În atmosfera binecuvântată a zilelor premergătoare marelui praznic al Nașterii Domnului, luni, 22 decembrie, Mănăstirea Parincea din județul Bacău a fost loc de întâlnire liturgică și duhovnicească pentru obștea monahală și numeroșii credincioși veniți la rugăciune. În biserica mare a așezământului, cu hramul „Nașterea Maicii Domnului”, a fost săvârșită Sfânta Liturghie arhierească de către Preasfințitul Părinte Teofil Trotușanul, în duh de pace, recunoștință și comuniune euharistică.
Ierarhul a slujit în sobor de preoți și diaconi, între care s-a aflat părintele exarh arhimandrit Nicolae Dănilă, iar răspunsurile liturgice au fost date cu evlavie de maicile din obștea mănăstirii, care, prin cântarea lor, au înfrumusețat slujba și au înălțat inimile celor prezenți către Dumnezeu.
Continuitatea jertfei monahale
În cadrul Sfintei Liturghii, PS Părinte Teofil a săvârșit slujba de pomenire pentru protosinghelul Mihail Velea și stavrofora Evlampia Corciu, cei care, prin jertfă și statornicie, au reinițiat viața monahală la Mănăstirea Parincea după anul 1991. Pomenirea acestora a fost un prilej de recunoștință față de înaintașii care au redeschis porțile rugăciunii și ale nevoinței monahale în acest loc binecuvântat.
Dezlegare și apropiere de Sfânta Împărtășanie
La finalul slujbei, ierarhul a citit rugăciunile de dezlegare pentru credincioșii care s-au pregîtit să se apropie de Sfânta Împărtășanie, subliniind astfel importanța curățirii sufletești, a iertării și a împăcării cu Dumnezeu și cu aproapele, ca temelie a vieții creștine autentice.
Cuvânt de învățătură: pregătirea inimii pentru Hristos
În cuvântul de învățătură rostit, Preasfințitul Părinte Teofil Trotușanul a vorbit despre sensul adânc al perioadei de pregătire pentru Nașterea Domnului, arătând că această așteptare nu este una formală, ci o lucrare lăuntrică a inimii:
„Acum, în preajma sărbătorii Nașterii Domnului, la doar câteva zile înainte de această frumoasă prăznuire, cu binecuvântarea în al Preasfințitului Părintelui nostru Ioachim, am venit să slujim în mănăstirea aceasta pentru a aduce în primul rând mulțumire lui Dumnezeu, pentru a-L ruga să primească și să împlinească rugăciunile tuturor celor care viețuiesc aici, sau vin să se roage în această sfântă mănăstire. De asemenea, rugăm pe Dumnezeu să ne dea iertare de păcate și dezlegare, pentru a putea întâmpina măritul praznic al Nașterii Domnului cu inima ușurată și cu bucurie în suflet.”
Ierarhul a evidențiat faptul că bucuria creștină nu este o stare emoțională trecătoare, ci o realitate duhovnicească ce se naște din comuniunea cu Dumnezeu:
„Iar pentru că praznicul acesta al Nașterii Domnului, pe care ne pregătim să îl întâmpinăm, este praznic de bucurie, se cuvine ca și noi să avem inimile pline de bucurie, și această bucurie, dragii mei, vine dacă suntem deschiși către pacea și binecuvântarea lui Dumnezeu. Pentru că bucuria își are izvorul în Dumnezeu.”
Curățirea sufletului – peștera inimii
Într-o profundă tâlcuire duhovnicească, Preasfinția Sa a arătat că inima omului este chemată să devină peștera Betleemului, loc al smereniei și al primirii lui Hristos:
„Cel mai important lucru pentru a putea simți această bucurie duhovnicească este să ne primenim sufletește, să facem curățenie în adâncul sufletului nostru, pentru ca să se nască acolo pruncul Iisus Hristos. Toate ușile caselor din Betleem s-au închis și doar peștera animalelor a fost deschisă pentru a primi pe Fecioara Maria să îl nască pe Mesia cel mult așteptat.”
Prin acest îndemn, ierarhul a chemat credincioșii la smerenie, pocăință și deschidere, virtuți fără de care întâlnirea cu Hristos rămâne doar exterioară.
Sfinții români – mărturie vie a credinței
Preasfințitul Părinte Teofil a vorbit și despre icoana adusă spre închinare, cu binecuvântarea ÎPS Părinte Arhiepiscop Ioachim, amintind de sfinții români canonizați recent, mărturisitori ai credinței în vremuri de prigoană și modele de jertfelnicie pentru creștinii de astăzi:
„Dintre sfinții români canonizați recent de Sfântul Sinod, doi sunt născuți în zona ținutului Arhiepiscopiei noastre, mai exact în zona Bacăului. Sfântul Cuvios Gherasim Iscu, care a fost stareț al mănăstirii Tismana și care a murit în închisoare, prigonit fiind de regimul comunist, de regimul ateu, și un alt cuvios părinte, Visarion Toia, care s-a născut în Secuieni Bacăului și care a fost starețul mănăstirii Lainici. Acești părinți au murit amândoi în anul 1951, mărturisind dreapta credință.”
Urări de binecuvântare
La final, ierarhul a adresat urări de pace, întărire sufletească și spor duhovnicesc obștii monahale și tuturor credincioșilor prezenți, îndemnându-i să întâmpine Nașterea Domnului cu inimă curată, credință vie și bucurie statornică, ca adevărați fii ai Bisericii lui Hristos.
