Un text la adresa partidului Uniunea Salvați România (USR), semnat de avocatul Marian Nazat și inspirat dintr-o analiză a lui Corneliu Calotă, a fost publicat în noiembrie 2025 și ridică semne de întrebare cu privire la rolul și influența formațiunii în viața politică românească. Autorul descrie formațiunea politică drept un fenomen periculos pentru democrația românească și susține că ascensiunea sa ar fi susținută de o rețea informală de influență formată din ONG-uri, experți și platforme media.
Nazat prezintă USR ca pe o structură disciplinată și agresivă în plan politic. În debutul textului, avocatul vorbește despre o formațiune animată de resentimente:
„Ochii le sticlesc metalic, o dușmănie nereprimată le trădează frustrările, n-au strop de empatie, niște jivine sălbatice cu chipuri umane…animale de pradă strânse sub lozinci incititoare la vrajbă”, scrie el, într-o descriere metaforică a liderilor și simpatizanților USR.
„Un fenomen foarte periculos”
Preluând ideile analizei realizate de Corneliu Calotă, Nazat susține că USR a ajuns să exercite o influență politică mult mai mare decât indică rezultatele electorale.
„Asistăm la un fenomen foarte periculos: în vreme ce noi suntem anesteziați de scandaluri mediatice sterile, iar partidele tradiționale sunt în metastază morală, inerte, USR a devenit de facto cel mai puternic partid din România”, citează autorul din analiza menționată.
În opinia celor doi comentatori, strategia politică a partidului nu ar fi una de cucerire electorală directă, ci de „infiltrare” în instituții și structuri de influență.
„Înaintează lent, metodic, disciplinat, neobosit, cu identitate internă și comandament central. O strategie de infiltrare, nu de cucerire frontală”, se arată în text.
Critici la adresa liderilor partidului
Avocatul pune sub semnul întrebării capacitatea liderilor USR de a conduce instituții importante ale statului. În textul său, el susține că multe dintre figurile ormațiunii nu ar avea experiență administrativă sau autoritate politică.
„Liderii USR (…) sunt figuri șterse, fără vlagă, fără forță electorală, fără charismă, fără alt proiect decât cucerirea puterii de dragul puterii”, afirmă autorul.
Nazat sugerează că adevărata forță politică a partidului nu ar proveni din ”liderii” săi sau din programul politic, ci dintr-o rețea de organizații civice și structuri intelectuale care ar susține discursul public al formațiunii.
„Sursa puterii sale nu este doctrina, proiectul și nici liderii săi. Este rețeaua de ONG-uri politico-morale, armata paralelă a USR-ului”, scrie el.
„Fabrica morală” și mecanismele de influență
În articol, avocatul descrie un mecanism pe care îl numește „fabrica morală”, prin care anumite organizații ar stabili cine este considerat legitim sau ilegitim în spațiul public.
„Aceste ONG-uri au rolul de a stabili cine este «curat» și cine este «corupt». Cine este «democratic» și cine este «nedemocratic». Ele nu dezbat, ci emit verdicte”, afirmă Nazat.
El mai susține că aceste organizații ar funcționa coordonat cu politicienii USR și cu anumite platforme media pentru a influența agenda publică și pentru a delegitima adversarii politici.
„USR ridică o temă, ONG-urile sar cu indignare calibrată, presa afiliată amplifică, adversarii sunt decredibilizați în 24 de ore”, se arată în text.
Ipoteze controversate despre originile partidului
În articol sunt reluate și teorii controversate vehiculate în spațiul public, potrivit cărora partidul ar fi fost sprijinit sau construit în jurul unor structuri de influență din zona unui serviciu de informații sau a rețelelor de putere informale. Așa se explică disciplina internă și coerența ideologică a formațiunii.
Criticii USR invocă uneori și controverse legate de competența sau pregătirea unor politicieni ai partidului, inclusiv acuzații privind calificări sau experiență profesională insuficient verificată.
În final, avocatul susține că România s-ar afla într-un moment critic și cere o dezbatere publică mai amplă despre rolul și influența USR în politica națională.
„USR nu reprezintă progresul. Nici modernizarea. Și nici Europa. USR reprezintă o operațiune morală de anulare a democrației reale”, afirmă el.
Textul se încheie cu un apel direct adresat societății românești:
„Adevărul trebuie spus, cu voce tare, cu furie rece, chiar dacă doare…”.
