Între 3 și 5 octombrie 2025, două momente de profundă semnificație duhovnicească și eclesială au fost marcate de prezența Preasfințitului Părinte Teofil Trotușanul, Episcop-vicar al Arhiepiscopiei Romanului și Bacăului, la Facultatea de Teologie Ortodoxă „Sfântul Dumitru Stăniloae” din Iași și în Parohia „Adormirea Maicii Domnului” – Dealu Nou, comuna Sărata, județul Bacău.
Cu binecuvântarea Înaltpreasfințitului Părinte Ioachim, aceste două evenimente au exprimat în mod autentic sinteza dintre formarea teologică și trăirea credinței, dintre lucrarea academică și fapta milei creștine, ambele fiind ocrotite, începând din acest an, de Sfântul Dumitru Stăniloae, recent canonizat de Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române.
3 octombrie 2025 – Început de an universitar în rugăciune, la Iași
La Catedrala Mitropolitană din Iași, debutul anului universitar 2025–2026 al Facultății de Teologie Ortodoxă „Sfântul Dumitru Stăniloae” a fost marcat prin oficierea Sfintei și Dumnezeieștii Liturghii, în sobor de ierarhi condus de IPS Teofan, Mitropolitul Moldovei și Bucovinei. Din sobor a făcut parte și Preasfințitul Părinte Teofil Trotușanul, a cărui prezență a fost o mângâiere și o întărire pentru zecile de studenți teologi din Eparhia Romanului și Bacăului.
Deschiderea anului universitar prin rugăciune a transmis, și în acest an, un mesaj esențial: formarea viitorilor slujitori ai Bisericii nu se poate realiza decât în lumina harului dumnezeiesc și sub ocrotirea sfinților. În acest sens, ocrotirea Facultății de către Sfântul Dumitru Stăniloae devine o mărturie vie a teologiei trăite.
5 octombrie 2025 – Sfințirea Centrului Social „Sfântul Dumitru Stăniloae” la Dealu Nou – Sărata
Duminică, în Parohia „Adormirea Maicii Domnului” – Dealu Nou, Preasfințitul Părinte Teofil Trotușanul a săvârșit Sfânta Liturghie Arhierească și a sfințit noul Centru Social cu hramul „Sfântul Dumitru Stăniloae”, un proiect filantropic major derulat de Asociația „Ovidenia”, care aniversează 20 de ani de activitate.
În cuvântul său, ierarhul a vorbit despre dimensiunea profundă a iubirii de vrăjmași, ca act de desăvârșire și îndumnezeire:
„Cel care poate împlini această poruncă se aseamănă cu Dumnezeu, pentru că numai Dumnezeu poate ierta și pe cei buni, și pe cei răi; El trimite ploaie și peste cei recunoscători, și peste cei nemulțumitori.
Când noi iubim și iertăm, ne asemănăm cu Dumnezeu. Nu mai suntem oameni obișnuiți. Nu este ușor să ierți, dar atunci când o faci, te asemeni cu Dumnezeu, Cel care ne iartă pe toți.”
Pornind de la canonizarea recentă a Părintelui Dumitru Stăniloae, ierarhul a evidențiat suferința mărturisitoare și teologia iubirii a celui ce devine acum ocrotitor al lucrării filantropice din Dealu Nou:
„Ieri, Biserica Ortodoxă Română a avut o sărbătoare deosebită — proclamarea canonizării noului sfânt mărturisitor Părintele Dumitru Stăniloae, unul dintre cei mai mari teologi ai secolului al XX-lea (…). Cu toate acestea, Harul lui Dumnezeu l-a întărit, iar el i-a iertat pe toți cei ce l-au prigonit. Întreaga sa operă teologică este o mărturie a teologiei iubirii — a iubirii dumnezeiești.”
Preasfințitul Teofil a explicat semnificația duhovnicească a ocrotirii noului așezământ de către Sfântul Dumitru:
„Cu binecuvântarea Înaltpreasfințitului Părinte Ioachim, așezământul social din parohia dumneavoastră poartă numele acestui mare teolog și mărturisitor al credinței.
Sunteți binecuvântați îndoit în această zi: prin slujirea liturgică și rugăciunea împreună cu soborul de preoți, dar și prin faptul că aveți de acum un sfânt ocrotitor al lucrărilor misionare și filantropice din parohie.”
Asociația „Ovidenia” – 20 de ani de misiune
Cu acest prilej, Asociația „Ovidenia” a fost distinsă cu Diploma Anului Centenar al Patriarhiei Române, înmânată de Preasfințitul Părinte Teofil Trotușanul din încredințarea Preafericitului Părinte Daniel, Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române.
Doamna preoteasă Manuela Radu, cofondator al asociației, a primit Medalia Centenarului Patriarhiei, pentru contribuția remarcabilă la dezvoltarea serviciilor sociale.
Activitatea asociației a fost prezentată de pr. consilier eparhial Ilarion Mâță:
„Asociația „Ovidenia” a oferit trei servicii majore pentru cei mai vulnerabili: îngrijire la domiciliu pentru persoanele vârstnice, sprijin pentru copii în diferite locații și cantina socială pentru persoanele defavorizate (…). Este membră a Federației Filantropie a Patriarhiei Române și un pilon important al misiunii sociale în Eparhia Romanului și Bacăului.”
Educație și filantropie, unite în teologia iubirii
În contextul celor două evenimente, se poate afirma că Preasfințitul Părinte Teofil Trotușanul a fost un purtător al mesajului iubirii jertfelnice și al dăruirii de sine în slujirea lui Hristos — atât în cadrul academic, cât și în lucrarea misionară concretă.
Prin cuvintele sale pline de lumină și prin slujirea sa lucrătoare, Preasfințitul Părinte Teofil Trotușanul a așezat în inimile celor prezenți un adevăr esențial al credinței ortodoxe: teologia nu este doar un exercițiu intelectual, ci o transfigurare a vieții, o întrupare a iubirii dumnezeiești în fapta cotidiană.
În acest sens, iertarea devine nu doar o virtute morală, ci o lucrare harică, prin care omul participă la viața lui Dumnezeu:
„Când noi iubim și iertăm, ne asemănăm cu Dumnezeu. Nu mai suntem oameni obișnuiți. Nu este ușor să ierți, dar atunci când o faci, te asemeni cu Dumnezeu, Cel care ne iartă pe toți.”
Acest cuvânt nu este doar o chemare la bunătate, ci o redefinire a umanității în lumina lui Hristos. Iertarea, în perspectiva evanghelică transmisă de ierarh, nu este slăbiciune, ci icoană a puterii dumnezeiești lucrătoare în om. Este actul prin care omul trece din firescul limitat al egoismului, în libertatea iubirii necondiționate — acolo unde nu se mai află judecată, ci compasiune, nu dispreț, ci comuniune.
Și, chiar dacă nu reușim să ajungem încă la iubirea desăvârșită a vrăjmașilor, măcar să nu-i osândim, să nu-i ponegrim — ci să tăcem, cum spunea un sfânt părinte: „Dacă nu poți iubi pe vrăjmașul tău, măcar nu-l vorbi de rău, nu-l judeca.”
Astfel, teologia devine viață trăită în inimile celor care vor să semene cu Hristos, iar Biserica — locul în care această viață se naște, se înnoiește și se dăruiește lumii.
