Acasă Cultură Utrenia cu Ceasul întâi – Laudă bisericească

Utrenia cu Ceasul întâi – Laudă bisericească

utrenia, slujba de dimineata

”De şapte ori pe zi Te-am lăudat pentru judecăţile dreptăţii Tale”

În Biserică sunt Șapte Laude, care reprezintă sfintele slujbe ce se oficiază zilnic în cultul ortodox. Slujbele acestea se numesc laude pentru că prin ele Îl lăudăm şi Îl preamărim pe Dumnezeu. Sunt în număr de şapte după cuvântul psalmistului: „De şapte ori pe zi Te-am lăudat pentru judecăţile dreptăţii Tale” (Psalmi 118, 164) şi iarăşi: „Seara şi dimineaţa şi la amiezi spune-voi, voi vesti şi va auzi glasul meu” (Ps. 54, 19). Numărul şapte simboliza desăvârşirea, permanenţa. De aceea, încă din perioada apostolică s-au rânduit aceste slujbe zilnice, pentru ca prin ele oamenii să se asemene îngerilor, care laudă neîncetat pe Dumnezeu.

De adăugat și faptul că Laudele sunt de fapt opt, dar Utrenia şi Ceasul I se socotesc de obicei amândouă ca o singură Laudă, astfel încât ele rămân şapte. De aceea Ceasul I se citeşte totdeauna îndată după Utrenie, înainte de otpustul acesteia şi fără binecuvântarea obișnuită de la început. Ceasurile, în număr de patru (întâi, al treilea, al șaselea, al nouălea), marchează principalele momente (ceasuri) ale zilei.

Împărțirea Laudelor bisericești
Slujbele dintr-o zi liturgică se împart în trei grupe, formate fiecare din câte trei slujbe:
– grupa I – Ceasul al nouălea, Vecernia, Pavecernița;
– grupa a II a – Miezonoptica, Utrenia și Ceasul întâi;
– grupa a III a – Ceasul al treilea, Ceasul al șaselea și Liturghia sau Obednița – atunci când nu se face Liturghie.

Cele Șapte Laude sunt următoarele: Miezonoptica; Utrenia cu Ceasul întâi,
Ceasul al treilea, Ceasul al şaselea, Ceasul al nouălea, Vecernia, Pavecerniţa.
Sfânta Liturghie nu face parte dintre Laude.

Utrenia este, după cum spunea Sfântul Simeon al Tesalonicului, ca o „jertfă de mulțumire Celui ce aduce lumina și Celui ce a risipit întunericul înșelăciunii și ne-a dat lumina dreptei credințe”. Hristos este „Soarele Dreptăţii” şi „Răsăritul cel de Sus”.

Utrenia, ca și Vecernia, își are originea și forma, modelul, în rugăciunea de dimineață din cadrul cultului iudaic, de la templu și sinagogă, prescrisă în Legea Vechiului Testament și numită șema. După cum ne relatează Sfânta Evanghelie după Marcu (Mc. I, 35) și cea după Luca (Lc. VI, 12), Însuși Mântuitorul Hristos a practicat această rugăciune.

Prima mărturie despre existența unei rugăciuni publice de dimineață o avem în epistola lui Pliniu cel Tânăr către împăratul Traian, ce datează de la începutul secolului al II-lea, iar cea dintâi descriere, pe scurt, precum și explicare a ei o întâlnim în lucrarea lui Tertulian, De oratione (Despre rugăciune). De asemenea, scrieri de referință la acest subiect fac și Clement Alexandrinul (Pedagogul), Origen (Despre rugăciune) și Sfântul Vasile cel Mare (Regulile monahale mari).

Cea mai veche descriere completă a rânduielii Utreniei, din cultul creștinismului primar, o extragem din Așezămintele (Constituțiile) apostolice, plasate ca timp al scrierii pe la sfârșitul secolului al IV-lea sau începutul secolului al V-lea, care are în vedere rânduiala de atunci a acestui serviciu divin, în părțile Antiohiei.

Utrenia (slujba de dimineață, mânecat, mânecândă, mânecare) cu Ceasul întâi
A doua Laudă este Utrenia cu Ceasul întâi.
 Utrenia este timpul când L-au prins pe Mântuitorul în grădina Ghetsimani, Iuda cu cei o mie de ostaşi cu suliţele. L-a prins pe Mântuitorul, zicând: „Bucură-Te, Învăţătorule“, şi L-a sărutat.
Deci Utrenia este a doua laudă şi al doilea eveniment din viaţa Mântuitorului, când a fost prins în grădina Ghetsimani şi când toţi Apostolii L-au părăsit şi au fugit, iar El a rămas singur în mâinile celor fără de lege.

