Rugăciune către Maica Domnului
„Cuvine-se cu adevărat să te fericim, Născătoare de Dumnezeu, cea pururea fericită și prea nevinovată și Maica Dumnezeului nostru. Ceea ce ești mai cinstită decât heruvimii și mai mărită fără de asemănare decât serafimii, care fără stricăciune pe Dumnezeu-Cuvântul ai născut, pe tine, cea cu adevărat Născătoare de Dumnezeu, te mărim.”
15 august – ziua în care Cerul s-a unit cu pământul întru slavă și bucurie sfântă
În fiecare an, pe 15 august, Biserica Ortodoxă sărbătorește cu aleasă bucurie și adâncă evlavie Adormirea Maicii Domnului, cunoscută în popor ca „Sfânta Maria Mare” – un praznic împărătesc ce nu vestește o sfârșire, ci o ridicare, nu o moarte, ci o mutare la viață veșnică a celei care a născut pe Hristos, Fiul lui Dumnezeu.
Deși despre acest eveniment nu citim în Sfintele Evanghelii, Sfânta Tradiție a Bisericii, luminată de Duhul Sfânt și păstrată în inimile credincioșilor și în scrierile Sfinților Părinți, ne vorbește cu putere și certitudine despre această tăcută și minunată trecere a Maicii Domnului la Cer, în trup și suflet.
Maica Domnului – mângâierea neamului omenesc
Maica Domnului, Fecioara Maria, este „mai cinstită decât heruvimii și mai mărită fără de asemănare decât serafimii”. Ea a fost aleasă din veșnicie de Dumnezeu să fie vas al curăției, tron al înțelepciunii dumnezeiești și scară între cer și pământ, prin care Dumnezeu-Fiul Se întrupează pentru mântuirea lumii.
Sfântul Ioan Damaschin o numește pe Fecioara Maria: „Ușă a lui Dumnezeu, Rai cuvântător, Fecioară preacurată și Maică nenuntită”. Prin ea, Cuvântul lui Dumnezeu S-a făcut trup, iar lumea a primit șansa de a ieși din întunericul morții și al păcatului.
Vestirea mutării la cer
Potrivit Sfintei Tradiții, cu trei zile înainte de adormirea ei, Arhanghelul Gavriil, același care i-a vestit zămislirea dumnezeiască, i-a adus Maicii Domnului vestea că Fiul ei o cheamă la Sine. A venit cu o ramură de finic – simbol al biruinței și al bucuriei – și i-a spus:
„Fiul și Domnul tău te cheamă la Sine, Preacurată. Vremea s-a împlinit și slava te așteaptă!”
Maica Domnului, în loc să se întristeze, s-a umplut de bucurie duhovnicească. Dorul de a-L revedea pe Fiul ei era arzător. A urcat în Muntele Măslinilor, s-a rugat îndelung pentru pacea lumii, pentru întărirea Bisericii și pentru mântuirea celor ce o vor chema în rugăciune.
Pildă de smerenie și ascultare
Apoi, înconjurată de cei apropiați, și-a cerut iertare de la toți și și-a dat sufletul în mâinile lui Hristos, în liniște, în pace, în rugăciune. În icoana praznicului o vedem întinsă pe pat, înconjurată de Sfinții Apostoli, iar în mijloc, Hristos ținând în brațe sufletul ei – în chip de prunc luminat, simbol al nașterii în viața cerească.
Sfântul Grigorie Palama spune:
„Cea care L-a purtat în trup pe Dumnezeu, a fost ridicată de Fiul ei la cer, în întregime, cu trupul nestricăcios, ca să fie împărăteasă întru cele de sus, în veci”.
Minuni la Adormirea ei
Trupul Preacuratei a fost dus de Apostoli la mormânt, în Ghetsimani, în sunet de cântări îngerești. Văzduhul era plin de lumină, iar îngerii se uneau cu oamenii în prăznuire. Acolo unde era dus trupul Maicii Domnului, bolnavii se vindecau, orbii vedeau, surzii auzeau, demonii fugeau.
Un evreu, pe nume Antonie, vrând să răstoarne sicriul, a fost pedepsit pe loc, mâinile lui fiind tăiate nevăzut de un înger. Îndată ce și-a cerut iertare, Maica Domnului l-a vindecat, arătând câtă milă și rugăciune revarsă pentru cei ce se pocăiesc cu inimă smerită.
Ridicarea cu trupul la Cer
Trei zile mai târziu, Apostolul Toma, sosind din India, a dorit să vadă trupul Preacuratei și să-i sărute mâinile. Mormântul a fost deschis, dar trupul nu mai era. Înăuntru se afla doar giulgiul, luminat și cu bună mireasmă. Maica Domnului fusese ridicată la cer, cu trupul, ca și cu sufletul.
