Pe 3 martie va fi prima zi din Postul Paștelui (Păresimile sau Patruzecimea) 2025 și durează 10 săptămâni (până pe 19 aprilie).
Postul Paștelui este cel mai lung și mai aspru dintre posturi pentru că îi pregătește pe creștini de cea mai importantă sărbătoare, Învierea Domnului.
Prin strunirea trupului și prin ușurarea lui de mulțimea materiei, poftele se domolesc, și mintea se curățește, „supărările drăcești nu îndrăznesc, iar îngerii stau mai aproape de cei ce se nevoiesc cu postul”.
Calendarul dezlegărilor din Postul Mare – 2025
Postul Mare
– 9 martie – Duminica întâi din Post – a Ortodoxiei
– 16 martie – Duminica a 2-a din Post – a Sf. Grigorie Palama
– 23 martie – Duminica a 3-a din Post – a Sfintei Cruci
– 30 martie – Duminica a 4-a din Post – a Sf. Ioan Scărarul
– 6 aprilie – Duminica a 5-a din Post – a Sf. Maria Egipteanca
– 13 aprilie – Intrarea Domnului în Ierusalim – Duminica a 6-a din Post – a Floriilor (Denie)
Săptămâna Patimilor
– 14 aprilie – Sfânta și Marea Luni (Denie)
– 15 aprilie – Sfânta și Marea Marți (Denie)
– 16 aprilie – Sfânta și Marea Miercuri (Denie)
– 17 aprilie – Sfânta și Marea Joi (Denia celor 12 Evanghelii)
– 18 aprilie – Sfânta și Marea Vineri (Denia Prohodului Domnului)
– 19 aprilie – Sfânta și Marea Sâmbătă (Denie)
– 20 aprilie– Învierea Domnului (Sfintele Paști).
Rugăciuni:
– la toate slujbele se adaugă rugăciunea Sfântului Efrem Sirul: „Doamne și Stăpânul vieții mele, duhul trândăviei, al grijii de multe, al iubirii de stăpânire și al grăirii în deșert nu mi-l da mie…”, ca o pecete duhovnicească peste rugăciunea obștească din această vreme. Ea este Epicleza acestei Liturghii de pocăință a postului, care lucrează prefacerea omului trupesc în cel duhovnicesc.
– comoara cea bogată a Psalmilor se citește de două ori acum, în cursul unei săptămâni. Pentru că, după cuvântul Marelui Vasile „Psalmul este alungătorul dracilor, aducător al ajutorului îngeresc, armă pentru teama de noapte, liniște pentru ostenelile zilei, faptă îngerească, trăire cerească, mireasmă duhovnicească”.
– la canoanele utreniei se adaugă „Cântările lui Moise”, cele opt cântări ale Vechiului Testament și Cântarea Maicii Domnului.
– Liturghie deplină în aceste zile nu se săvârșește, ci numai Liturghia Darurilor mai înainte-sfințite, în zilele de miercuri, joi și vineri, pentru a ne putea împărtăși și întări cu Sfintele lui Hristos Taine, cu „Pâinea vieții și Paharul mântuirii”. După ce ni se atrage atenția că „Lumina lui Hristos luminează tuturor”, de șapte ori stăruim „să se îndrepteze rugăciunea mea, ca tămâia înaintea Ta”, apoi se face ieșirea cea mare, când „puterile cerești nevăzute împreună cu noi slujesc și însuși împăratul, în jertfa cea de taină săvârșită, se înconjoară”. Vohodul se face în tăcere desăvârșită, iar cei de față, cu multă frică și evlavie, stau cu capetele la pământ, când Hristos trece prin mijlocul Bisericii.
– Seara se face slujba Pavecerniței mari, la care în primele patru zile se adaugă Canonul cel mare al Sfântului Andrei Criteanul.
– Canonul de pocăință al Sfântului Andrei Criteanul este mare nu numai pentru că este cel mai lung din toată imnografia Bisericii (are 271 de tropare), ci mai ales prin puterea duhovnicească ce-l străbate. Ca o frescă a pocăinței, aduce de la Adam și până la înălțarea Domnului, mulțime de pilde de pocăință, și de nevoință, precum și pilde.
