Cele șapte Laude bisericești

”De şapte ori pe zi Te-am lăudat pentru judecăţile dreptăţii Tale”

În Biserică sunt Șapte Laude, care reprezintă sfintele slujbe ce se oficiază zilnic în cultul ortodox. Slujbele acestea se numesc laude pentru că prin ele Îl lăudăm şi Îl preamărim pe Dumnezeu. Sunt în număr de şapte după cuvântul psalmistului: „De şapte ori pe zi Te-am lăudat pentru judecăţile dreptăţii Tale” (Psalmi 118, 164) şi iarăşi: „Seara şi dimineaţa şi la amiezi spune-voi, voi vesti şi va auzi glasul meu” (Ps. 54, 19). Numărul şapte simboliza desăvârşirea, permanenţa. De aceea, încă din perioada apostolică s-au rânduit aceste slujbe zilnice, pentru ca prin ele oamenii să se asemene îngerilor, care laudă neîncetat pe Dumnezeu.

De ce s-a fixat numărul Laudelor zilnice la şapte? Se ştie că la vechile popoare din Orientul apropiat, ca asiro-babilonienii, şi apoi şi la evrei, numărul şapte juca un rol însemnat, ca simbol în viaţa religioasă. Astfel, zilele creaţiei lumii erau socotite şapte (Ieşire 31, 15-17). Șapte zile avea şi săptămâna (erau şi săptămâni de luni şi de ani, conform Levitic 25, 3-12). Șapte braţe avea sfeşnicul din Cortul Mărturiei şi şapte candele ardeau deasupra, ca simbol al plinătăţii dumnezeieşti (Ieșire 25, 31). Șapte zile stăteau pâinile punerii înainte la altar, şapte zile ţinea sărbătoarea Paştilor sau Azimile (Levitic 23, 4).
Așa cum am menționat anterior, de la evrei a moştenit şi Biserica Creştină numărul de şapte al slujbelor sau momentelor din zi, în care ea se simte îndatorată să-şi aducă aminte de Dumnezeu, să-L slăvească, să-I mulţumească şi să I se roage, după cuvântul psalmistului: „De şapte ori pe zi Te laud, Doamne, pentru judecăţile Tale cele drepte” (Psalmi 118, 164).

Liturgiştii ortodocşi pun de obicei numărul acesta simbolic în legătură şi cu cele şapte daruri ale Sfântului Duh, deoarece rugăciunea este privită, în viaţa religioasă creştină, ca un dar sau o roadă a Sfântului Duh: „Vremile orânduite şi rugăciunile sunt în număr de şapte, după numărul darurilor Duhului, căci şi sfintele rugăciuni sunt prin Duhul”, zice Sfântul Simeon al Tesalonicului, referindu-se la spusele Sfântului Apostol Pavel: „Însuşi Duhul se roagă pentru noi, cu suspine negrăite” (Romani 8, 26).

De adăugat și faptul că Laudele sunt de fapt opt, dar Utrenia şi Ceasul I se socotesc de obicei amândouă ca o singură Laudă, astfel încât ele rămân şapte. De aceea Ceasul I se citeşte totdeauna îndată după Utrenie, înainte de otpustul acesteia şi fără binecuvântarea obișnuită de la început. Ceasurile, în număr de patru (întâi, al treilea, al șaselea, al nouălea), marchează principalele momente (ceasuri) ale zilei.

Împărțirea Laudelor bisericești
Slujbele dintr-o zi liturgică se împart în trei grupe, formate fiecare din câte trei slujbe:
– grupa I – Ceasul al nouălea, Vecernia, Pavecernița;
– grupa a II a – Miezonoptica, Utrenia și Ceasul întâi;
– grupa a III a – Ceasul al treilea, Ceasul al șaselea și Liturghia sau Obednița – atunci când nu se face Liturghie.

Cele Șapte Laude sunt următoarele: Miezonoptica; Utrenia cu Ceasul întâi,
Ceasul al treilea, Ceasul al şaselea, Ceasul al nouălea, Vecernia, Pavecerniţa.
Sfânta Liturghie nu face parte dintre Laude.

