Astăzi, când lumea întreagă însetează după pace și mângâiere, glasul Sfântului Siluan Athonitul răsună ca un izvor curat. El, smeritul monah al Athosului, a primit de la Dumnezeu cunoașterea iubirii dumnezeiești și ne-o împărtășește prin cuvinte care aprind sufletele și înalță inimile spre cer.
În această zi de 24 septembrie, când îl praznuim pe Sfântul Siluan, ne amintim și că sfinții nu rămân niciodată datori de ziua lor, ci mijlocesc pentru noi cu multă dragoste și har. Vă invităm să vă deschideți inimile spre o înălțare a sufletului, prin, poate, cel mai frumos cuvânt despre iubirea lui Dumnezeu.
Înțelegem oare cât de mult ne iubește Dumnezeu, clipă de clipă, nemăsurat?
„Iubirea e cunoscută prin Duhul Sfânt. Iar pe Duhul Sfânt sufletul îl recunoaște prin pace și dulceață.”
Ce este mai de preț pe pământ decât această cunoaștere? Nu bogăția, nu puterea, nu faima, ci darul Duhului Sfânt, care face sufletul să simtă iubirea negrăită a lui Dumnezeu.
„Pentru a-L cunoaște pe Dumnezeu trebuie să ai duh smerit, să fii înfrânat și ascultător, și pentru aceste fapte bune Domnul ne dă să-L cunoaștem.”
Dulceața harului
Când harul coboară, sufletul trăiește o bucurie pe care nimic din lume nu o poate înlocui:
„Harul Duhului Sfânt e atât de dulce și mila Domnului e atât de mare, că e cu neputință să fie descrise, dar sufletul e atras nesăturat spre El, căci este aprins de iubirea Domnului, cu totul înghițit de Dumnezeu și are în El mare odihnă, și atunci uită cu desăvârșire lumea.”
Această iubire este mai puternică decât orice dor pământesc. Sufletul se leapădă de plăceri, nu din frică, ci dintr-o chemare irezistibilă către frumusețea lui Hristos:
„Domnul e atât de drag și vrednic de iubit, încât din pricina iubirii Lui sufletul nu-și mai poate aduce aminte de altcineva.”
Iubirea necontenită a lui Dumnezeu
Iubirea lui Dumnezeu nu se măsoară, nu se termină și nu obosește; este un foc ce arde veșnic fără să se stingă și un izvor nesecat de har și viață:
„Iubirea Lui Dumnezeu este veșnică și neschimbătoare; ea pătrunde în suflet și îl face să strige cu glas tainic: «Nu pot trăi fără Tine, Doamne!»”
Această iubire este ca un ocean adânc, unde sufletul caută să se scufunde mereu mai mult, pentru că numai în adâncul ei găsește viață veșnică și pace desăvârșită.
„Iubirea lui Dumnezeu e mai tare decât moartea; ea biruiește orice răutate și îmbrățișează pe toți cu milostivire nemărginită.”
Iadul mândriei și raiul smereniei
Dar harul se retrage atunci când inima se umple de mândrie. Sfântul Siluan cunoaște și această durere: „Pentru mândrie harul se pierde, și atunci suspin cum suspina Adam după raiul cel pierdut și zic: «Unde ești Tu, Lumina mea? Unde ești Tu, bucuria mea? De ce m-ai lepădat și se chinuie inima mea?»”
Calea este pocăința și smerenia. „Fericit sufletul care iubește smerenia și lacrimile și care urăște gândurile cele rele.”
„Doamne, dă-mi să-mi văd fărădelegile mele și să plâng totdeauna înaintea Ta, pentru că Tu iubești sufletele smerite și le dai harul Sfântului Duh!”
Dorul nesfârșit după Dumnezeu
Iubirea dumnezeiască aprinde o foame care nu se stinge: „Tu ai rănit sufletul meu cu iubirea Ta și el însetează după Tine, atunci și fără sfârșit tânjește și nesăturat năzuiește el spre Tine ziua și noaptea și nu mai vrea să vadă lumea aceasta, deși o iubesc, pentru că mai presus decât toate îl iubesc pe Ziditorul.”
Siluan o compară cu un foc mereu hrănit: „Cu cât pui mai multe lemne pe foc, cu atât mai multă dogoare dă; așa și cu Dumnezeu: cu cât te gândești mai mult la El, cu atât mai mare se face dogoarea iubirii și râvnei pentru El.”
Iubirea care biruiește orice rău
Iubirea adevărată nu este doar o stare interioară, ci o putere care biruiește răul și întunecimea: „Iubirea lui Dumnezeu este mai tare decât orice patimă și biruiește moartea sufletului. Cine se lasă cu totul în mâna acestei iubiri este învrednicit să vadă slava lui Dumnezeu.”
Chemarea Domnului
Domnul ne cheamă pe fiecare la această viață a iubirii:
„Veniți la Mine toți cei osteniți și Eu vă voi odihni pe voi. Veniți și beți apa cea vie. Veniți și învățați că Eu vă iubesc. Dacă nu v-aș iubi, nu v-aș chema.”
Cine a gustat această iubire nu mai poate trăi fără ea. Sfântul Siluan mărturisește:
„Sufletul meu e atras spre iubirea Ta ziua și noaptea, nesăturat. Fericit sufletul care a cunoscut pe Făcătorul lui și s-a îndrăgostit de El, căci s-a odihnit întru El cu odihnă desăvârșită.”
Rugăciunea pentru lume
În fața iubirii dumnezeiești, Siluan nu uită niciodată lumea întreagă:
„Doamne, dă tuturor noroadelor Tale să înțeleagă iubirea Ta și dulceața Duhului Sfânt, ca oamenii să uite durerea pământului și să lase tot răul, să se alipească de Tine prin iubire și să trăiască în pace, făcând voia Ta spre slava Ta.”
În cuvintele Sfântului Siluan, iubirea lui Dumnezeu este foc, este viață, este pace. Ea arde păcatul, vindecă rănile și dă sufletului puterea de a iubi.
„Domnul e nemăsurat de milostiv. Sufletul meu cunoaște milostivirea Lui față de mine. Și eu scriu despre ea cu nădejdea că măcar un singur suflet se va îndrăgosti de Domnul și se va aprinde pentru El cu jarul pocăinței.”
Acesta este marele mesaj al Sfântului Siluan: să ne îndrăgostim de Domnul, să dorim darul Duhului Sfânt și să trăim încă de aici bucuria iubirii veșnice.
Harul Domnului nostru Iisus Hristos, dragostea lui Dumnezeu Tatăl și împărtășirea Sfântului Duh să fie cu voi toți!