„Nu s-a cuvenit ca trupul din care S-a întrupat Dumnezeu să vadă stricăciunea, ci a fost înălțat, ca o arvună a învierii trupurilor noastre”, scrie Sfântul Modest al Ierusalimului.
Maica Vieții – nădejdea celor ce se roagă
Adormirea Maicii Domnului este, așadar, o sărbătoare a vieții veșnice, a speranței și a biruinței. Ea nu este o zi de doliu, ci o zi de slavă, în care cerul și pământul se unesc în laude pentru cea care, deși a adormit cu trupul, nu a părăsit lumea.
„Nu faceți din mutarea mea pricină de doliu, ci umpleți-vă de bucurie și mai mare”, le-a spus Maica Domnului celor apropiați. „Când mă voi duce la El, nu voi înceta să mă rog pentru voi și pentru întreaga lume.”
Prin această făgăduință, Preasfânta Născătoare de Dumnezeu s-a făcut mijlocitoare neadormită pentru toți oamenii, mângâiere în necazuri, izvor de tămăduire și întărire în credință.
Cinstirea Maicii Domnului în Biserică
Pe parcursul anului bisericesc, Maica Domnului este cinstită în mod deosebit prin numeroase sărbători: Nașterea (8 septembrie), Intrarea în Biserică (21 noiembrie), Buna Vestire (25 martie), Acoperământul (1 octombrie), și altele. Toate acestea ne vorbesc despre lucrarea minunată a lui Dumnezeu prin smerenia și curăția Mariei, cea care a spus: „Fie mie după cuvântul tău” (Luca 1, 38).
Ea este numită Theotokos – Născătoare de Dumnezeu –, titlu definit solemn la Sinodul al III-lea Ecumenic (Efes, 431), și icoana ei ocupă locul de cinste în orice biserică ortodoxă, imediat după Hristos Domnul.
Un nume sfânt în casele românilor
În ziua de 15 august, mii de biserici din țară își serbează hramul, iar milioane de români poartă numele Maicii Domnului. Numele „Maria”, potrivit mai multor interpretări, înseamnă „copil dorit” (ebraică), „stăpână” (aramaică), „iubire” (egipteană) sau „stea a mării” (latină) – toate potrivindu-se celei care a fost Mama Vieții și Ocrotitoarea lumii întregi.
Adormirea Maicii Domnului este o lumină în întunericul lumii, un semn că trupul omenesc, curățit prin har, poate fi purtat în slava cerească. Maica Domnului nu ne părăsește, ci rămâne Ocrotitoarea noastră, Maica tuturor celor necăjiți, grabnic ajutătoare și rugătoare pentru întreaga lume.
Să o chemăm cu nădejde, iar cuvintele Troparului să ne fie rugăciune și încredere:
„Întru naştere Fecioria ai păzit, întru Adormire lumea nu ai părăsit, de Dumnezeu Născătoare. Mutatu-te-ai la viață, fiind Maica Vieții, şi cu rugăciunile tale izbăvești din moarte sufletele noastre.”
O chemare la credință și nădejde
Părintele Arsenie Papacioc, ne îndeamnă să ne apropiem cu încredere de Maica Domnului:
„Cine este acela care nu are nimic de cerut Domnului nostru Iisus Hristos şi Maicii Domnului?
Se spune că Maica Domnului este supărată pe toţi aceia care nu-i cer niciodată nimic! Ea este o nouă lume şi cât poate Dumnezeu cu puterea, poate şi Maica Domnului cu rugăciunea.
Deci, arată-te a fi un fiu cu inimă de copil al Maicii Domnului! De grijile pământeşti nu putem scăpa, decât dacă nu vrem. Ca suflete dăruite, se impune mai multă voinţă de a nu ne lăsa aglomeraţi şi copleşiţi de grijile acestea pământeşti până într-atât. Ne rânduim viaţa ca oameni care gândim mai înalt şi cu multă răspundere. Se spune că dacă am putea întreba pe cei de sus, adică pe cei mântuiţi: „Ce v-a costat pe voi de aţi ajuns la atâta fericire?“, ne-ar răspunde: „Timp, puţin timp petrecut bine!“ Iată, deci, că nu avem cu nici un chip altă vreme să ne împlinim sufletele chemate, dăruite şi plecate cu atâta hotărâre.”
Accesează și:
– Prohodul Maicii Domnului – ”doxologia.ro”
– Acatistul Adormirii Maicii Domnului – ”doxologia.ro”
– Rugăciune către Preasfânta Născătoare de Dumnezeu, la vreme de necaz şi de întristare – ”doxologia.ro”
– Rugăciune de pocăinţă către Maica Domnului – ”doxologia.ro”
– Patriarhul Daniel explică contextul sărbătorii Adormirii Maicii Domnului: A trecut prin moarte, dar nu a rămas în mormânt – ”basilica.ro”