Canonul liturgic are nouă cântări lungi, formate din multe stihiri scurte, iar acestea nouă intercalau la început cele nouă cântări biblice folosite în viața liturgică răsăriteană: Cântarea lui Moise (Ieșirea 15; 1-19); Noua cântare a lui Moise (Deuteronom 32,1-43); Rugăciunea Anei, mama lui Samuel (1 Regi 2, 1-10); Rugăciunea profetului Avacum (Habacuc) (Avacum 3,2-19); Rugăciunea lui Isaia (Isaia 26, 9-20); Rugăciunea lui Iona (Iona 2, 3-10); Rugăciunea celor Trei tineri; Cântarea celor Trei tineri; Cântarea Născătoarei de Dumnezeu (Luca 1, 46-55) și rugăciunea lui Zaharia, tatăl Sf. Ioan Botezătorul (Luca 1, 68-79).
Canonul cel Mare al Sfântului Andrei Criteanul se cântă pe glasul al 6-lea, muzică tristă și lină. Irmosul se cântă de două ori, la începutul și la sfârșitul cântării. Rugăciunea „Miluiește-mă, Dumnezeule, miluiește-mă!” este însoțită de metanie mică și de semnul Sfintei Cruci. Canonul Sfântului Andrei Criteanul se citește pe fragmente în prima săptămână a Postului Sfintelor Paști, în zilele de luni, marți, miercuri și joi, la Pavecerniță; iar în întregime se citește joi din săptămâna a 5-a a Postului Sfintelor Paști, la Pavecerniță.
Dar fiindcă mintea nu poate sta prea multă vreme încordată, rânduiala de rugăciune este presărată cu citiri din Sfintele Scripturi: din Prooroci, de la Facere și înțelepciunea lui Solomon, precum și din cuvintele marilor nevoitori, luptători și povățuitori duhovnicești: Efrem Sirul, Ioan Scărarul și Teodor Studitul.
Sfântul Efrem Sirul, alăuta Duhului Sfânt, ne fericește pentru buna îndrăzneală a luptei și pentru raiul care așteaptă pe cei ce bine se nevoiesc. Fericește pe toți iubitorii de virtute, ca să nu ne îndemne a-i urma și ticăloșește pe cei leneși și nepăsători, ca să ne plece spre umilință, spre râvnă și spre lacrimi.
Sfântul Ioan Scărarul, preaiscusitul în războiul cel nevăzut, ne arată ca într-o oglindă chipul de nevoință, meșteșugurile drăcești, înlănțuirea virtuților și a patimilor, cum să ne cunoaștem pe noi înșine și vicleșugurile celui potrivnic și cu multă iscusință ne conduce și ne urcă pe scara desăvârșirii, de la cele pământești la cele cerești.
Iar marele povățuitor al vieții de obște, cu untdelemnul cuvintelor sale, ne povățuiește îndeosebi în luptele mântuitoare ce trebuie să le ducem în viața de obște.
Astfel, mintea odihnită și luminată prin cuvintele duhovnicești, se înalță și mai cu avânt la rugăciune, iar curăția prin rugăciune se adâncește mai deplin în cunoaștere duhovnicească.
Sfântul Ierarh Antim Ivireanul – Cum să postim cu folos
„Ce folos este ca trupul să fie deşert de bucate, iar sufletul a-l umplea de păcate? Ce folos este a fi galbeni şi ofiliţi de post, iar de pizmă şi ură să fim aprinşi? Ce folos este a nu bea vin şi a fi beţi de veninul mâniei? Ce folos este a nu mânca cineva carne şi cu hulele a rupe carnea fraţilor noştri? Ce folos este a ne opri de cele ce sunt uneori slobode şi a face cele ce nu sunt niciodată slobode? Că Dumnezeu pe aceia îi iubeşte şi îi cinsteşte care se feresc de cele oprite.”
La începutul Postului Mare, aşa învăţa pe fiii săi duhovniceşti:
– De păcatele ce se fac cu pricepere (cu ştiinţă şi voinţă), fiecare să se ferească, că în ce zi îl va face, cu moarte va muri. Că mai rea moarte nu este alta, decât a fi cineva despărţit de Dumnezeu prin păcat, că zice Ioan: Cel ce face păcatul, de la diavolul este, că din început diavolul păcătuieşte (I Ioan 3, 8).
