Creștinii ortodocși îl sărbătoresc pe Sfântul Ignatie Teoforul, în ziua de 20 decembrie.
Sfântul Ignatie Teoforul, „prescura lui Hristos”
Sfântul Ignatie Teoforul a fost cel de-al doilea episcop al Antiohiei, marea cetate siriană în care, pentru prima oară, ucenicii Domnului s-au numit creştini, locul de început al călătoriilor misionare pentru Sfinţii Apostoli Pavel şi Barnaba (cf. Fapte, cap. 13-14). El face parte totodată din pleiada Părinţilor Apostolici, fiind şi martir pentru Hristos în timpul primelor persecuţii romane ale creştinilor, în Roma.
Acest mare sfânt martir al Bisericii primare se regăseşte în perioada Părinţilor Apostolici, o primă etapă apologetică şi mărturisitoare, circumscrisă celei de a doua jumătăţi a secolului al doilea. Ca particularitate, putem spune că această etapă de istorie eclesială reprezintă în esenţă un liant între Noul Testament şi teologia patristică de mai târziu.
Cele mai vechi mărturii despre viaţa Sfântului Ignatie Teoforul („purtătorul de Dumnezeu” sau „cel purtat de Dumnezeu”) le găsim în consemnările istoricului bisericesc Eusebiu de Cezareea, precum şi la Sfântul Ioan Gură de Aur, la Origen sau Fericitul Ieronim. De la Sfântul Ioan Gură de Aur aflăm că a fost hirotonit de Sfântul Apostol Pavel, „care l-a lăsat în locul lui, fiind al doilea episcop al Antiohiei” (cf. PSB 1, p. 147). Pe de altă parte, Eusebiu, Origen şi Ieronim îl evidenţiază ca fiind „al treilea episcop al cetăţii, după Evodiu” (în Istoria Bisericească, III, 36).
…Cele mai relevante informaţii despre martiriul său le găsim însă în epistolele sale, integral constituite ca un veritabil testament duhovnicesc lăsat creştinilor pe care i-a avut în păstorire.
Opera Sfântului Ignatie Teoforul este constituită din şase epistole, către Efeseni, Magnezieni, Tralieni, Filadelfieni, Smirneni şi Policarp. Manuscrisul Colbertinus, datat în secolul X, îi confirmă paternitatea Epistolei către Romani, în care sunt cuprinse detaliat actele martirice ale sfântului (cf. PSB 1, p. 150). În toate aceste minunate lucrări de profundă şi autentică teologie patristică, străbate ideea „păstrării unităţii creştine, prin supunerea şi ascultarea față de episcopul locului, prin păstrarea credinţei adevărate, fugind de învăţăturile fiarelor eretice şi prin vieţuirea în chip creştin” (Pr. dr. Constantin Băjău, Patrologie, Craiova, 2002, p. 23). Putem spune aşadar că „aceste puternice epistole fac dovada unei şi mai puternice credinţe în Mântuitorul Hristos şi a comuniunii cu Dânsul, dând totodată mărturie despre vitalitatea Bisericii primare. Teologia pe care o cuprinde Sfântul Ignatie în lucrările sale se poate rezuma în salutările finale pe care le transmite…citește art. integral pe ”ziarullumina.ro”
Citește și:
– Viața Sfântului Sfințit Mucenic Ignatie Teoforul, Episcopul Antiohiei
– Acatistul Sfântului Sfințit Mucenic Ignatie Teoforul, Episcopul Antiohiei
