Rugăciunea de pocăință a regelui Manase – specifică Postului Sfintelor Paști

”Rugăciunea Regelui iudaic Manase este puterea duhovnicească de legătură între Vechiul şi Noul Testament. Aşa a fost orânduită de puterea Duhului Sfânt spre mângâierea noastră.”

Manase a fost al 14-lea rege al Iudeei Antice, care a domnit aproximativ 55 de ani, între 697 și 642 î.Hristos. S-a născut la Ierusalim în anul 709 î.Hr. și a urcat pe tron la vârsta de 12 ani. A săvârșit grele păcate înaintea lui Dumnezeu, cum se pare că nu mai făcuseră mulți înaintea lui. În cea mai mare parte a domniei sale, care a durat mai bine de jumătate de veac, și-a determinat supușii să se închine idolilor, a stabilit numeroase legături cu vrăjitori și slujitori ai diavolului, iar cei care doreau să se închine Adevăratului Dumnezeu erau supuși celor mai cumplite chinuri.

Măsurile sale pe plan religios au inclus: abolirea regulilor de cult pe care le aplicase tatăl său, Ezechia; introducerea cultului lui Baal și așezarea unei statui a Așerei în incinta Templului din Ierusalim; consultarea ghicitorilor și a falșilor prezicători, dar mai ales ștergerea numelui lui Dumnezeu din cărțile sfinte.

S-a făcut vinovat de relații incestuoase cu sora sa, precum și de arderea propriului copil pe altarul lui Moloh. Îi sunt atribuite vărsări de sânge și asasinate, printre care și cel al bunicului său, marele proroc Isaia. A reușit să îi îndepărteze pe supușii săi de Dumnezeu și a construit multe altare pentru zei, Templul din Ierusalim pierzân­du-și sfințenia de altădată. Invoca spiritele morților și chiar și-a îngropat de vii doi dintre copii. Poporul l-a urmat și a căzut în ace­leași păcate ca și regele lor.

Dumnezeu l-a avertizat pe Manase prin cei bineplăcuți Lui că aprigă va fi pedeapsa pentru astfel de fapte. Când Dumnezeu S-a mâniat pe rege, el a fost luat prizonier și dus în Babilon.

Și-a petrecut exilul și detenția în cele mai grele condiții, fiind legat cu lanțuri de mâini și de picioa­re, după cum însuși mărtu­ri­sește în rugăciunea pe care I-a închinat-o lui Dumnezeu. De multe ori, cei care l-au dus în exil se întrebau dacă regele iudeu a murit, neștiind babilonienii de întoarcerea și pocă­ința lui.

În fața chinurilor și a pericolului morții (potrivit tradiției, l-au închis înăuntrul unei statui de aramă ca să-l ardă), a simțit greutatea vinovăției lui și a venit la pocăință. Acolo, zice tradiția, a compus vestita lui rugăciune Doamne Atotțiitorule, Dumnezeul părinților noștri…, pe care o citim la Pavecernița Mare.

După această rugăciune de căință, Manase a fost eliberat întorcându-se la Ierusalim, unde a întărit Regatul lui Iuda, a înlăturat din Casa Domnului zeii străini, a dărâmat altarele pe care le zidise pe muntele Templului și le-a aruncat afară din cetate. A așezat din nou Altarul Domnului, a adus pe el jertfe de laudă, poruncind ca tot poporul să slujească Domnului Dumnezeului lui Israel.

Cuvintele Vechiului Legământ ne spun că, astfel, Manase a adormit cu părinții săi și a fost îngropat în casa lui, iar în locul lui a domnit fiul său, Amon.

Așadar, Dumnezeu nu a hotărât pocăință celor drepți, precum Avraam, Isaac și Iacob, care nu I-au greșit, ci lui Manase, care păcătuise mai mult decât nisipul mării. Din această stare nu era vrednic să privească înălțimea cerului, recunoscând mulțimea nedreptăților lui. Mărturisea că era strâns cu multe cătușe de fier, încât nu-și mai putea înălța capul și nici nu putea afla loc de odihnă, pentru că L-a mâniat pe Dumnezeu și a făcut mult rău îna­intea Lui. Mărturisea că a păcătuit și își recunoștea fărădelegile, rugându-L să-l ierte, să nu-l piardă și să nu-l osândească la întuneric sub pământ, căci Dumnezeu este al celor care se pocăiesc.

Biserica a așezat în Postul Mare, cea mai importantă perioadă de pocăință a anului bisericesc, modelul de rugăciune al regelui care a avut puterea recunoașterii fărădelegilor sale.

În rugăciunea sa, regele spune că lui Dumnezeu, Cel îndelung-răbdător și mult-milostiv, Îi pare rău de răutățile oamenilor și a făgăduit pocăință și iertare tuturor celor care greșesc.