Miezonoptica (rugăciunea de la miezul nopții)
Miezonoptica  este prima dintre slujbele divine care alcătuiesc ciclul rugăciunii zilnice de dimineață.
Simbolic, Miezonoptica ne amintește de începutul patimilor Domnului, în special de rugăciunea Sa din grădina Ghetsimani, și de prinderea și aducerea Sa în fața arhiereului Ana, care a avut loc în noaptea trădării Mântuitorului de către Iuda, după Cină. Totodată, ne aduce aminte și de Învierea Sa din morți, care a avut loc în a doua parte a nopții, către dimineață. Scularea în miezul nopții pentru rugăciune este simbolul și preînchipuirea învierii noastre din morți, pentru întâmpinarea Domnului.
Acest serviciu divin s-a dezvoltat ca fiind unul specific monahal, fiind inspirat din Psalmul 118, 62 („La miezul nopții m-am sculat ca să Te laud pe Tine, pentru judecățile dreptății Tale”), dar și de parabola evanghelică a celor zece fecioare (Matei 25, 1-13), care ne relatează că la miezul nopții s-a făcut strigare precum că Mirele vine.

Utrenia (slujba de dimineață, mânecat, mânecândă, mânecare) cu Ceasul întâi
A doua Laudă este Utrenia cu Ceasul întâi. Utrenia este timpul când L-au prins pe Mântuitorul în grădina Ghetsimani, Iuda cu cei o mie de ostaşi cu suliţele. L-a prins pe Mântuitorul, zicând: „Bucură-Te, Învăţătorule“, şi L-a sărutat.
Deci Utrenia este a doua laudă şi al doilea eveniment din viaţa Mântuitorului, când a fost prins în grădina Ghetsimani şi când toţi Apostolii L-au părăsit şi au fugit, iar El a rămas singur în mâinile celor fără de lege.
Utrenia exprimă primele gânduri ale sufletului credincios, îndreptate către Dumnezeu, după scularea din somnul nopţii, cuprinzând mulţumirea pentru trecerea în pace a nopţii şi rugăciunea pentru trăirea cu folos şi cuviinţă a zilei care începe. Ea ne aduce aminte de Pătimirile îndurate de Domnul, de la miezul nopţii până la ziuă.
De asemenea, ne aduce aminte și de cele două mari evenimente din viața Sa, întâmplate spre ziuă – adică de Nașterea și Învierea Lui.
Ceasul întâi este momentul când L-au dus pe Hristos la Ana şi la Caiafa, după ce L-au prins, tot atunci după miezul nopţii, către ziuă, când L-au dus la divan. Deci Ceasul întâi se citeşte după miezul nopţii.
Ceasul I, prin psalmii şi rugăciunile ce se citesc, reprezintă ofranda de laudă pe care o aducem la începutul zilei lui Dumnezeu, Căruia ne rugăm: „Hristoase, Lumina cea adevărată, Care luminezi și sfințești pe tot omul ce vine în lume, să se însemneze peste noi lumina Feței Tale, ca într-însa să vedem lumina cea neapropiată. ­Îndreptează pașii noștri spre ­lucrarea poruncilor Tale, pentru rugăciunile Preacuratei Maicii Tale și ale tuturor sfinților Tăi”.

Ceasul al treilea
Lauda a treia a Bisericii lui Hristos este Ceasul al treilea. Ea simbolizează atât momentul condamnării la moarte a Domnului, cât şi pogorârea Sfântului Duh în chip de limbi de foc peste Sfinţii Apostoli la Cincizecime. Mântuitorul le-a spus Apostolilor: „De trebuinţă este să Mă duc Eu; că dacă Eu nu Mă duc, nu va veni Mângâietorul la voi, pe care Eu Îl voi trimite de la Tatăl. Deci staţi în Ierusalim până vă veţi îmbrăca cu putere de Sus.“
Ceasul al treilea cuprinde psalmi şi rugăciuni care amintesc de prinderea Mântuitorului şi răstignirea Sa: „Iar când L-au răstignit, era ceasul al treilea” (Marcu 15, 25). Această slujbă se oficiază la ora 9 dimineaţa.

Ceasul al șaselea
Ceasul al şaselea este a patra Laudă a Bisericii şi corespunde cu momentul răstignirii Mântuitorului pe crucea de pe Golgota, între cei doi tâlhari.
Ceasul al șaselea se oficiază la ora 12. În rugăciunile acestei slujbe Îi mulţumim Domnului pentru mântuirea pe care am primit-o prin jertfa Sa de pe Cruce.

