Luni, 5 ianuarie, în Ajunul Botezului Domnului, la Catedrala Arhiepiscopală din Roman a fost săvârșită Sfânta Liturghie a Sfântului Vasile cel Mare, unită cu Vecernia, de către un sobor de preoți și diaconi, sub protia Preasfințitului Părinte Teofil Trotușanul, Episcop-vicar al Arhiepiscopiei Romanului și Bacăului. Slujba a avut loc după oficierea Ceasurilor Împărătești, săvârșite de cei doi ierarhi ai eparhiei, marcând începutul liturgic al marii sărbători a Teofaniei.
În Biserica Ortodoxă, Teofania este prăznuită la 6 ianuarie, odată cu Botezul Domnului nostru Iisus Hristos în râul Iordan, fiind una dintre cele mai mari sărbători ale anului bisericesc. Importanța sa deosebită constă în faptul că, la Iordan, pentru prima dată se arată în mod deplin Sfânta Treime:
Fiul, Iisus Hristos, Se botează în apele Iordanului;
Duhul Sfânt Se pogoară în chip de porumbel;
iar Tatăl Își face auzit glasul din cer, mărturisind: „Acesta este Fiul Meu Cel iubit, întru Care am binevoit”.
De aceea, sărbătoarea mai este numită și „arătarea Sfintei Treimi”.
La finalul Sfintei Liturghii, conform rânduielilor tipiconale ale Ajunului Bobotezei, PS Pr. Teofil a oficiat Sfințirea cea Mare a Apei, slujbă prin care Harul Duhului Sfânt se pogoară asupra creației, sfințind apa și, prin ea, întreaga natură.
Această zi are o semnificație aparte în viața Bisericii Ortodoxe, fiind una dintre cele zece zile din anul bisericesc în care se săvârșește Liturghia Sfântului Vasile cel Mare, rânduială de profundă densitate teologică și duhovnicească, care pregătește credincioșii pentru întâlnirea cu taina Botezului Domnului nostru Iisus Hristos în apele Iordanului.
În cuvântul de învățătură adresat credincioșilor, ierarhul a subliniat înțelesurile adânci ale slujbei și importanța pregătirii sufletești pentru praznicul Teofaniei:
„Binecuvântarea Iordanului să fie asupra tuturor!Cu slujba de acum s-a început, de fapt, prăznuirea zilei celei mari și luminate a Bobotezei. Am citit mai întâi Ceasurile Împărătești și am săvârșit Vecernia Bobotezei, unită cu Liturghia Marelui Vasile, în cadrul căreia se sfințește acum, în Ajun, și apa cu care, apoi, se sfințesc și casele noastre, se sfințesc toate, ca o chemare la întâlnirea cu Sfințenia lui Hristos, Care a venit la Iordan și ne-a chemat și pe noi să ne aplecăm cu smerenie înaintea Dumnezeirii și să primim harul și binecuvântarea Sa. Vă dorim să aveți o sărbătoare frumoasă, începând de astăzi și mâine, și harul și binecuvântarea Iordanului să fie asupra tuturor!”
Preasfințitul Teofil a explicat, de asemenea, legătura profundă dintre Sfințirea Apei și viața Bisericii trăite în comunitate, amintind vechea tradiție a binecuvântării caselor credincioșilor:
„Astăzi apele se sfințesc prin rugăciunile care se fac în biserici. Am săvârșit slujba Sfințirii celei Mari a Apei potrivit rânduielilor bisericești, astăzi fiind ziua care precede liturghia din însăși ziua Teofaniei sau a Botezului Domnului nostru Iisus Hristos. Cu această apă sfințită se merge la casele credincioșilor, după tradiția mai veche a Bisericii noastre. În vechime, preoții făceau mai întâi Sfințirea cea Mare a Apei, apoi mergeau prin sat și prelungeau Biserica din care făceau parte în biserica familiilor, în fiecare casă locuind o familie botezată în numele Preasfintei Treimi. De vreme ce ești botezat în numele Preasfintei Treimi, faci parte ca o cărămidă vie și conștientă din trupul Bisericii. După ce ne-am împrospătat cu aripile Duhului Sfânt, am primit apa aceasta sfințită, care este purificată și care, prin afundarea Sfintei Cruci în ea, ne amintește de gestul Sfântului Ioan de la râul Iordanului. Gustând această apă cu evlavie, vom dobândi ușurare, mântuire, liniște cerească, medicamente care ne vindecă rănile trupului și ale sufletului. Sperăm ca Duhul Sfânt, Care S-a pogorât în această apă, să Se pogoare și în sufletele noastre, să ne curețe de tot ceea ce este rău și necurat.”
După încheierea slujbei, potrivit tradiției statornicite la Catedrala Arhiepiscopală din Roman, soborul slujitorilor, împreună cu obștea călugărilor și călugărițelor, purtând icoana Teofaniei, s-a îndreptat în procesiune către Casa „Sfântul Ierarh Dosoftei”, parte a ansamblului arhitectonic al Centrului Eparhial. Procesiunea, însoțită de intonarea troparului Bobotezei și a altor cântări specifice sărbătorii, a fost întâmpinată de Înaltpreasfințitul Părinte Ioachim, Arhiepiscopul Romanului și Bacăului, care a binecuvântat întreaga adunare.
Prin aceste momente de rugăciune și comuniune, Biserica a chemat pe credincioși să întâmpine praznicul Botezului Domnului cu inimă curată, în lumina harului Duhului Sfânt.
Ajunul Botezului Domnului nu este doar o zi de pregătire liturgică, ci o chemare la reînnoire lăuntrică. Prin Sfințirea cea Mare a Apei, Biserica mărturisește că întreaga creație este chemată la sfințire, iar omul este invitat să-și redescopere chemarea de fiu al lui Dumnezeu, pecetluită la Sfântul Botez. Apele Iordanului, sfințite prin botezarea Mântuitorului, devin simbolul revărsării harului lui Dumnezeu și al eliberării omului din robia păcatului.
În acest context, Agheasma Mare nu reprezintă doar o binecuvântare exterioară, ci un dar al harului care cere un răspuns: o viață trăită în lumină, credință activă prin iubire și trăirea vieții în comuniune cu Hristos și Biserica Sa. Când pătrunde în casele credincioșilor, apa sfințită devine mărturie că Hristos dorește să locuiască în fiecare familie, să sfințească bucuriile și încercările vieții, să vindece rănile văzute și nevăzute ale omului.
Astfel, sărbătoarea Bobotezei se arată ca un timp al întâlnirii: întâlnirea cerului cu pământul, a harului cu libertatea omului, a veșniciei cu darul vieții. Iar binecuvântarea Iordanului, revărsată asupra credincioșilor în aceste zile, rămâne o chemare permanentă la curățire, la pace și la sfințirea vieții, în lumina Preasfintei Treimi.