În toate zilele ce sunt în grădina anului, fiecare să mănânce cele ce sunt rânduite spre hrana trupului, cu socoteală şi fără de vicleşug. Iar postul cel hotărât pentru folosul sufletesc, care cu priceperea noastră îl putem face bine sau rău, nimeni să nu-l strice, că în ce zi îl va strica, cu moarte va muri, căci calcă porunca lui Dumnezeu. Şi mai rea moarte decât a călca cineva porunca lui Dumnezeu, nu este alta. Că va fi izgonit de Dânsul din grădina Bisericii, ca şi Adam din rai.
Vrând noi a face această călătorie asupra vrăjmaşului sufletelor noastre, trebuie să luăm împreună cu noi cinci lucruri, să ne fie ca merinde la vreme de primejdie. Aceste lucruri sunt: spovedania, rugăciunea, postul, milostenia şi dragostea.
Să ne spălăm păcatele cu spovedania, mărturisindu-ne înaintea duhovnicilor noştri cu frică şi cu inimă înfrântă, pârându-ne pe noi înşine, ca înaintea lui Dumnezeu. Să nu dăm pricina pe alţii, sau să zicem că de nevoie sau din neputinţă am făcut păcatul, că nu ne vom folosi nimic, precum nu s-a folosit nici Adam. Că vrând Dumnezeu să-l aducă la pocăinţă, în loc de a-şi cunoaşte greşeala şi a-şi mărturisi păcatul, el făcea pe Dumnezeu vinovat că i-a dat femeie.
Să fie spovedania noastră cu nădejde bună, cum că ne va ierta Dumnezeu, iar nu cu deznădejde, precum a făcut Cain, zicând: Mai mare este vina mea decât a mi se ierta mie (Facerea 4, 13). Asemenea şi Iuda, măcar că s-a mărturisit înaintea arhiereilor că a vândut sânge nevinovat, dar nu i-a folosit la nimic acea spovedanie, că era cu deznădejde.
Spovedania să o facem cu gândul ca să nu mai greşim de aici înainte. Că faraon, deşi s-a mărturisit zicând greşit-am Domnului (Ieşirea 10, 16), dar n-a folosit nimic, că nu gândea a se părăsi de răutăţi. Pentru aceea a şi pierit. Iar noi să avem nădejde bună, că de ne vom spovedi cu inimă curată şi cu gând să nu mai greşim, ne va ierta Dumnezeu şi vom auzi ca David: Domnul a mutat păcatul tău, nu vei muri (II Regi 12, 13).
Cu rugăciunea să cerem de la Dumnezeu mântuire sufletelor noastre, că ne-o va da, după cum singur Hristos zice: Cereţi şi se va da vouă (Matei 7, 7). Că rugăciunea ce se face cu căldură, din inimă, pătrunde cerurile şi intră în urechile lui Dumnezeu.
Cu postul să ne uşurăm trupul, să ne limpezim mintea şi să ne bucurăm sufletul, ca să vină darul lui Dumnezeu asupra noastră. Iar postul trebuie să-l facem cu rugăciuni amestecat. Că, precum nu sunt dulci bucatele fără sare, aşa nici postul fără rugăciune.
Precum sunt păzitori sfinţii îngeri celor ce postesc şi îi feresc de toate primejdiile, aşa şi celor ce nu postesc sunt păzitori dracii şi îi îndeamnă la multe păcate. Să ne ostenim, deci, ca să nu avem părtăşie cu diavolul. Că nu s-a făcut nimeni ucenic bunătăţilor, din cei ce s-au îndestulat cu mâncări, după pofta lor. Nici din cei ce iubeau răsfăţările nu s-a făcut (nimeni) părtaş Împărăţiei Cerurilor.
Cu milostenia să îmblânzim pe Dumnezeu, dând cu dragoste din milă agonisitele noastre cele drepte lipsiţilor, săracilor, străinilor, bolnavilor şi celor ce sunt în închisori. Atunci vom fi şi noi miluiţi de Dumnezeu, după cum zice la cele zece fericiri. Iar de vom da milă din jafuri, mai multă osândă vom câştiga.
Cu dragoste să ne încredinţăm, că de vom iubi pe vecinii noştri, după porunca lui Dumnezeu, ca pe noi înşine şi le vom face bine, vom fi şi noi asemenea Lui şi ai Celui de sus, după cum zice David. Că dragostea este singur Dumnezeu şi cel ce rămâne în dragoste, în Dumnezeu rămâne şi Dumnezeu într-însul (I Ioan 4, 16).
