Acasă Cultură 17 Ianuarie: Sfântul Cuvios Antonie cel Mare

17 Ianuarie: Sfântul Cuvios Antonie cel Mare

sfantul cuvios antonie cel mare

”Începutul și sfârșitul mântuirii este dragostea” – Sfântul Cuvios Antonie cel Mare

Troparul Sfântului Antonie cel Mare – Glasul 4
”Râvnitor lui Ilie cu obiceiurile asemă­­­­nân­du-te, Bo­tezătorului cu drepte cărări urmând, Pă­rin­te Antonie, pustiului te-ai făcut locuitor și lumea ai întărit-o cu rugă­ciunile tale. Pentru aceasta roagă-te lui Hristos Dum­ne­zeu să mântuiască sufletele noastre”.

Sfântul Cuvios Antonie cel Mare(Sfântul Anton) este unul dintre cei mai populari asceți ai istoriei creștinismului fiind totodată începătorul vieții monahale. Este serbat în calendarul ortodox în data de 17 ianuarie.

Sfântul Antonie cel Mare s-a născut în satul Coma din Egiptul de Mijloc, în jurul anului 251, într-o familie de creștini înstăriți. În secolul al treilea, Egiptul era o provincie a Imperiului Roman, fiind al doilea oraș ca mărime în imperiu, după capitala Roma. Creștinismul pătrunsese în orașe și mai ales în metropola Egiptului, Alexandria, cu toate că păgânismul era majoritar.

Pe când Antonie avea 18 de ani, după moartea părinților săi, întrebându-se despre drumul său în viață, fericitul a auzit în biserică cuvintele lui Hristos din Evanghelia după Matei, 19, 21, „de voiești să fii desăvârșit, mergi, vinde avuțiile tale, și, venind, urmează Mie”, Sfântul Antonie împarte toată averea sa săracilor și vecinilor săi, a lăsat o mică parte pentru sora lui, pe care o încredințează unei comunități de fecioare, și se retrage într-o viață pustnicească.

După un timp de asceză, împarte săracilor și partea din avere lăsată surorii sale, în dorința de a rupe orice legătură cu lumea și a se dedica integral urmării lui Hristos prin rugăciune și asceză.

După ce s-a nevoit o perioada într-o coliba de lângă satul natal, sub povățuirea unui ascet mai bătrân, Antonie s-a mutat într-un mormânt; apoi, pe când avea 35 de ani, Sfântul Antonie s-a mutat într-un loc numit Pispir, la marginea deșertului. Aici a locuit sfântul timp de 20 de ani, până când ucenicii săi l-au silit să părăsească acest loc.

În anul 306, Sfântul Antonie cel Mare, devine părintele spiritual al mai multor monahi din vestitele oaze monahale din deșertul Egiptului de la Nitria și Schitia. Patru ani mai târziu merge în Alexandria, unde îi întărește pe creștinii prigoniți în timpul marii persecuții a lui Maximian.

Din anul 312 până în anul 356 nu părăsește acest loc decât în două rânduri, o dată pentru a-și vizita ucenicii și a doua oară face o călătorie la Alexandria, pentru a-l susține pe Sfântul Atanasie cel Mare, în lupta sa cu erezia ariană. Cu acest prilej, Sfântul Antonie arată că el nu îi susține pe arieni, așa cum încercaseră aceștia să inducă în eroare populația din Alexandria și din Egipt, ci că el apără Ortodoxia, promovată atunci de Sfântul Atanasie cel Mare.

După acest moment se întoarce la viața sa de asceză și rugăciune de la Muntele Kolzim (Colzim / Qolzum, nu departe de malul Mării Roșii, unde se găsește azi mănăstirea care-i poartă numele). Aici vin foarte mulți oameni pe care îi vindecă în numele Domnului și Mântuitorului nostru Iisus Hristos, cărora le spune foarte clar că nu el, Antonie, face aceste minuni, ci Mântuitorul Iisus Hristos, și de aceea toți trebuie să se roage Domnului Hristos, deoarece prin credința și rugăciunea lor, au fost și vor fi izbăviți de Domnul.

Mănăstirea întemeiată de către Sfântul Cuvios Antonie cel Mare
În anul 305, pe vremea împăratului Iulian Apostatul, sub conducerea Sfântului Antonie cel Mare, care locuia într-o peșteră în Muntele Kolzom, s-a înființat prima comunitate monastică din zona deșertului estic al Egiptului. În această mănăstire s-au adunat mii de călugări, care trăiau solitari în chilii situate în afara complexului, dar care participau duminica la slujba comună și luau masa împreună.

Numeroasele atacuri din partea berberilor (barbarilor – vandalilor) din secolul al V-lea au făcut ca monahi din Valea Natrunului să vină și să se adăpostească aici. Secole la rând mănăstirea a rezistat numeroaselor atacuri, devenind cea mai puternică și importantă fortăreață creștină din Egipt, comunitate din mijlocul căreia se alegeau patriarhii și care a jucat un rol special în istoria Bisericii Copte.

