„Doamne, armă asupra diavolului, Crucea Ta o ai dat nouă; că se îngrozește și se cutremură, nesuferind a căuta spre puterea ei…”
Ca și îngenuncherea, ca și plecarea capului, ca și metania sau ca și ridicarea inimilor în sus la rugăciune, tot așa și semnul Sfintei Cruci, făcut cu mâna, este un semn care arată o ținută religioasă sau o stare sufletească de evlavie în fața lui Dumnezeu, Căruia trebuie să-I slujim și cu sufletul și cu trupul nostru (I Corinteni 6, 20; Filipeni, 1, 20).
Potrivnicii crucii și semnului ei sunt vrăjmașii crucii lui Hristos (Filipeni 3, 18-19). Vrăjmașul urăște foarte mult semnul Sfintei Cruci, căci este arma cea nebiruită cu care Hristos l-a biruit și i-a prădat iadul.
Așa cum Hristos nu poate fi despărțit de Crucea Sa, nici creștinul nu se desparte de Cruce, ci se însemnează cu ea, ori de câte ori simte nevoia să se închine lui Dumnezeu. Dimineața, seara, la masă, la lucru, la rugăciune, la biserică și ori de câte ori simte nevoia comunicării cu Hristos Cel Răstignit pe Cruce, creștinul își face o cruce.
Ori de câte ori ne însemnăm cu semnul Sfintei Cruci se cheamă că facem o închinăciune, în chip văzut. Gestul este însă doar exteriorizarea simbolică a închinării interioare, „în Duh și în Adevăr”, după cum spune Hristos.
„Crucea nu este altceva decât semnătura creștinului” – Sfântul Ioan Gură de Aur
Fă crucea dreaptă și, când treci pe lângă o biserică, să nu-ți fie rușine să faci Sfânta Cruce dreaptă! Acolo, permanent este de față pe Sfânta Masă Trupul și Sângele Domnului. Acolo, Hristos este viu în Sfântul Altar. În toate bisericile ortodoxe, Preacuratele Taine stau pe Sfânta Masă.
Când vă treziți din somn, dimineața, să faceți întâi și întâi sfânta rugăciune, adică fă trei închinăciuni și zi de trei ori: „Slavă Ție, Dumnezeul nostru, slavă Ție!”. Dă cu apă pe față să fugă somnul și treci în fața sfintelor icoane. Apoi fă de trei ori Sfânta Cruce dreaptă, unind cele trei degete, care închipuiesc Sfânta Treime – Tatăl, Fiul și Duhul Sfânt –, iar celelalte două degete închipuiesc dumnezeirea și omenirea lui Hristos, adică cele două firi. Și pune întâi mâna la frunte: „În numele Tatălui”, la pântece: „al Fiului”, la umărul drept: „al Duhului Sfânt” și la umărul stâng, zicând: „Amin”.
Aceasta este crucea dogmatică, după rânduiala canonică a Bisericii și după canonul 92 al Sfântului Vasile cel Mare. Să nu faceți crucea strâmbă sau din fugă, că râde dracul de se prăpădește; îl bagi în spital de atâta râs.
Fă crucea dreaptă și, când treci pe lângă o biserică, să nu-ți fie rușine să faci Sfânta Cruce dreaptă! Acolo, permanent este de față pe Sfânta Masă Trupul și Sângele Domnului. Acolo, Hristos este viu în Sfântul Altar. În toate bisericile ortodoxe, Preacuratele Taine stau pe Sfânta Masă.
Surse text:
– De ce ne închinăm? – ”doxologia.ro”
– „Să nu faceți crucea strâmbă sau din fugă, că râde dracul de se prăpădește!” – ”doxologia.ro”
– Semnul Crucii, făcut corect, ne păzește de tot răul – ”doxologia.ro”
