În fiecare an, pe 6 decembrie, Biserica Ortodoxă îl prăznuiește pe Sfântul Nicolae, episcopul Mirei Lichiei, unul dintre cei mai iubiți și mai cinstiți sfinți ai lumii creștine. Chipul său blând, puterea cu care îi ajută pe cei necăjiți și dărnicia lui neobosită au făcut ca numele „Nicolae” să devină sinonim cu milostenia și ocrotirea. Sfântul este cunoscut ca apărător al celor nedreptățiți, al copiilor, al marinarilor, al călătorilor și al fetelor aflate în grijă pentru viitorul lor.
Nașterea și copilăria – începutul unei vieți luminoase
Sfântul Nicolae s-a născut în Patara, în provincia Lichia (în sudul Turciei de astăzi), la sfârșitul secolului al III-lea, într-o familie credincioasă și înstărită. Părinții săi, Teofan și Nona, s-au rugat mult pentru a avea un copil, iar nașterea lui a fost primită ca un dar al lui Dumnezeu. De mic, Nicolae a arătat semne neobișnuite: la botez s-a ridicat singur în picioare, iar mai târziu refuza să fie alăptat miercurea și vinerea înainte de apus, păstrând astfel rânduiala postului încă din leagăn.
Învățat de părinți cu rugăciunea și cu milostenia, a crescut ca un tânăr înțelept și blând, atras de viața duhovnicească. Unchiul său, Nicolae, episcop al Patarei, a avut un rol hotărâtor în formarea lui, ghidându-l spre slujirea lui Dumnezeu.
Viața monahală și începutul slujirii
După studii alese, cunoscut pentru acuratețea minții și pentru blândețea sufletului, tânărul Nicolae a intrat în viața monahală și a fost hirotonit preot. Moartea părinților săi i-a adus o moștenire însemnată, dar el a împărțit totul celor săraci. Nu voia să fie stăpân al bogățiilor, ci să fie slujitor al oamenilor.
Tradiția amintește multe întâmplări prin care Sfântul Nicolae a ajutat pe cei aflați în lipsuri, cea mai cunoscută fiind aceea a celor trei surori. Pentru a le salva de la rușine și sărăcie, sfântul a lăsat în fiecare dintre cele trei nopți câte un săculeț cu bani la fereastra lor, în taină, fără să aștepte mulțumire sau recunoaștere. Această milostenie a stat la temelia obiceiului de a dărui cadouri în ajunul sărbătorii sale.
Pelerinul care a salvat marinari și a stins furtuni
După ce și-a împărțit averea, Nicolae a mers în pelerinaj în Țara Sfântă. Călătoria pe mare a fost tulburată de o furtună puternică, iar cei de pe corabie s-au rugat împreună cu el. Prin rugăciune, furtuna s-a liniștit, iar corabia a ajuns la țărm în siguranță. Un marinar care căzuse de pe catarg și murise a fost readus la viață prin rugăciunea sfântului. De atunci, Sfântul Nicolae este cinstit drept ocrotitor al marinarilor și al celor aflați în primejdie pe ape.
Ales episcop al Mirei Lichiei – păstor între oameni
La întoarcerea sa, Nicolae a mers la Mănăstirea Sionului, însă Dumnezeu l-a chemat înapoi între oameni. După moartea arhiepiscopului din Mira, episcopii din împrejurimi s-au rugat pentru a fi călăuziți spre alegerea celui vrednic. Unul dintre ei a avut un vis în care Dumnezeu i-a poruncit să îl hirotonească pe primul bărbat care va intra dimineața în biserică. Cel dintâi care a intrat a fost chiar Nicolae, tăcut, smerit, venind la rugăciune. Astfel, el a devenit arhiepiscop al Mirei Lichiei, slujind cu dragoste, dreptate și grijă pentru cei aflați în nevoie.
Ca păstor, Sfântul Nicolae a apărat pe cei nedreptățiți, a eliberat nevinovați condamnați la moarte, a sprijinit familiile sărace și a păstrat credința neîntinată.
Mărturisitor la Sinodul I Ecumenic
În anul 325, a participat la Sinodul I Ecumenic de la Niceea, unde Biserica a condamnat erezia lui Arie. Se spune că, îngrijorat de tulburarea pe care Arie o provoca, Sfântul Nicolae l-ar fi mustrat în mod hotărât în fața sinodului. Pentru gestul său, i-au fost retrase omoforul și Evanghelia, dar, în noaptea aceea, Mântuitorul și Maica Domnului i s-au arătat, redându-i semnele arhieriei. Această minune este redată până astăzi în icoanele Sfântului Nicolae.
Sfârșitul vieții pământești și lumina care a rămas
Sfântul Nicolae a trecut la cele veșnice în 6 decembrie 340, după o viață închinată lui Dumnezeu și oamenilor. A lăsat în urmă nu doar minunile sale, ci și o mărturie de trăire curată: credință, milostenie, nădejde, blândețe și apărare a adevărului.
Biserica îl prăznuiește de trei ori pe an:
– 6 decembrie – mutarea la Domnul;
– 9 mai – aducerea sfintelor sale moaște la Bari, în Italia;
– 29 iulie – ziua nașterii sale.
Moștenirea sa spirituală – darul care trece din mână în mână
Obiceiul darurilor oferite în taină, în noaptea de 5 spre 6 decembrie, este legat de viața sfântului și de discreția lui în a ajuta. Nu căuta slavă, ci voia ca bucuria celor salvați să fie împlinirea faptelor sale.
În tradiția populară, „nuielușa” din ghetuțe este un îndemn spre îndreptarea vieții, amintind că dragostea adevărată merge mereu alături de adevăr și de înțelepciune.
Sfântul Nicolae – ocrotitorul copiilor și al celor care speră
Pentru mulți, Sfântul Nicolae rămâne primul prieten al copilăriei și un sprijin pentru adulți. El este sfântul care aduce nu doar dulciuri în ghetuțe, ci nădejde, bucurie, lumina credinței și dorința de a ne deschide inimile spre cei din jur.
Sfântul Nicolae ne învață că cel mai frumos dar este bunătatea, iar cea mai mare putere este iubirea lucrătoare.
Accesează și:
– Acatistul Sfântului Ierarh Nicolae – ”doxologia.ro”