Cu toată dragostea lui față de singurătate și tăcere, Sfântul Cuvios Antonie cel Mare nu și-a neglijat datoria pe care o are fiecare creștin de a folosi și spre binele altora darurile revărsate de Dumnezeu în sufletul său. Experiența vieții ascetice a Sfântului Antonie cel Mare a devenit metoda de viață monahală a călugărilor din Egipt, axată pe austeritate, sacrificiu și singurătate.

Sfântul Cuvios Antonie cel Mare a fost și un mare văzător cu duhul. Lucrul acesta îl aflăm din viața sa, când, de pe Muntele Kolzim, aflându-se în rugăciune, a văzut sfârșitul plin de lumină al vieții prietenului său Amun, care își ducea viața monahală la o distanță de 13 zile de mers față de locul unde se afla Sfântul Antonie.

Sfântul Antonie a trecut la cele veșnice în anul 356 în desertul de pe malul drept al Nilului. Informațiile pe care le avem despre Sfântul Antonie sunt relatările Sfântului Atanasie, ucenicul său. Iată ce spune Antonie despre trecerea să la Domnul:
„Eu, o! fiilor, precum este scris, mă duc pe calea părinților, căci mă vad singur chemat de Domnul; iar voi treziți-vă, ca pustnicia voastră cea veche să nu o pierdeți, ci ca și cum ați face început de pustnicie, așa sârguiți-vă să păziți osârdia voastră întreagă. Ca știți pe diavolii cei ce vă bântuiesc, știți cum sunt de sălbatici, dar neputincioși cu puterea; deci, nu vă temeți de dânșii, ci mai vârtos să credeți în Hristos de-a pururea. Apoi, ca și cum fiecare ați muri, așa să viețuiți, luând-aminte și pomenind sfătuirile pe care le-ați auzit de la mine. Nici o împărtășire să nu aveți cu schismaticii, nici cu ereticii arieni, ca știți că și eu mă abăteam și mă feream de aceștia pentru eresul lor cel de Hristos urâtor și rău credincios; ci sârguiți-vă mai cu seamă de-a pururea a vă împreuna mai întâi cu Domnul, apoi cu sfinții; ca astfel după moarte, intru veșnicele locașuri, ca pe niște prieteni cunoscuți să vă primească și sfinții pe voi. Acestea gândiți-le, acestea cugetați-le și de aveți vreo purtare de grija pentru mine, mă veți avea ca pe un părinte al vostru; dar să nu lăsați pe nimeni să ia trupul meu și să-l ducă în Egipt, ca nu cumva să-l pună în casele lor, după cum au obicei, caci pentru aceasta am venit aici în munte. Știți cum de-a pururea opream pe cei ce fac aceasta și le porunceam să înceteze un obicei ca acesta; deci, voi îngropați trupul meu și sub pământ ascundeți-l. Apoi să păziți taina intre voi, ca nimeni să nu știe locul, afara de voi singuri. Iar eu la învierea morților îl voi lua nestricăcios de la Mântuitorul. Împărțiți hainele mele și dați lui Atanasie episcopul un cojoc și haina pe care o așterneam, pe care el mi-a dat-o nefolosită, iar la mine s-a învechit. Celalalt cojoc dați-l lui Serapion, episcopul; voi țineți haina cea de par, și mântuiți-va fiilor, fiți sănătoși; că Antonie acum se mută și nu mai este împreună cu voi”.

După ce zise acestea și aceia l-au sărutat, ca pe niște prieteni au văzut îngerii care au venit la dansul și, bucurându-se de dânșii, el și-a întins picioarele și zăcând cu fața în sus, se arata vesel; după aceea și-a dat sufletul, și s-a dus la Sfinții Părinti. Iar ucenicii lui, precum le dăduse poruncă, înfășurându-l și îngropându-l, au ascuns trupul lui sub pământ.

Prin viața sa excepțională, Sfântul Antonie a transformat Egiptul dintr-o țară păgână într-o țară creștină și un leagăn al monahismului. Marele Vasile, arhiepiscopul Cezareei Capadociei, va vizita pe ucenicii Sfântului Antonie cel Mare din Egipt, în dorința sa de desăvârșire monahală, iar în urma acestei vizite va organiza monahismul, în forma pe care o avem și astăzi.

Sfântul Cuvios Antonie cel Mare și Sfântul Mina sunt cei mai iubiți sfinți în Biserica Coptă și astăzi, ceea ce arată că, și după aproape XVII secole de la mutarea sa la cele veșnice, conaționalii săi îl respectă ca pe un mare trăitor al urmării lui Hristos, Care este Calea, Adevărul și Viața.

Părticele din moaștele Sf. Antonie cel Mare în România
– Biserica Curtea Veche din București;
– Biserica Sfântul Gheorghe Vechi din București

Sursă text: ”pravila.ro”

Accesează și:
Acatistul Sfântului Antonie cel Mare – ”doxologia.ro”
– Viața Sfântului Antonie cel Mare – ”doxologia.ro”
– 17.01.2025:
Hramul bisericii Sfântului Antonie cel Mare din centrul Capitalei – ”ziarullumina.ro”
– 16.01.2025: Tradiționala procesiune închinată Sfântului Antonie cel Mare, în Capitală – ”ziarullumina.ro”
– Cea mai veche biserică din București își serbează ocrotitorul, pe Sf. Antonie cel Mare: Program – ”basilica.ro”