Înălţarea Domnului Iisus Hristos la cer, de pe Muntele Măslinilor (în vazul Apostolilor și a doi îngeri), este prăznuită la 40 de zile după Învierea Sa din morţi (în joia din săptămâna a VI-a după Sfintele Paşti). Această sărbătoare este cunoscută în popor şi sub denumirea de Ispas. În această zi, creştinii se salută cu „Hristos S-a înălţat!” şi „Adevărat S-a înălţat!”.
Condac la Praznicul Înălțării Domnului – Glasul al 6-lea
”Plinind rânduiala cea pentru noi şi pe cele de pe pământ unindu-le cu cele cereşti, Te-ai înălţat întru slavă, Hristoase, Dumnezeul nostru, de unde nicicum nu Te-ai despărţit; ci, rămânând nedepărtat, strigi celor ce Te iubesc pe Tine: Eu sunt cu voi şi nimeni împotriva voastră!”
Pe când Mântuitorul se afla împreună cu Ucenicii, mai înainte de Pătimirile Sale, le-a făgăduit venirea Preasfântului Duh, zicând: Este de folos să Mă duc Eu; că de nu Mă voi duce Eu, Mângâietorul nu va veni (Ioan 16, 7). Şi iarăşi: Când va veni Acela, vă va învăţa pe voi tot adevărul (Ioan 16, 3).
De aceea, după Învierea din morţi, arătându-Se lor timp de patruzeci de zile, nu necontenit, ci din când în când, gustând mâncare înaintea lor şi înfăţişându-le şi mai lămurit Învierea, în cea din urmă zi, făgăduindu-le multe despre cele privitoare la Împărăţia lui Dumnezeu, le-a poruncit lor să nu se depărteze de Ierusalim, ci să rămână acolo, aşteptând venirea Preasfântului Duh.
Deci le-a poruncit lor să rămână în Ierusalim, ca acolo să se întărească mai întâi propovăduirea Evangheliei, ca nu cumva depărtându-se în locuri străine să poată fi cu uşurinţă defăimaţi; şi pentru că trebuia să se pregătească acolo ca nişte ostaşi, cu armele Duhului, şi aşa să pornească la luptă, pentru propovăduirea Evangheliei.
Iar când a sosit vremea Înălţării, împlinind cuvintele Prorocilor (Cf. Zaharia 14, 4) Mântuitorul i-a dus cu Sine pe Muntele Măslinilor (numit în greceşte Eleon) şi le-a grăit lor despre propovăduirea Lui până la marginea lumii, precum şi despre viitoarea Lui Împărăţie, cea necuprinsă cu mintea, deoarece vedea că şi ei vor să-L întrebe despre cele ce trebuiau să facă.
Şi de faţă fiind acolo şi Maica Sa, a trimis înaintea lor îngeri, ca să le arate înălţarea la cer. Şi, pe când ei priveau, un nor L-a ridicat din mijlocul lor, purtându-L în sus.
Şi astfel, înconjurat de îngerii trimişi înaintea Lui, care se întreceau unii pe alţii să ridice porţile cerurilor şi care erau uimiţi de roşeaţa de sânge a trupului şi a veşmintelor Lui (cf. Isaia 63, 1-6), S-a înălţat şi a şezut de-a dreapta Tatălui, îndumnezeind vrajba cea de demult, am fost împăcaţi cu Dumnezeu.
Iar nişte îngeri, în chip de bărbaţi, au stat înaintea Apostolilor, zicând: Bărbaţi galileeni, de ce staţi în mirare, uitându-vă spre cer? Acest Iisus Dumnezeu, pe Care Îl vedeţi cu trup, aşa va vei iarăşi, cu trup adică, dar nu ca mai înainte, în sărăcie şi tăcere, cin înconjurat de îngeri, cu slavă mare, precum Îl vedeţi acum.
Atunci Apostolii, încetând de a mai privi, s-au întors de pe Muntele Măslinilor.
Apostolii, întorcându-se în Ierusalim, s-au urcat în foişorul cel de sus, în care se adunau ei împreună cu femeile mironosiţe şi cu Maica Domnului, stăruind în post şi rugăciune, aşteptând venirea Preasfântului Duh, potrivit făgăduinţei, care avea să se împlinească în ziua Cincizecimii.
Cel ce Te-ai înălţat întru slavă, Hristoase, Dumnezeul nostru, miluieşte-ne pe noi. Amin.
Tropar la Praznicul Înălțării Domnului – Glasul al 4-lea
Înălțatu-Te-ai întru slavă, Hristoase, Dumnezeul nostru, bucurie făcând Ucenicilor, cu făgăduința Sfântului Duh, încredințându-se ei, prin binecuvântare, că Tu ești Fiul lui Dumnezeu, Izbăvitorul lumii.
