„Ușile, ușile, cu înțelepciune să luăm aminte!” rostește diaconul introducând rostirea Crezului. Ințial prima parte (Ușile, ușile!) era un îndemn adresat ipodiaconilor pentru a închide și păzi ușile bisericii și a nu lăsa să intre necredincioșii și catehumenii (cei care nu erau botezați). Partea a doua (Cu înțelepciune să luăm aminte!) este o provocare a atenției credincioșilor asupra Crezului care urmează a fi rostit.
Închiderea ușilor bisericii, arata trecerea celor pământești și intrarea viitoare la…citeste mai departe