Ce folos este ca trupul să fie deşert de bucate, iar sufletul a-l umplea de păcate? Ce folos este a fi galbeni şi ofiliţi de post, iar de pizmă şi ură să fim aprinşi? Ce folos este a nu bea vin şi a fi beţi de veninul mâniei? Ce folos este a nu mânca cineva carne şi cu hulele a rupe carnea fraţilor noştri? Ce folos este a ne opri de cele ce sunt uneori slobode şi a face cele ce nu sunt niciodată slobode? Că Dumnezeu pe aceia îi iubeşte şi îi cinsteşte care se feresc de cele oprite.
”Să ştiţi şi aceasta, că postul este de două feluri. Post trupesc, adică înfrânare de la mâncare pe un timp limitat, cu scopul de a ne ruga mai curat lui Dumnezeu şi de a ne stăpâni firea. Al doilea, este postul sufletesc, adică înfrânarea limbii, a ochilor, a auzului de la cele rele; a mâinilor să nu lucreze vreun păcat şi, mai ales, pofte şi tot felul de răutăţi care ies din inimă şi a voinţei ca să nu accepte săvârşirea veunui păcat.
(…) Pentru a avea folos de post şi pentru a-l trece cu uşurinţă, trebuie să-l unim cu încă două fapte bune: cu sfânta rugăciune şi cu milostenia.
(…) Fără iertare nu putem începe postul, nu ne putem ruga şi osteneala ne este fără folos.
Şi închei cerându-mi iertare celor pe care care i-am supărat cu ceva, cu o vorbă, cu un fapt, cu un gând necuviincios. Îmi cer iertare şi faţă de cei care m-au denigrat. Pe toţi încerc să-i pomenesc în rugăciunile mele. Doamne-ajută!” (Arhimandrit Cleopa Ilie, Predici la Duminicile de peste an, Edit. Mănăstirea Sihăstria, 2007 – ed. a III-a).
„Să postim post primit, bine-plăcut Domnului. Postul cel adevărat este înstrăinarea de răutăți, înfrânarea limbii, lepădarea mâniei, îndepărtarea de pofte, de clevetire, de minciună și de jurământul mincinos. Lipsa acestora este postul cel adevărat și bine primit”
Vizionează – „Postul Sfintelor Paști. Pași spre lumina Învierii” – Părintele Niculae ANDREI – (conținut găzduit de o terță parte – „youtube.com/trinitastv, timp redare 1:42:54) – Postul Sfintelor Paști este perioada în care ne pregătim cu maximă intensitate pentru sărbătoarea centrală a Bisericii noastre, Învierea Domnului. Fiindcă această perioadă are o serie de caracteristici care o disting de toate celelalte posturi de peste an, părintele Niculae ANDREI ne va aduce lămuriri legate de specificul acestei călătorii pe calea spre lumina Învierii.
Surse:
– Sfântul Ierarh Antim Ivireanul – Cum să postim cu folos – ”doxologia.ro”
– Părintele Cleopa despre postul cu folos – ”doxologia.ro”
Accesează și:
– Biblia sau Sfânta Scriptură – ”stiridigitale.ro”
– 02.03.2025: Patriarhul Daniel: Nu postim pentru a fi văzuți sau lăudați de oameni, ci postim ca să‑L iubim mai mult pe Dumnezeu – ”basilica.ro”
– Postul Mare constituie o adevărată școală a pocăinței, spune PS Timotei Prahoveanul – ”basilica.ro”
– 05.02.2025: Triodul – perioadă duhovnicească spre Învierea Domnului – ”stiridigitale.ro”
– 11.04.2024: Rugăciunea de pocăință a regelui Manase – specifică Postului Sfintelor Paști – ”stiridigitale.ro”
– 11.03.2024: Rugăciunea Sfântului Efrem Sirul – specifică Postului Sfintelor Paști – ”stiridigitale.ro”
– Începutul Triodului. Vameșul și fariseul: iubirea ispășitoare a lui Dumnezeu – ”doxologia.ro”
– Spovedania – ”stiridigitale.ro”
– Sărindarul – ”stiridigitale.ro”
