Pandora – femeia înzestrată cu toate darurile!
Pandora (în limba greacă Πανδώρα) a fost în mitologia greacă prima femeie de pe pământ.
Pandora simbolizează originea relelor omenirii: toate vin de la această femeie spune mitul, iar ea a fost făcută din ordinul lui Zeus drept pedeapsă pentru neascultarea lui Prometeu care furase focul cerului pentru a-l dărui oamenilor, conform ”evz.ro” – Radu Ștefănescu.
Pandora a fost proto Eva, în versiunea grecească, prototipul femeii care aduce nenorocul, fără să vrea, împlinind destinul de neocolit.
Legenda spune că Zeus, stăpânul zeilor și al oamenilor, a fost foarte supărat când Prometeu a adus oamenilor focul și alte cunoștiințe ale zeilor. Așa că s-a gândit cum să facă viața oamenilor grea, ca să facă diferența dintre oameni și zei, pentru că, pe atunci, oamenii erau aidoma cu zeii, având focul și cunoștiințele lor științifice și artistice.
Așa că, Zeus a poruncit lui Hefaistos, zeul făuritor, să întocmescă, din lut, o fecioară preafrumoasă. Hefaistos s-a întrecut pe el însuși, statuia făcută de el era mai frumoasă decât Afrodita, mai demnă decât Hera și mai impunătoare decât Atena. Zeus s-a minunat de iscusința lui Hefaistos, s-a apropiat de statuie și punând mâinile pe capul ei i-a suflat în față, dându-i viață și grai. Frumoasa fecioară a înviat, s-a colorat într-o culoare vie ce arăta că sângele îi circulă în vene.
Zeii s-au bucurat și au început s-o înzestreze pe frumoasa Pandora, adică femeia care are toate darurile. Afrodita i-a dat frumusețea și i-a împărtășit tainele amorului și ale feminității, Hera a învățat-o cum să se comporte cu bărbații și în familie, cum să aibă grijă de copii, Atena i-a oferit înțelepciune și o făcu îndemânatică în orice artă și meserie, mai ales în țesut și cusut, Artemis o învăță cum să se îmbrace elegant și provocator, Hermes o învăță viclenia și minciuna și puterea de convingere. Horele și Caritele o îmbrăcară în veșminte ușoare, transparente și o împodobiră cu flori. Apollo i-a dat talentul muzical.
Apoi Zeus îi dădu un cufăr, o cutie, făcută din fildeș și aur, care avea darul că tot ceea ce puneai în ea îl facea veșnic, imortal, aidoma cu zeii. În acea cutie fermecată Zeus pusese toate relele: bolile, suferința, păcatele și nefericirile. Ca să nu fie rău, Zeus a pus în cutia imortalității și un lucru bun, poate cel mai bun: speranța, spunând că, totuși, oamenii sunt copiii lui, chiar dacă sunt neascultători.
Pandorei i s-a spus, în Olimp, să nu deschidă niciodată cutia, era zestrea ei. A fost trimisă pe Pământ unde a atras imediat atenția și a fost luată în căsătorie de Epimeteu, fratele lui Prometeu. La insistențele acestuia, Pandora a deschis ”lada ei de zestre”. Toate relele(boli, foamete, moarte, războaie, și multe altele) s-au răspândit pe Pământ dar, și-au pierdut imortalitatea. Șocată, Pandora a încercat să închidă cutia, dar a fost prea târziu. Singurul lucru care a rămas înăuntru a fost Speranța. Acest detaliu este esențial, deoarece subliniază ideea că, indiferent de cât de grele sunt încercările omenirii, există întotdeauna o rază de speranță.
De aceea se spune că speranța nu moare niciodată, este imortală și a rămas închisă în cutia Pandorei.
Surse text:
– ”evz.ro” – Radu Ștefănescu
– Cutia Pandorei – ”mythologica.ro”
– Pandora – ”britannica.com”
