În Duminica a XI-a după Rusalii, 24 august 2025, Preasfințitul Părinte Teofil Trotușanul, Episcop-vicar al Arhiepiscopiei Romanului și Bacăului, a înălțat rugăciunea credincioșilor români la Sfântul Mormânt, săvârșind cu adâncă evlavie Sfânta și Dumnezeiasca Liturghie.
Această slujire nu a fost doar o împlinire liturgică, ci o mărturisire a credinței și a iubirii frățești care leagă Biserica Română de Locurile Sfinte. Prin glasul său smerit, dar plin de putere duhovnicească, Preasfințitul Teofil a adus în fața Mormântului Învierii suspinul de rugăciune al poporului român, făcând din jertfa sa liturgică o mărturie a legăturii vii dintre credincioșii de acasă și locul unde Hristos a biruit moartea.
Liturghie în comuniune, mărturie panortodoxă
Alături de Preasfinția Sa au slujit Înaltpreasfințitul Părinte Filumen, Arhiepiscop de Pella, trimis al Patriarhului Ierusalimului, și Înaltpreasfințitul Părinte Isidor, Starețul și Schevofilaxul Sfântului Mormânt, precum și clerici ai Frăției Sfântului Mormânt și reprezentanți ai Misiunii Ortodoxe Ruse. Această împreună-slujire a transfigurat Liturghia într-un semn văzut al unității Bisericii lui Hristos, o icoană vie a comuniunii panortodoxe în jurul Sfântului Potir.
Preasfințitul Părinte Teofil a slujit cu o adâncă intensitate duhovnicească, aducând înaintea Sfântului Mormânt rugăciunea curată și pacea inimii sale.
Puterea iertării, respirația sufletului
În cuvântul său, ierarhul român a așezat în fața credincioșilor adevărul central al Evangheliei acestei duminici: iertarea.
„Iertarea este respirația sufletului eliberat de frică și ură, este începutul vindecării adânci”, a mărturisit Preasfințitul Teofil, arătând că omul nu poate trăi în adevărata libertate a inimii atâta vreme cât rămâne în robia judecății și a răzbunării.
Mai mult, PS a amintit că Hristos „a înviat din mormânt nu ca să ceară socoteală celor care L-au răstignit, ci ca să le dăruiască viață și iertare.” Acest cuvânt, rostit chiar lângă piatra care a fost martoră Învierii, a căzut ca o rouă de lumină peste suflete, chemându-le la o trăire în pace și dragoste.
Slujire de continuitate și mângâiere pentru români
Prezența Preasfințitului Teofil la Ierusalim a avut și o dimensiune instituțională: în ajunul Liturghiei, el a oficiat, ca delegat al Preafericitului Părinte Daniel, ceremonia de instalare a noului Superior al Așezămintelor Românești din Ierusalim, părintele Ioan Meiu. Astfel, misiunea sa a fost una de încredințare și continuitate, dar și de mângâiere pentru obștea românească de la Locurile Sfinte.
Chipul unui ierarh rugător
În fața Sfântului Mormânt, Preasfințitul Teofil Trotușanul a arătat chipul unui ierarh care nu caută puterea omenească, ci smerenia jertfei. Prin slujirea sa, PS Teofil a dăruit Ortodoxiei românești un prilej de întărire și de împărtășire a Luminii Învierii.
Rugăciunea rostită acolo unde piatra morții s-a deschis spre veșnicie, a transformat momentul într-o adâncă legătură între credința românească și taina Învierii. Astfel, prin glasul Preasfințitului Părinte Teofil, Biserica Română și-a așezat încă o dată lacrima și nădejdea la picioarele lui Hristos Cel Înviat.
