La 25 aprilie, în Ministerul Apărării Naţionale se sărbătoreşte Ziua Justiţiei Militare. La această dat, în 1919 a luat ființă Serviciul Contencios al Ministerului de Război, prin Decretul-lege nr. 1625, semnat de regele Ferdinand, act ce a marcat înființarea unei structuri specializate în asigurarea asistenței juridice pentru armată, potrivit ”agerpres.ro”.
Justiția Militară a fost înființată pentru soluționarea solicitărilor din sfera contenciosului administrativ, pentru apărarea intereselor legale ale armatei, dar și pentru elaborarea cadrului legislativ necesar sistemului militar și a regulamentelor în domeniu.
Încă din 1912, se înființase, prin Decretul-lege nr. 1682 din 21 martie, Serviciul Control, Contabilitate, Contencios și Pensii, în cadrul căruia Secția Contencios avea ca principale atribuții apărarea intereselor Ministerului de Război în procesele civile, îndeplinirea actelor de procedură ale ministerului, corpurilor și serviciilor armatei, acordarea de consultații juridice și întocmirea proiectelor de legi pentru activitatea ministerului, se arată în ‘Calendarul Tradițiilor Militare’ (2010).
Ulterior, prin Decretul-lege nr. 1579 din 18 aprilie 1919, s-a constituit ‘Serviciul Contencios’, un departament separat, inclus în rândul ‘serviciilor generale pentru nevoile întregii armate’, pe baza căruia regele a semnat, la 25 aprilie 1919, Decretul-lege nr. 1625, referitor la organizarea și funcționarea acestuia. Acest decret-lege a fost ratificat prin Legea nr. 1151 din 26 martie 1924.
În 1929, ca urmare a reorganizării ministerelor, Serviciul Contencios al Ministerului Armatei a trecut în rândul organelor tehnice și administrative ale acestuia, iar în 1939, prin Legea pentru organizarea și funcționarea M.Ap.N., s-a transformat în Direcția Contenciosului, aflată în subordinea directă a Secretariatului General al M.Ap.N. În februarie 1949, s-a desființat Secretariatul General al M.Ap.N. și, odată cu el, și Direcția Contencios, cu excepția a trei birouri privind Avizele, procesele și Popririle, care au trecut la Direcția Justiției Militare, sub denumirea de ‘Secția Contencios’. Direcția Justiției Militare urma să aibă în compunere Secția Justiției și Secția Contencios, aceasta din urmă având competențe reduse față de atribuțiile pe care le îndeplinise înainte de februarie 1949. În aprilie 1949, Secția Contencios a devenit, prin ordin al Marelui Stat Major, Secția Juridică, păstrând aceeași subordonare.
În 1951, prin Ordinul de Front nr. 42 din 15 septembrie s-a înființat Oficiul Juridic al Ministerului Forțelor Armate, prin contopirea Secției Legislative de pe lângă Direcția Secretariat cu Secția Juridică din Direcția Justiție Militară. Începând cu 1 martie 1954, Oficiul Juridic a fost luat în evidența Direcției Secretariat a M.Ap.N., păstrându-se aceeași subordonare față de Ministerul Apărării Naționale.
În ceea ce privește procesul dezvoltării Justiției Militare, primele reglementări moderne de natură juridico-militară, constituite în adevărate coduri ale justiției militare, datează din perioada 1831-1832 și erau incluse în Regulamentul Organic al Munteniei, respectiv în Regulamentul Organic al Moldovei, indică www.mapn.ro. Ulterior, reglementările au fost supuse modificărilor impuse de reforma sistemului judiciar. Actuala Direcție a instanțelor militare, denumită inițial Direcția Tribunalelor Militare, a fost inclusă în structura organizatorică a Ministerului Justiției, iar ulterior și în structura Ministerului Apărării Naționale sau, uneori, numai în structura organizatorică a acestui din urmă minister. În prezent, Direcția instanțelor militare este o structură din subordinea nemijlocită a Ministrului Apărării Naționale, aflată însă în coordonarea metodologică a Ministerului Justiției. Potrivit legii, Direcția instanțelor militare asigură managementul funcțiilor militare la nivelul instanțelor militare și acționează, împreună cu structurile de resort din Ministerul Apărării Naționale, pentru compatibilizarea sistemului jurisdicțional militar cu cel din statele membre NATO.
