Într-o lume tot mai confuză, unde reperele se pierd și modelele se schimbă de la o zi la alta, Biserica Ortodoxă rămâne un far care luminează calea omului către mântuire. În acest context, cuvântul Preasfințitului Teofil Trotușanul, episcop-vicar al Arhiepiscopiei Romanului și Bacăului, vine ca o chemare la redescoperirea sensului adevărat al familiei creștine:
„Familia creștină este soluția Bisericii pentru a putea să ne găsim împlinirea. Sau, a celor care nu aleg familia, și merg către o viață ascetică în mănăstire. Orice altă soluție sau ofertă riscă să-l scoată pe Dumnezeu din ecuație și niciodată nu va ajunge la un rezultat potrivit. O relație open-mind presupune o relație cu cineva cu care, sau față de care, nu vrei să ai responsabilitate, vrei doar să te folosești de celălalt. Poate că îți place și ai vrea să fie al tău, dar să nu ai responsabilități. Familia presupune un jurământ, un contract, o responsabilitate care te face și pe tine să te cenzurezi sau să te îmbunătățești, să ai un proces de creștere. Într-o familie, soții se sprijină unul pe altul, știu că nu sunt perfecți și au nevoie de ajutorul celuilalt. Nu doar să îl folosesc pe celălalt, dar și eu să ofer ceva. Și aceasta o fac într-un cadru binecuvântat. Din păcate, societatea noastră caută soluții open-mind și uită că aceste soluții, dacă nu punem și pe Dumnezeu alături, eșuează.”
Familia – taina iubirii jertfelnice
Pentru Biserică, familia nu este o simplă instituție socială, ci o Taină – locul în care harul lui Dumnezeu se revarsă asupra celor care își unesc viețile în Hristos. Pr. Ciprian, starețul Mănăstirii Iviron din Sfântul Munte Athos, explică esența acestei taine: „De ce nunta este o Taină? Deoarece Taina este ceea ce nu se vede. Nunta, în esență, are loc pentru desăvârșirea sufletească. Căsătoria îl călăuzește pe om spre desăvârșirea duhovnicească prin punerea în practică a smereniei și a iubirii, asemenea lui Hristos. După cum Hristos și-a dat viața pentru Biserică, la fel și soțul trebuie să moară pentru femeia lui. Nu să mori o dată, ci în fiecare zi să mori pentru femeia ta. Aceasta este taina nunții – bărbatul se căsătorește ca să moară pentru femeia lui, iar femeia, de vreme ce simte iubirea bărbatului, se căsătorește pentru a fi devotată, pentru a răsplăti iubirea bărbatului cu devotamentul ei.”
Această jertfă reciprocă este, de fapt, chipul iubirii lui Hristos pentru Biserică, iubire care nu caută folosul propriu, ci dăruirea de sine.
Familia – calea mântuirii
În teologia ortodoxă, mântuirea nu este doar un act individual, ci un drum comun de iubire și sfințire. Familia devine astfel „o poartă a mântuirii”, locul unde omul învață să iubească, să se smerească, să ierte, să rabde și să se jertfească – toate virtuți care duc la împărăția lui Dumnezeu.
Sfântul Ioan Gură de Aur numește familia „o mică Biserică”, spunând: „Casa este o mică biserică… unde soțul, soția și copiii se roagă împreună, se sprijină reciproc și cresc în dragoste.”
Iar în alt loc, marele părinte adaugă: „Căsătoria este chipul iubirii lui Hristos pentru Biserică. Dacă soțul și soția se unesc pentru a merge împreună spre cer, atunci unirea lor este binecuvântată și plină de har.”
Pentru creștinul ortodox, a întemeia o familie nu înseamnă doar a clădi un cămin, ci a asuma o vocație. În familie se învață smerenia, ascultarea, răbdarea și jertfa – toate necesare pentru mântuire. Sfântul Teofan Zăvorâtul scria: „Căsătoria nu este piedică spre mântuire, ci prilej de mântuire, dacă este trăită în curăție, credință și iubire.”
Prin urmare, întemeierea unei familii este un pas firesc al omului care dorește să se mântuiască în lume, așa cum monahul se mântuiește în mănăstire. Nu toți sunt chemați la viață monahală, dar toți sunt chemați la sfințenie – iar familia este locul unde sfințenia poate fi trăită în cotidian.
Familia – „corabia” din mijlocul lumii
Sfinții Părinți numesc familia „corabia mântuirii”. Într-o lume plină de valuri, ispite și provocări, familia devine locul unde omul găsește stabilitate, liniște, rugăciune și iubire adevărată. Acolo unde soții se sprijină reciproc, unde se iartă, unde se roagă împreună, acolo este Hristos prezent.
Sfânta Scriptură întărește această realitate:
„Soților, iubiți-vă pe soțiile voastre, precum și Hristos a iubit Biserica și S-a dat pe Sine pentru ea” (Efeseni 5,25)
„De aceea va lăsa omul pe tatăl său și pe mama sa și se va lipi de femeia sa, și vor fi amândoi un trup” (Efeseni 5,31)
Familia trăită în credință este, așadar, o icoană a Împărăției lui Dumnezeu – o împreună-lucrare între harul divin și strădania umană.
Chemare pentru societatea de azi
PS Teofil Trotușanul atrage atenția asupra pericolului unei mentalități moderne care separă iubirea de responsabilitate:
„Societatea noastră caută soluții open-mind și uită că aceste soluții, dacă nu punem și pe Dumnezeu alături, eșuează.”
Adevărata libertate nu se află în absența angajamentului, ci în iubirea jertfelnică și în fidelitate. Acolo unde Hristos este prezent, libertatea și iubirea nu se exclud, ci se desăvârșesc una pe alta.
Familia, altarul iubirii lui Hristos
Familia creștină este Taină, chemare și drum spre mântuire. Este locul unde omul învață să trăiască porunca iubirii: „Să vă iubiți unii pe alții cum Eu v-am iubit pe voi” (Ioan 15,12).
Acolo unde există jertfă, rugăciune și iertare, acolo se odihnește Dumnezeu.
Astfel, familia devine calea prin care omul își lucrează mântuirea în lume. Nu departe de Dumnezeu, ci alături de El, în fiecare zi, prin iubire, prin jertfă și prin binecuvântare.
Accesează și:
– Părintele Ciprian de la Iviron (Athos): Sfaturi duhovnicești pentru o căsătorie reușită – ”stiridigitale.ro”