Ceasul al nouălea
Ceasul al nouălea este a cincea Laudă a Bisericii şi simbolizează momentul înfricoşat în care Mântuitorul îşi dă duhul pe cruce, când a zis: „Săvârşitu-s-a! Doamne, în mâinile Tale îmi dau duhul Meu“. Hristos a venit să-l înnoiască pe Adam; Hristos, noul Adam. Că pentru un păcat a intrat moartea în lume prin Adam, şi pentru păcat s-a biruit păcatul prin Iisus Hristos. „Nu lăsa, Doamne, omenirea! Nu lăsa zidirea Ta cu care sunt îmbrăcat Eu acum, şi care o sfinţesc pe cruce şi o jertfesc şi Mă aduc jertfă pentru toate vremurile, pentru tot neamul omenesc, ca să răscumpăr firea omenească!“, spune una dintre cântările Ceasului.
Ceasul al nouălea se oficiază în jurul orei 15 şi ne aminteşte de momentul când Domnul nostru Iisus Hristos „Şi-a dat duhul” (Luca 23, 46) pe Cruce. La acest Ceas rememorăm moartea pe Cruce a Mântuitorului nostru Iisus Hristos şi Jertfa Lui pentru mântuirea noastră. Acest lucru este mărturisit şi în slujba Ceasului al nouălea: „Cel ce în ceasul al nouălea pentru noi cu trupul moarte ai gustat, omoară cugetul trupului nostru, Hristoase Dumnezeule, și ne mântuiește pe noi”.

Ceasurile de rugăciune (întâi, al treilea, al șaselea, al nouălea) cuprind rugăciunea adusă lui Dumnezeu în momentele cele mai de seamă ale zilei (începutul zilei, al doilea sfert din zi, miezul zilei şi ultimul sfert al zilei), simbolizând astfel lauda necurmată pe care Puterile Cereşti o aduc lui Dumnezeu în tot timpul. Revenind din trei în trei ore, prin multiplii cifrei trei, ele au şi un simbolism trinitar, exprimând lauda neîncetată adusă de Biserica pământească Sfintei Treimi şi aducându-ne aminte, totodată, de evenimentele din istoria Pătimirilor Domnului, întâmplate la ceasurile respective (judecata în faţa lui Pilat şi osândirea la moarte, răstignirea şi moartea pe cruce).

Vecernia (slujba de seară)
Vercernia este a șasea Laudă simbolizează mai întâi momentul pogorârii Mântuitorului de pe cruce şi punerea Lui în mormânt nou, de căre Iosif şi Nicodim. Mai este şi momentul sfânt al Cinei celei de Taină.
Vecernia este slujba de seară ce ne aminteşte, prin rugăciunile, lecturile scripturistice şi cântările ei, de timpul ce precede Întruparea Domnului nostru Iisus Hristos şi mai ales de purtarea de grijă a Bunului Dumnezeu faţă de neamul omenesc, pe care l-a pregătit pentru venirea Fiului Său în lume.

Pavecerniţa (După-cinarea; rugăciunea de după cină sau dinainte de culcare)
Peverceniță este a şaptea Laudă şi simbolizează tânguirea Maicii Domnului, când a plâns după ce L-a pus pe Mântuitorul în mormânt.
Pavecerniţa este Lauda ce ne pregăteşte pentru timpul nopţii, fiind numită şi Rugăciunea de la începutul nopţii. Din această pers­pectivă, Pavecerniţa cuprinde rugăciuni de mulţumire lui Dumnezeu pentru binefacerile primite în ziua care se încheie, dar şi pentru iertarea păcatelor săvârşite. În acelaşi timp ne rugăm şi pentru ocrotire în noaptea ce urmează, dar mai ales să nu fim lăsaţi pradă morţii fără de veste. Prin această slujbă cerem Bunului Dumnezeu ajutor şi pază pentru a trece în pace noaptea. Prin această Laudă ne amintim de coborârea cu sufletul la iad ­a Mântuitorului nostru ­Iisus Hristos.

Dumnezeiasca Liturghie nu face parte din cele Şapte Laude. Ea este întreaga jertfă a Mântuitorului pentru mântuirea lumii. Dintre toate slujbele pe care le face Biserica noastră universală, cea mai puternică este Sfânta Liturghie, fiind coroana tuturor slujbelor.

Surse text:
– Simbolismul Laudelor bisericești – ”doxologia.ro”
– Cele Şapte Laude ale Bisericii simbolizează şapte mari evenimente din viaţa Mântuitorului – ”ziarullumina.ro”
– Cele șapte Laude bisericești – ”doxologia.ro”
– Laudele bisericești – ”crestinortodox.ro”
– Răspunsuri duhovniceşti: Citind în fiecare zi Laudele, ne aşezăm în rând cu sfinţii şi cu îngerii – ”ziarullumina.ro”

Accesează și:
– Ce este Miezonoptica? – ”stiridigitale.ro”