Utrenia exprimă primele gânduri ale sufletului credincios, îndreptate către Dumnezeu, după scularea din somnul nopţii, cuprinzând mulţumirea pentru trecerea în pace a nopţii şi rugăciunea pentru trăirea cu folos şi cuviinţă a zilei care începe. Ea ne aduce aminte de Pătimirile îndurate de Domnul, de la miezul nopţii până la ziuă.
De asemenea, ne aduce aminte și de cele două mari evenimente din viața Sa, întâmplate spre ziuă – adică de Nașterea și Învierea Lui.

Utrenia are trei rânduieli de bază:
– Utrenia de duminică;
– Utrenia zilelor de rând;
– Utrenia praznicelor împărătești și a sfinților cu serbare.
Pe lângă aceste trei rânduieli ale Utreniei, mai există si o altă categorie, numită Utreniile speciale. Dintre acestea din urmă fac parte: Deniile care se săvârșesc seara, în zilele de miercuri și vineri din săptămâna a cincea a Postului Mare, precum și în toată Săptămâna Patimilor; Utrenia Paștilor, savârșită în noaptea Învierii, singura slujbă care mai păstrează peste tot caracterul nocturn al Utreniei de odinioară, fiind săvârșită după miezul nopții (această rânduială a Utreniei se săvârșește din duminica Sfintelor Paști, până în Duminica Sfântului Toma); Utreniile sărbătorilor închinate Sfintei Cruci (Scoaterea Sfintei Cruci – 1 august, Înălțarea Sfintei Cruci – 14 septembrie, și Duminica a treia din Postul Mare).

În ceea ce privește timpul săvârșirii acestei slujbe, în trecut, dar și astăzi doar în unele mănăstiri, Utrenia se oficia în ultima parte a nopții, spre dimineață, cu aproximativ două-trei ore înainte de a răsări soarele, după cum arată rugăciunile pe care preotul le rostește, în taină în Sfântul Altar.

Astfel, dat fiind faptul că Utrenia începea în această parte a nopții,devreme,luminânda se cânta în momentul în care începea să se lumineze de ziuă, iar doxologia coincidea cu ivirea primelor raze de soare, ceea ce oferea slujbei o frumusețe aparte.

În zilele noastre, doar Utrenia Paștilor păstrează caracterul nocturn al Utreniei din vechime, la toate bisericile, iar în unele locuri și cea a Nașterii Domnului, săvârșindu-se după miezul nopții. În celelalte zile, Utrenia se oficiază în general dimineața, după răsăritul soarelui, începând cu ora șapte, fiind premergătoare Sfintei Liturghii.

Ceasul întâi este momentul când L-au dus pe Hristos la Ana şi la Caiafa, după ce L-au prins, tot atunci după miezul nopţii, către ziuă, când L-au dus la divan. Deci Ceasul întâi se citeşte după miezul nopţii.
Ceasul I, prin psalmii şi rugăciunile ce se citesc, reprezintă ofranda de laudă pe care o aducem la începutul zilei lui Dumnezeu, Căruia ne rugăm: „Hristoase, Lumina cea adevărată, Care luminezi și sfințești pe tot omul ce vine în lume, să se însemneze peste noi lumina Feței Tale, ca într-însa să vedem lumina cea neapropiată. ­Îndreptează pașii noștri spre ­lucrarea poruncilor Tale, pentru rugăciunile Preacuratei Maicii Tale și ale tuturor sfinților Tăi”.

Importanța participării la Utrenie
Importanța începerii zilei în comuniune cu Dumnezeu, înainte de a întreprinde orice activitate, este arătată întocmai în primul din cei șase psalmi ce alcătuiesc slujba Utreniei, anume Psalmul V: „Către Tine mă voi ruga, Doamne. Dimineața vei auzi glasul meu; dimineața voi sta înaintea Ta și mă vei vedea” (Ps. V, 3-4).
Utrenia este şi o pregătire interioară pentru Sfânta şi Dumnezeiasca Liturghie, care este intrarea noastră în Împărăţia slavei lui Dumnezeu.

Surse text:
– De câte feluri este Utrenia? – ”doxologia.ro”
– Ce este Miezonoptica? – ”stiridigitale.ro”
– Slujba Utreniei și răsăritul soarelui – ”doxologia.ro”
– Utrenia – slujbă a dimineții – ”doxologia.ro”
– Cele șapte Laude bisericești – ”stiridigitale.ro”
– De ce este important să participăm la Utrenie? – ”doxologia.ro”
– Cum a apărut slujba Utreniei? – ”doxologia.ro”

Accesează și:
– Rânduiala Utreniei – ”doxologia.ro”
– Utrenia – ”crestinortodox.ro”
– Răspunsuri duhovniceşti: Citind în fiecare zi Laudele, ne aşezăm în rând cu sfinţii şi cu îngerii – ”ziarullumina.ro”
– Ceasul întâi – ”doxologia.ro”