Pe 14 septembrie, de praznicul Înălțării Sfintei Cruci, credincioșii din Capitală sunt invitați la unul dintre cele mai importante evenimente duhovnicești ale toamnei: hramul Bisericii „Sfânta Cruce și Sfântul Vasile cel Mare” – Victoria, situată pe Calea Victoriei din București.
Această biserică deosebită adăpostește cel mai mare fragment din lemnul Sfintei Cruci aflat în România, păstrat cu evlavie și cinste de către comunitatea parohială. Cu ocazia hramului, biserica devine și loc de pelerinaj, întrucât vor fi aduse spre închinare și moaștele Sfântului Cuvios Gheorghe de la Cernica, marele duhovnic român și făcător de minuni.
Programul hramului
Manifestările religioase vor începe vineri dimineață, 12 septembrie, cu Utrenia și Sfânta Liturghie, urmate de Conferința preoților din Protopopiatul Sector 1. La orele prânzului, biserica va primi în procesiune moaștele Sfântului Gheorghe de la Cernica.
Sâmbătă seară, 13 septembrie, de la orele 19:30, va avea loc procesiunea „Calea Sfintei Cruci, scară către cer”, un moment de profundă trăire duhovnicească, urmat de conferința teologică „Lucrarea jertfelnică, pastoral-misionară și de zidire a vieții spirituale în țara noastră a marilor duhovnici români”, susținută de Pr. Prof. Gheorghe Holbea de la Facultatea de Teologie Ortodoxă din București.
În ziua hramului, 14 septembrie, va fi scoaterea solemnă a fragmentului din lemnul Sfintei Cruci, urmată de Sfânta Liturghie. Moaștele Sfântului Gheorghe vor rămâne spre închinare în biserică până duminică seara.
Programul detaliat:
Zilele închinate Sfintei Cruci în calendarul ortodox
Pe lângă praznicul Înălțării Sfintei Cruci, Biserica Ortodoxă mai cinstește Crucea Domnului în alte zile de peste an:
– Înălțarea Sfintei Cruci, serbată în data de 14 septembrie – care ne amintește de cele două evenimente din 335 și 629 în care Sfânta Cruce a fost înălțată la Ierusalim;
– Două duminici speciale, notate în calendar ca Duminica dinaintea Înălțării Sfintei Cruci și Duminica după Înălțarea Sfintei Cruci;
– Aflarea Sfintei Cruci de către împărăteasa Elena – serbată la data de 6 martie;
– Duminica a treia din Postul Paștelui, numită a Crucii, ce a fost instituită la Constantinopol în secolul al VIII-lea;
– „Arătarea semnului Sfintei Cruci Împăratului Constantin” prăznuita pe 7 mai – minune care îl va face pe Constantin să însemneze steagurile, coifurile și scuturile soldaților cu Sfânta Cruce și astfel va ieși învingător în lupta cu Maxentiu;
– „Scoaterea Cinstitului lemn al cinstitei și de viata făcătoarei Cruci” sărbătorita pe 1 august – amintește de eliberarea grecilor din robia saracinilor cu ajutorul Sfintei Cruci;
– Doua zile pe săptămână – miercurea și vinerea sunt consacrate cinstirii Sfintei Cruci.
„În acest semn vei învinge” – Simbolul biruinței creștine
Sărbătoarea Înălțării Sfintei Cruci ne aduce aminte de momentul providențial în care împăratul Constantin cel Mare, în drum spre bătălia cu persecutorul Maxențiu, a avut o viziune dumnezeiască: pe cer a apărut semnul Crucii, înconjurat de cuvintele „În acest semn vei învinge” (în latină: In hoc signo vinces, în greacă: ἐν τούτῳ νίκα – en toútōi níka).
Întărit de această vedenie, Constantin a poruncit ca semnul Crucii să fie purtat înaintea armatei sale. Biruința miraculoasă de la Podul Milvius din 28 octombrie 312 a fost urmată de legalizarea creștinismului și începutul unei epoci de înflorire a Bisericii.
Sfânta Cruce – lemnul vieții, altarul jertfei Mântuitorului
Sfânta Cruce este, pentru noi creștinii, nu doar simbolul jertfei lui Hristos, ci și semnul iubirii supreme a lui Dumnezeu pentru omenire. Pe Cruce, Hristos a biruit moartea, a ridicat păcatul lumii și a redeschis calea către mântuire.
După tradiție, împărăteasa Elena, mama Sfântului Împărat Constantin, a căutat cu râvnă sfântă lemnul Crucii pe care a fost răstignit Hristos. Prin voia lui Dumnezeu, crucea a fost aflată în anul 326, iar dovada autenticității ei a fost o minune: un mort a fost atins de Cruce și a înviat.
O parte a Sfintei Cruci a rămas în Ierusalim, iar alte părți au fost dăruite de împărăteasa Elena împăratului Constantin și altor biserici din Imperiul Roman. Fragmente din acest lemn sfânt s-au păstrat cu grijă de-a lungul veacurilor și sunt răspândite în întreaga lume ortodoxă.
Cinstirea Sfintei Cruci în Ortodoxie
Potrivit Sinodului al VII-lea Ecumenic (Niceea, 787), cinstirea Sfintei Cruci este asemănătoare cu cinstirea icoanelor. Toate crucile – fie purtate la gât, așezate pe morminte, în case sau în biserici – trebuie să fie sfințite, iar în fața lor, credinciosul se închină lui Hristos care a fost răstignită pe ea.
Sfânta Cruce nu este doar simbol al suferinței, ci și semnul biruinței asupra morții, al mântuirii și al iubirii dumnezeiești. De aceea, în Ortodoxie, credincioșii se închină Crucii ca unui altar al Jertfei, dar și ca unui stindard al învierii și al nădejdii veșnice.
Unde ne putem închina azi la Sfânta Cruce – în România
Pe lângă Biserica „Sfânta Cruce și Sfântul Vasile cel Mare” – Victoria din București, fragmente din lemnul Sfintei Cruci se mai află în:
– Mănăstirea Țigănești;
– Mănăstirea Căldărușani;
– Mănăstirea Miclăușeni (Iași);
– Mănăstirea Lupșa (Alba), cu hramul Înălțarea Sfintei Cruci.
Un loc de har în inima Capitalei
Biserica „Sfânta Cruce” din zona Victoriei este un adevărat loc de sfințenie și rugăciune, aflat în tumultul urban, dar păstrând pacea și frumusețea duhului. Pelerinajul din aceste zile este o ocazie rară de a atinge sfințenia, de a ne pleca genunchii în fața Crucii care a biruit iadul și morții, și de a cere mijlocirea Sfântului Gheorghe de la Cernica, ocrotitor și rugător al neamului românesc.
În această zi sfântă, închinându-ne Sfintei Cruci, să ne reamintim cu smerenie cuvintele apostolului Pavel: „Cuvântul Crucii este, pentru cei ce pier, nebunie; iar pentru noi, cei ce ne mântuim, este puterea lui Dumnezeu” (1 Corinteni 1,18).
