întruchipat sfințenia dobândită încă din timpul vieții. Pentru aceasta Biserica îl numește „înger pământesc și ceresc”.
Nașterea Sfântului Ioan Botezătorul este una dintre cele mai vechi și mai pline de bucurie sărbători din calendarul Bisericii. Ziua sa de naștere a devenit o zi de sărbătorire a celui care s-a învrednicit să pregătească venirea Mântuitorului în lume, mărturisindu-L drept Răscumpărător al păcatelor întregii lumi, fapt pentru care este numit Înaintemergătorul Domnului.
În Ein Karem s-a aflat casa Sfinților Zaharia și Elisabeta, părinții Sfântului Ioan Botezătorul, Înaintemergătorul Domnului Hristos. Localitatea se află la sud-vest de Ierusalim și despre ea, Evanghelistul Luca a menționat că era „ținut muntos” și „cetate a seminției lui Iuda”.
Identificarea localității se bazează pe distanța de la Ierusalim (7,5 km) pe care arhidiaconul Teodosie, care a făcut un pelerinaj aici în anul 530, o menționează în descrierea pe care a lăsat-o Țării Sfintei, precum și pe mențiunea sărbătoririi la Ein Karem a Sfintei Elisabeta (28 august), într-un lecționar gruzin, înainte de anul 638.
Astăzi, la Ein Karem se află Mănăstirea rusească Muntele (unde se păstrează cinstita icoană a Maicii Domnului din Kazan, un stâlp din casa sfântului proroc Zaharia și a dreptei Elisabeta, piatra pe care a propovăduit Ioan Botezătorului); izvorul Maicii Domnului, care curge între mănăstirea rusească și mănăstirea franciscană al „Vizitei”, unde, conform tradiției, a venit Maica Domnului și a stat la ruda ei Elisabeta; mănăstirile catolice a Surorilor Sionului (fondată în anul 1860) și a Surorilor Rozariului (fondat în anul 1910).
În centrul localității Ein Karem de astăzi se găsește Ein Sitti Maryam – Izvorul Maicii Domnului; Potrivit tradiției creștine, la acest izvor s-a oprit Maica Domnului pentru a bea apă, atunci când s-a întâlnit cu Sfânta Elisabeta care era însărcinată cu Sfântul Ioan Botezătorul.
Gradul de rudenie dintre Sfântul Ioan Botezătorul și Domnul Iisus Hristos
Sfânta Maria/ Miriam, bunica Maicii Domnului a fost căsătorită cu marele Preot Matan, cu care a avut trei fete: Maria, Sovi și Ana. Maria a fost mama Salomeei (căsătorită apoi cu Zevedeu, mama Sfinților Apostoli Iacob și Ioan), Sovi a fost mama Elisabetei (care a născut pe Sfântul Ioan Botezătorul), iar Ana a fost mama Maicii Domnului. Maica Domnului a fost verișoară cu Salomeea și Elisabeta, iar Domnul Iisus a fost văr de gradul al doilea cu Sfântul Ioan Botezătorul și cu Sfinții Apostoli Iacov si Ioan.
Sfântul Ioan Botezătorul – „cel mai mare între cei născuți, cel mai mic în împărăția cerurilor”
Textul din evanghelia de la Matei 11, 11: „Adevărat zic vouă: nu s-a ridicat între cei născuți din femei unul mai mare decât Ioan Botezătorul; totuși, cel mai mic în împărăția cerurilor este mai mare decât el”, este mărturisirea lui Hristos despre Ioan.
Nu există contradicție în cele afirmate de Hristos. Că să înțelegem că Ioan Botezătorul este „cel mai mare între cei născuți din femei”, ne este de ajuns să știm că a săltat în pântecele maicii sale, în momentul în care Elisabeta se întâlnește cu Fecioara Maria atunci când această Îl purta în pântece pe Domnul, că a viețuit în pustie precum un înger, că L-a botezat pe Hristos la răul Iordan, etc. Iar că să înțelegem ce înseamnă cuvintele „cel mai mic în împărăția cerurilor este mai mare decât el”, ne vom opri asupra tâlcuirii pe care o dau Sfinții Părinți.
Înțelesul duhovnicesc al îmbrăcămintei și hranei Sfântului Ioan Botezătorul
Din Evanghelia după Marcu, aflăm că Sfântul Ioan Botezătorul era îmbrăcat în haina din păr de cămilă, încins cu o curea de piele și că se hrănea cu lăcuste și miere sălbatică.