Înălțarea Domnului – Ziua Eroilor
Scurt istoric
– La 26 aprilie 1920, Ministerul de Război al României a emis Decretul nr. 1913 (publicat în Monitorul Oficial nr. 24 din 4 mai 1920) cu privire la proclamarea zilei „Înălţării Domnului pentru comemorarea eroilor căzuţi în război”: „Art. 1. Comemorarea eroilor căzuţi în răsboi se va face în fiecare an în ziua Înălţării Domnului nostru Isus Christos, din luna Mai, când floarea este mai bogată. Art. 2. Această zi se decretează ca sărbătoare naţională în toate comunele ţării printr-un parastas, prin procesiuni şi sărbători cu caracter naţional şi patriotic după un program stabilit de societatea „Mormintelor eroilor căzuţi în răsboi”, şi la care vor lua parte toate instituţiunile de Stat şi particulare.”, conform ”amnr.defense.ro” ;
– Prin „Legea pentru cinstirea memoriei eroilor căzuţi”, promulgată de regele Ferdinand I, la 23 august 1920, se prevedea ridicarea în Capitală a unui cenotaf al eroilor, pe care să fie depusă o „Carte de Aur”, în cuprinsul căreia să se regăsească numele tuturor celor care s-au jertfit pentru glia străbună. Adoptarea de unele ţări beligerante (Franţa, Anglia, SUA, Italia) a ideii „eroului necunoscut” a determinat ca în 1923, România să renunţe la proiectul cenotafului, hotărându-se ca de „Ziua Eroilor” (17 mai 1923), în Bucureşti, să fie înhumat, cu funeralii naţionale, rămăşiţele pământeşti ale unui „erou necunoscut, care să simbolizeze astfel sacrificiul tuturor celor ce-au căzut pentru ţară”.
Un rol deosebit de important, în omagierea eroilor, l-a avut Societatea „Mormintele Eroilor Căzuţi în Război”, înfiinţată în 1919, sub înaltul patronaj al reginei Maria, care a devenit, în 1927, Societatea „Cultul Eroilor” şi mai târziu, de la 1 august 1940, „Aşezământul Naţional Regina Maria”. Acestei societăţi i se datorează inaugurarea, în anul 1923, a Mormântului Ostaşului Necunoscut, amplasat iniţial în faţa Muzeului Militar Naţional din Parcul Carol, dar şi construirea, în perioada interbelică, a numeroase monumente şi plăci comemorative în majoritatea localităţilor din ţară, potrivit www.ligamilitarilor.ro ;
– După cel de-al Doilea Război Mondial, în noua conjunctură politică, Ziua Eroilor a fost stabilită pe data de 9 mai, prin Decretul nr. 71/1948, fiind abrogate prevederile anterioare. Ulterior, prin Decretul nr. 117/1975 privind regimul mormintelor şi operelor comemorative de război, s-a menţinut prevederea potrivit căreia Ziua Eroilor era celebrată la 9 mai, cu prilejul Zilei Independenţei de Stat a României şi a Victoriei asupra Fascismului;
– După 1990, prin Legea nr. 48/1995, se proclama Ziua Eroilor, sărbătoare naţională a poporului român, în cea de-a patruzecea zi de la Sfintele Paşti, în Ziua Înălţării Domnului Iisus Hristos.
Pomenirea eroilor neamului românesc la praznicul Înălţării Domnului a fost hotărâtă de Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române în anul 1920. Această decizie a fost consfinţită prin alte două hotărâri sinodale din anii 1999 şi 2001 prin care această zi a fost proclamată ca sărbătoare națională bisericească. Astfel, sunt pomeniţi eroii, ostaşii şi luptătorii români din toate timpurile şi din toate locurile, care s-au jertfit pe câmpurile de luptă, în lagăre şi în închisori pentru apărarea patriei şi a credinţei strămoşeşti, pentru întregirea neamului, libertatea şi demnitatea poporului român;
– Prin legea 379/2003 privind regimul mormintelor şi operelor comemorative de război cea de-a patruzecea zi de la Sfintele Paşti, sărbătoarea Înălţării Mântuitorului Iisus Hristos, a fost proclamată Ziua Eroilor, ca sărbătoare naţională a poporului român, se menționează într-un comunicat pe ”patriarhia.ro” .
Surse text:
– (†) Înălțarea Domnului (Ziua Eroilor) – Hramul Catedralei Naționale – ”basilica.ro”
– 13 Iunie – Ziua Eroilor – ”agerpres.ro”
– Înălţarea Domnului – Ziua Eroilor, sărbătoare naţională a poporului român – ”patriarhia.ro” .
Accesează și:
– Acatistul Înălțării Domnului – ”doxologia.ro”
