”Cuvine-se cu adevărat să te fericim, Născătoare de Dumnezeu, cea pururea fericită și prea nevinovată și Maica Dumnezeului nostru. Ceea ce ești mai cinstită decât heruvimii și mai mărită fără de asemănare decât serafimii, care fără stricăciune pe Dumnezeu Cuvântul ai născut, pe tine, cea cu adevărat Născătoare de Dumnezeu, te mărim.”
Nașterea Maicii Domnului (denumită și ”Sfânta Maria Mică”; Adormirea Maicii Domnului fiind denumită ”Sfânta Maria Mare”) este sărbatorită pe 8 septembrie.
Cifra opt simbolizează eternitatea, viața veșnică pe care noi oamenii am câștigat-o prin întruparea Fiului ceresc în pântecele cel curat al Preasfintei Fecioare. O zi cu totul deosebită, o zi de mare sărbătoare în care, așa cum spunea Sfântul Ioan Damaschin: „Să prăznuim, dar, nimicirea sterpăciunii omenești, căci ni s-a dezlegat lipsa bunătăților”.
Arhanghelul Gavriil a binevestit lui Ioachim și Anei zămislirea Preasfintei Născătoare de Dumnezeu, zicând către maica cea neroditoare: „Ano, Ano, vei naște pe fiica cea prea binecuvântată și se va chema numele ei Maria”.
Deși în Sfânta Scriptură nu găsim detalii referitoare la Nașterea Maicii Domnului, aflăm totuși informații prețioase din scrierile apocrife.
Așadar, Protoevanghelia lui Iacov, o lucrare iudeo-creștină datând din secolul al II-lea, oferă mai multe amănunte despre originea și primii ani ai vieții Maicii Domnului. Potrivit cercetătorilor, fragmentul care face referire la Nașterea Maicii Domnului, a fost scris în jurul anului 140. Sfinții și drepții părinți ai Maicii Domnului, Ioachim și Ana făceau parte din neamuri alese, înrădăcinate în credința cea adevărată din vremuri îndepărtate. Tatăl, Sfântul Ioachim se trăgea din seminția lui Iuda și avea ca strămoș pe regele David. Mama, Sfânta Ana provenea din seminția preoțească iudaică a lui Levi. Al 21-lea cap din neamul lui David a fost Mathan, care s-a căsătorit cu Maria din neamul lui Iuda. (Mathan a fost preot în timpul împărăției Cleopatrei și a lui Sapor sau Savorios, împăratul Perșilor și în timpul împărăției lui Irod Antipatru). Din unirea lor s-au născut trei fiice: Maria, Sovi și Ana și un fiu, Iacov, tatăl lui Iosif. Maria a născut-o pe Salomeea moașa, Sovi a născut-o pe Sfânta Elisabeta (mama Sfântului Ioan Botezătorul Înaintemergătorul), iar Sfânta Ana, a născut pe Născătoarea de Dumnezeu, la Nazaret (un sat din Palestina).
Sfânta Ana era fiica cea mai mică a preotului Mathan din neamul lui Aaron, împlinindu-se astfel profeția că Mesia va avea o dublă descendență: împărătească și preoțească. Ajunși la vârste înaintate neavând copii, Sfinții părinți Ioachim și Ana au fost de multe ori judecați de cei din jur. În tradiția evreiască cuplurile care nu aveau prunci erau considerate blestemate de Dumnezeu din cauza păcatelor lor sau a înaintașilor lor.