Cămilă poate simboliza atât curăția, cât și necurăția. Dacă în Vechiul Testament ea putea fi privită că un animal curat pentru că era rumegător, ea putea fi văzută și că necurată, dacă ținem seama că avea copită despicata. Dacă rămânem la prima semnificație, cea de animal curat, cămilă simbolizează poporul ales, în timp ce necurăția prefigura neamurile păgâne.
Faptul că Ioan purta o haina din par de cămilă, simbolizează chemarea evreilor și a păgânilor la Hristos.
Cureaua, provenită de la un animal mort, semnifică prin încingerea cu ea, omorârea patimilor.
Cât privește hrană să, trebuie să știm că albinele și lăcustele erau considerate a fi curate în Vechiul Testament, semn că Ioan se hrănea doar cu cele plăcute Domnului.
Sărbătorile dedicate Sfântului Ioan Botezătorul
Deși în calendarul ortodox se memorează de obicei ziua adormirii sfinților, Maica Domnului și Sfântul Ioan Botezătorul fac excepție de la această regulă, fiindu-le dedicate zile de sărbătoare pentru evenimente ca zămislirea sau nașterea lor precum și alte evenimente. Astfel, Nașterea Sfântului Ioan Botezătorul este una din cele șase sărbători închinate de Biserica Ortodoxă Sfântului Ioan, alături de:
23 septembrie – Zămislirea sfântului Ioan Botezătorul;
7 ianuarie – Soborul Sfântului Proroc Ioan Botezătorul și Înaintemergătorul Domnului (a doua zi după Botezul Domnului, 6 ianuarie);
24 februarie – Întâia și a doua aflare a Capului Sfântului Ioan Botezătorul;
25 mai – A treia aflare a capului Sfântului Ioan Botezătorul;
29 august – Tăierea Sfântului Ioan Botezătorul (pe care Biserica a rânduit-o ca zi de post negru).
Sânzienele sau Drăgaica – tradiții și obiceiuri
Ziua de 24 iunie este denumită în calendarul popular Sânzienele sau Drăgaica, peste ea suprapunându-se sărbătoarea Nașterii Sfântului Ioan Botezătorul.
Sânzienele
Sânzienele au la origine un străvechi cult solar – sărbătorile solare fiind considerate praguri peste an, asemănătoare pragurilor din viața omului, care presupun ritualuri asemănătoare. Mai ales solstițiile și echinocțiile creează scenarii și făpturi mitice, acte de divinație, taine și povești ancestrale, asociate deschiderii porților cerului.
Nu este exclus ca, în vremuri îndepărtate, populația din munți să se fi întâlnit la momentele solstițiale (Sânzienele) sau echinocțiale pentru a săvârși ritualuri închinate Soarelui. Megaliții din Munții Călimani pe care s-au descoperit însemne solare (rozete, soarele antropomorfizat), pot fi marturii în acest sens.
Denumirea de Sânziene este preluată, conform unor opinii, de la numele micile flori de câmp galben-aurii cu miros dulce (sânziene).
În medicina populară, sânziana este folosită pentru foarte multe boli, dar trebuie culeasă în zorii zilei.
Drăgaica
În sudul țării, sărbătoarea populară mai poartă denumirea de Drăgaică, Ziua Soarelui, Ursina, sau Amuțitul Cucului.
Obiceiuri și tradiții de Sânziene și Drăgaică
De sărbătoarea Sânzienelor, care marchează mijlocul verii, sunt legate, în diferite zone din țară, o mulțime de obiceiuri și credințe.
În tradiția populară, Sânzienele erau considerate zânele bune – spre deosebire de Rusalii –, femei frumoase – adevărate preotese ale soarelui –, divinități nocturne ascunse în pădurile întunecate, în care oamenii nu pășesc.
Astfel, ziua de Sânziene este considerată momentul optim pentru culegerea plantelor de leac dar și pentru începerea secerișului.
În unele zone, florile de Sânziene sunt împletite sub formă de cruce și sfințite la biserică, pentru a aduce protecția gospodăriei și a proprietarilor, peste an.
În această zi se fac și pomeniri la biserică pentru morți, iar la morminte există tradiția de a duce flori puternic mirositoare.
Sursă: ”pravila.ro”
