În aceste zile binecuvântate, Mănăstirea Lainici din județul Gorj a devenit loc de pelerinaj, rugăciune și lacrimi de bucurie duhovnicească, odată cu proclamarea locală a canonizării Sfântului Cuvios Mucenic Visarion de la Lainici, noul mărturisitor al credinței din pământul românesc.
Sărbătoarea a fost deschisă sâmbătă, 8 noiembrie 2025, prin Slujba de Priveghere în cinstea noului sfânt, oficiată cu aleasă evlavie de către Preasfințitul Părinte Teofil Trotușanul, Episcop-vicar al Arhiepiscopiei Romanului și Bacăului, delegatul Înaltpreasfințitului Părinte Arhiepiscop Ioachim.
În atmosfera de rugăciune adâncă și pace, credincioșii s-au adunat pentru a cinsti pe noul lor ocrotitor. Cântările Vecerniei, împletite cu lacrimi și rugăciuni, au umplut biserica mare a mănăstirii, acolo unde, sub bolțile luminate de candele, s-a simțit lucrarea harului și a binecuvântării cerești.
În cuvântul său, Preasfințitul Părinte Teofil Trotușanul a arătat legătura duhovnicească profundă dintre Eparhia Romanului și Bacăului și Mănăstirea Lainici, amintind că „din pământul Moldovei s-a mai născut un sfânt care luminează acum întreaga Biserică Ortodoxă Română. Sfântul Visarion este rod al rugăciunii curate și al jertfei, iar canonizarea sa este semn al lucrării Duhului Sfânt în Biserica noastră.”
Duminica bucuriei cerești – Sfânta Liturghie și proclamarea solemnă a canonizării
Duminică, 9 noiembrie, Lainiciul a strălucit în lumina cerească a unei sărbători istorice. Sfânta Liturghie arhierească a fost săvârșită de Înaltpreasfințitul Părinte Irineu, Mitropolitul Olteniei, împreună cu un ales sobor de ierarhi ai Sfântului Sinod al Bisericii Ortodoxe Române.
După Sfânta Liturghie, a avut loc ceremonia solemnă a proclamării locale a canonizării Sfântului Cuvios Mucenic Visarion de la Lainici, moment înălțător pentru cler și credincioși. A fost citit Tomosul sinodal de canonizare, care statornicește ca Sfântul Visarion să fie prăznuit în fiecare an la 10 noiembrie, zi în care întreaga Biserică îl va pomeni cu evlavie ca pe un nou rugător al neamului românesc.
Un sfânt al rugăciunii și al jertfei
Sfântul Cuvios Mucenic Visarion (1884–1951) a fost fiu al satului Secuieni, județul Bacău, și a slujit mai întâi ca protopsalt la Catedrala Arhiepiscopală din Roman. A intrat în monahism la Mănăstirea Frăsinei, unde a deprins isihia și cântarea psaltică, iar din 1929 a fost numit stareț al Mănăstirii Lainici, pe care a reînnoit-o duhovnicește și material.
În anii grei ai prigoanei comuniste, părintele Visarion Toia a fost supus torturii pentru că nu a cedat cererilor autorităților de a găzdui trupe militare în incinta mănăstirii. După bătăi cumplite, și-a dat sufletul în mâinile Domnului în ziua de 8 noiembrie 1951, zi a sfinților arhangheli, pecetluind prin sânge mărturisirea lui Hristos.
Prin hotărârea Sfântului Sinod al Bisericii Ortodoxe Române, în anul 2024, părintele arhimandrit Visarion Toia a fost trecut în rândul sfinților, cu numele Sfântul Cuvios Mucenic Visarion de la Lainici, fiind rânduit spre prăznuire la 10 noiembrie.
În liniștea de la Lainici, când cântarea se topește în rugăciune și inimile se unesc în aceeași credință, s-a simțit lucrarea tainică a lui Dumnezeu, Care a rânduit ca din jertfa și suferința unui stareț smerit să rodească sfințenie. Canonizarea Sfântului Cuvios Mucenic Visarion nu este doar o sărbătoare a Olteniei și a Moldovei, ci o mărturie vie că Biserica nu uită pe cei care au iubit Adevărul mai mult decât viața.
Astăzi, Mănăstirea Lainici a devenit din nou un munte al rugăciunii, iar chipul luminos al Sfântului Visarion strălucește ca o făclie aprinsă în inimile tuturor celor ce caută lumina lui Hristos. Din jertfa sa s-a născut nădejde, din tăcerea suferinței – cântare, iar din credința lui – binecuvântare pentru întreaga Biserică.