Astfel, după ani mulți de rugăciune închinate zămislirii de copii, după multe clipe umilitoare trăite de cei doi, într-una din zile, Sfântul Ioachim i-a spus soției sale: „Pe mine nu mă îndeamnă inima să mai intru în casa mea. Mă duc la munte și acolo voi posti și mă voi ruga lui Dumnezeu, să ne dăruiască un copil”. Atât de mare era dorința lui de a avea un copil, încât nu i-a putut spune soției sale pentru cât timp va fi plecat la rugăciune în pustie, fiind dispus să aștepte oricât va voi Domnul până când îl va binecuvânta. Răspunsul soției sale este în același ton cu decizia lui. În acea stare de aprigă dorință de a avea urmași, Sfânta Ana se roagă Domnului cu ochii plini de lacrimi astfel: „Doamne, Atotțiitorule, Cela ce numai cu cuvântul ai făcut cerul și pământul și toate câte se văd; Cela ce ai zis făpturilor Tale să trăiască și să se înmulțească; Cela ce ai binecuvântat pe Sarra, femeia lui Avraam și a născut pe Isaac la bătrânețe și ai dăruit Anei fiu, de a născut pe Samuel prorocul, dă-mi și mie roada pântecelui meu și nu lăsa să fiu de ocară între oameni, că de voi naște fiu, sau fiică, îl voi închina Ție cu toată inima și-l voi da să slujească în biserica slavei Tale” (I Regi 1, 11).
Nu din absența rugăminților lor sincere, nici din cauza lipsei credinței lor Dumnezeu nu le dăruise copii celor doi până atunci, ci pentru că nu sosise încă ceasul ca cea care urma să Îl poarte în pântec pe însuși Mântuitorul lumii să vină pe lume și să împlinească cele scrise în Sfânta Scriptură. Însă acum, timpul sosise, astfel încât nu mult după plecarea lui Ioachim de acasă în pustiu, îngerul Gavriil se va arăta fiecăruia dintre ei spunându-le că rugăciunea lor nu a fost trecută cu vederea și că Dumnezeu le va trimite binecuvântarea Sa. Tot el le-a vestit că acest prunc se va umple de Duh Sfânt din pântecele mamei sale și că va fi un vas ales al lui Dumnezeu : „Și iată un înger al Domnului a sosit spunându-i acesteia: ”Ana, Ana, a auzit Domnul rugăciunea ta și vei zămisli și vei naște și se va vesti despre sămânța ta în toată lumea…”.
”Ioachime, Ioachime, a ascultat Domnul Dumnezeu rugăciunea ta; coboară de aici; iată, dar, femeia ta, Ana în pântece va lua…”. Astfel s-a zămislit în urma rugăciunilor și a lacrimilor fierbinți, cea binecuvântată de suflarea Duhului Sfânt și mărită în veci de toate neamurile, cea mai Sfântă între sfinți.
La Nașterea Maicii Domnului, Sfânta Ana a grăit astfel: „Măritu-s-a sufletul meu în această zi și s-a plecat acesteia”. Cea care a devenit ulterior Mama Celui fără de început, a primit numele „Maria”. Provenind din ebraicul „Aia”, Maria se tâlcuiește „Doamnă”, „Stăpână” iar varianta „Maryam” sau „Miryam” de străveche origine egipteană, are înțelesul de „cea dragă”, „cea iubită”. Maica Domnului a fost așadar un copil iubit încă dinainte de a se naște, promis chiar din pântecele mamei să urmeze calea Domnului, astfel încât, ținându-și cuvântul dat, la vârsta de 3 ani, Cuvioșii Părinți Ioachim și Ana o duc pe tânăra copilă la Templul din Ierusalim unde va rămâne până în jurul vârstei de 14 -15 ani.
Nașterea Maicii Domnului reprezintă și o confirmare a împlinirii unora dintre prorocirile Vechiului Testament, prin care urma să se deschidă calea venirii Mântuitorului așteptat de toate popoarele lumii. Pe Preasfânta Născătoare de Dumnezeu au preînchipuia-o rugul care ardea și nu se mistuia în vedenia Sfântului Proroc Moise, tablele Legii de Dumnezeu scrise și chivotul Legii, toiagul lui Aaron care a odrăslit, scara lui Iacov, lâna lui Ghedeon, muntele netăiat al lui Daniile, cuptorul în care prin foc răcorea pe cei trei tineri și Sfintele Sfinților ale muceniciei. Născătoarea de Dumnezeu este puntea de legătură dintre Vechiul și Noul Testament. Pentru Vechiul Testament, Maica Domnului este propovăduirea prorocilor, așteptarea drepților, în timp ce în Noul Testament devine desfătarea îngerilor, slava Apostolilor, îndrăzneala mucenicilor, bucuria cuvioșilor, mândria neamului omenesc, pentru aceasta ea este fericită de „toate neamurile”.