Rugăciunea este, așadar, cheia care poate deschide milostivirea lui Dumnezeu, iar pocăința, când este făcută cu toată inima, este primită înaintea lui Dumnezeu, Care nu voiește moartea păcătosului, ci întoarcerea lui.

Rugăciunea lui Manase, așezată în vremea Sfântului și Marelui Post, ne îndeamnă la stăruitoare întoarcere și revenire în sine, oricât de mult ne-am fi depărtat de Dumnezeu. Răspunsul Său este pe măsura căinței și a părerii noastre de rău.

Rugăciunea lui Manase, regele lui Iuda, când se afla el ca rob în Babilon.

¹ «Doamne, Atotţiitorule, Dumnezeul părinţilor noştri, al lui Avraam, ai lui Isaac şi al lui
Iacov, şi al seminţie celei drepte a lor,^†

² Cel care ai făcut cerul şi pământul cu toată podoaba lor,

³ Care ai legat marea cu cuvântul poruncii Tale, Care ai încuiat adâncul şi l-ai pecetluit cu numele Tău cel înfricoşător şi slăvit,

⁴ Înaintea căruia toate se tem şi tremură din pricina atotputerniciei Tale,

⁵ Pentru că nimeni nu poate să stea înaintea strălucirii slavei Tale şi nesuferită este mânia urgiei Tale asupra celor păcătoşi!^†

⁶ Însă nemăsurată şi neajunsă este şi mila făgăduinţei Tale,^†

⁷ Căci Tu eşti Domnul cel preaînalt, bun, îndelung-răbdător şi mult-milostiv, căruia îi pare rău de răutăţile oamenilor.

⁸ Tu, Doamne, după mulţimea bunătăţii Tale, ai făgăduit pocăinţă şi iertare celor ce ţi-au greşit şi după mulţimea îndurărilor Tale ai hotărât pocăinţă păcătoşilor spre mântuire. Aşadar Tu, Doamne, Dumnezeul celor drepţi, n-ai pus pocăinţă pentru cei drepţi: pentru Avraam şi Isaac şi Iacov, care nu ţi-au greşit ţie, ci ai pus pocăinţă mie păcătosului, pentru că am păcătuit mai mult decât nisipul mării.^†

⁹ Multe sunt fărădelegile mele şi nu sunt vrednic a căuta şi a privi înălţimea cerului din pricina mulţimii nedreptăţilor mele.

¹⁰ Strâns sunt eu cu multe cătuşe de fier, încât nu pot să-mi ridic capul meu şi nu am nici loc de odihnă, pentru că Te-am mâniat şi am făcut rău înaintea Ta; n-am împlinit voia Ta, nici am păzit poruncile Tale, ci am pus urâciuni şi am înmulţit smintelile.^†

¹¹ Dar acum îmi plec genunchii inimii mele, rugând bunătatea Ta,^†

¹² Am păcătuit, Doamne, am păcătuit şi fărădelegile mele eu le cunosc,

¹³ Însă cer, rugându-Te: Iartă-mă Doamne, iartă-mă şi nu mă pierde în fărădelegile mele şi nici nu mă osândi la întuneric sub pământ,

¹⁴ Căci Tu eşti, Dumnezeule, Dumnezeul celor ce se pocăiesc. Arată-Ţi peste mine bunătatea Ta, mântuindu-mă pe mine nevrednicul, după mare mila Ta.

¹⁵ Şi Te voi preaslăvi în toate zilele vieţii mele. Căci pe Tine Te slăvesc toate puterile cereşti şi a Ta este slava în vecii vecilor. Amin!»^†

Rugăciunea lui Manase încheie partea finală a celor 14 cărţi necanonice, bune de citit, aşezate după cele 39 de cărţi canonice ale Vechiului Testament. Aşa le veţi găsi în Sfânta Scriptură. Rugăciunea Regelui iudaic Manase este puterea duhovnicească de legătură între Vechiul şi Noul Testament. Aşa a fost orânduită de puterea Duhului Sfânt spre mângâierea noastră. Rugăciunea lui Manase o pot citi toate religiile lumii.

Exemplul lui Manase, regele iudeilor, este plin de învățături și ne îndeamnă la smerenie și pocăință. Astfel, Îl rugăm pe Dumnezeu să ne primească între fiii Săi, chiar dacă suntem risipitori, împietriți la inimă și, uneori, chiar potrivnici Lui.

Surse text:
– Regele Manase al iudeilor, chip actual de pocăință – ”ziarullumina.ro”
– Rugăciunea lui Manase – ”arhiepiscopiaargesuluisimuscelului.ro”
– Biblia – Rugăciunea regelui Manase- ”biblia.ortodoxa.info”

Accesează și:
– Rugăciunea din Postul Mare a regelui Manase – ”chilieathonita.ro”
– Felurile pocăinței omului și puterea ei de a-L face pe Dumnezeu să-Și revoce hotărârile – ”doxologia.ro”