În prezent, justiţia, ca activitate fundamentală în stat, este reglementată şi se realizează în conformitate cu dispoziţiile art. 125 alin. (1) din Constituţia României, precum şi cu cele ale Legii nr. 304/2004 privind organizarea judiciară, potrivit cărora justiţia se realizează prin Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie şi prin celelalte instanţe stabilite prin lege, iar puterea judecătorească se exercită de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie şi de celelalte instanţe judecătoreşti stabilite prin lege pentru asigurarea drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale persoanelor, cât şi a respectării dreptului la un proces echitabil şi judecarea lor de către instanţele judecătoreşti în mod imparţial şi independent de orice influenţe extranee.
Instanţele militare funcţionează – ca toate celelalte instanţe judecătoreşti – în baza actelor normative menționate mai sus, fiind specializate în judecarea, în condiţiile legii, a infracţiunilor săvârşite de militari.
Funcţiile instanţelor militare sunt similare cu ale celor civile, ele fiind o componentă specializată din ansamblul justiţiei, dar care se concentrează asupra aspectelor penale militare.
Pentru asemenea raţiuni s-a considerat că militarii care încalcă legile şi regulamentele militare să fie cercetaţi şi judecaţi de oameni care cunosc rigorile vieţii ostăşeşti, dată fiind pregătirea lor militară şi juridică.
Magistraţii militari sunt îndreptăţiţi să ia, în conformitate cu legea, cele mai adecvate măsuri pentru sancţionarea faptelor penale, să contribuie pe această cale la întărirea instituţiei militare şi a capacităţii de apărare a ţării, să acţioneze astfel încât să se menţină constant încrederea subordonaţilor în competenţa eşaloanelor superioare – factor hotărâtor în menţinerea ordinii şi disciplinei militare.
Instituţia specializată (şi nu specială) a justiţiei militare s-a transformat odată cu societatea şi este benefică atât sistemului militar, cât şi sistemului judiciar şi, în aceeaşi măsură, societăţii civile.
A fost luată în discuţie şi analizată competenţa materială şi după calitatea persoanei a patru tribunale militare, a Tribunalului Militar Teritorial (cu sediul în Bucureşti) şi a Curţii Militare de Apel și s-au prezentat principiile de organizare a parchetelor militare, privind subordonarea ierarhică, independenţa faţă de tribunale, legalitatea şi imparţialitatea.
Tribunalul militar, în calitate de instanță de prim grad de jurisdicție, poate soluționa toate infracțiunile comise de militari până la gradul de colonel inclusiv, precum și alte cauze anume prevăzute de lege. Curtea Militară de Apel soluționează, în calitate de primă instanță, infracțiuni contra securității naționale, infracțiunile săvârșite de judecătorii tribunalelor militare și de procurorii militari de la parchetele militare care funcționează pe lângă aceste instanțe, infracțiunile săvârșite de generali, mareșali și amirali, cererile de strămutare, în cazurile prevăzute de lege.
În calitate de instanță de apel, Curtea Militară de Apel soluționează apelurile împotriva hotărârilor pronunțate în primă instanță de tribunalele militare. De asemenea, soluționează conflictele de competență ivite între tribunalele militare din circumscripția sa, precum și contestațiile formulate împotriva hotărârilor pronunțate de acestea în cazurile prevăzute de lege.
Justiţia militară nu constituie un privilegiu pentru o categorie distinctă – cea a militarilor – ci dimpotrivă, o justiţie mai aplicată decât cea civilă, având la bază argumentul specializării, care se referă la militar – ca om cu îndatoriri şi exigenţe aparte.
Deoarece sarcina fundamentală a forţelor armate este apărarea securităţii naţionale, militarii sunt expuşi unui grad de pericol sporit, de cele mai multe ori trebuind să se comporte într-un mod ce contravine instinctului autoconservării. Exigenţele mari faţă de militari s-au explicat şi prin faptul că armata îşi poate alege oamenii şi crea un prototip de soldat care să se situeze la un nivel mai înalt în activitate, decât un civil pe care comunitatea nu-l poate alege, dar nici nu are dreptul să-l îndepărteze.
Una, dar nu unica, dintre sarcinile justiţiei militare de-a lungul istoriei a fost cea de a menţine disciplina în cadrul forţelor armate. Pe parcurs, s-a considerat că această atribuție revine comandanţilor unităţilor militare care, potrivit regulamentelor, au suficiente mijloace în acest sens.
Surse:
– Ziua Justiției Militare – ”presamil.ro”
– 25 aprilie – Ziua Justiției Militare – ”agerpres.ro”.