Mitropolitul Sfânt Antim Ivireanul o venera pe Maica Domnului cu cuvinte alese: „Aleasă ești cu adevărat, ca soarele, pentru că ești încununată cu toate razele darurilor dumnezeiești și strălucești mai vârtos între celelalte lumini ale cerului. Aleasă ești și frumoasă ca luna, care cu lumina ei strălucește mai mult decât stelele cerului. Aleasă ești, ca revărsatul zorilor, pentru că ai alungat noaptea și toată întinăciunea păcatului, aducând în lume ziua cea purtătoare de viață. Aleasă ești ca izvorul care cu curgerile cereștilor bunătăți adapă sfânta Biserică”.
Drept aceea să alergăm la milostivirea celei ce s-a născut din pântece neroditor, dându-i ei o închinăciune ca aceasta: „Bucură-te, palatul cel cu totul fără de prihană al Împăratului tuturor! Bucură-te, sălășluirea lui Dumnezeu, Cuvântului, căreia, și ție, fiicei părintelui, Maicii Fiului, miresei Sfântului Duh, împreună cu Tatăl și cu Sfântul Duh de la noi cei din țarină, să fie cinste și slavă în veci”. Amin.
Rugăciune către Maica Domnului
”O, Preacurată Maică a Domnului, a puterilor de sus, împărăteasa cerului și a pământului, atotputernică apărătoare și tărie a noastră, primește această cântare de laudă și de mulțumire de la noi, nevrednicii robii tăi. Înalță rugăciunile noastre la tronul lui Dumnezeu și Fiul tău, ca să fie milostiv nedreptăților noastre. Să adauge harul Său tuturor celor ce cinstesc preacinstit numele tău și cu credință și cu dragoste se închină făcătoarei de minuni icoanei tale. Că nu suntem vrednici să fim miluiți de Dânsul și pentru aceasta năzuim la tine, că ești acoperitoarea noastră și grabnică ajutătoare.
Auzi-ne pe noi, cei ce ne rugăm ție; ocrotește-ne pe noi cu atotputernicul tău Acoperământ și cere de la Dumnezeu Fiul tău să dea păstoriților noștri sfințenie, ca să privegheze și să ocârmuiască sufletele noastre; ocârmuitorilor de orașe, înțelepciune și putere; judecătorilor, dreptate și necăutare la față; învățătorilor, minte și smerită înțelepciune; asupriților, răbdare; asupritorilor, frică de Dumnezeu; celor mâhniți, răbdare și bucurie duhovnicească; neînfrânaților, înfrânare; și nouă, tuturor, duhul înțelepciunii și al cucerniciei, duhul milostivirii și al blândeții, duhul curăției și al dreptății. Așa, Doamnă preasfântă, milostivește-te asupra noastră și asupra neputinciosului tău popor.
Pe cei rătăciți povățuiește-i pe calea cea bună, pe cei bătrâni îi sprijinește, pe prunci îi păzește și pe noi, pe toți, ne apără și ne ocrotește cu milostivirea ta. Pe toți, scoate-ne din adâncul păcatului și ne luminează ochii inimii noastre spre căutarea mântuirii. Milostivă fii nouă aici, în această viață, iar la înfricoșătoarea judecată să te rogi pentru noi către Fiul tău și Dumnezeul nostru. Că tu, Doamnă, ești slava celor cerești și nădejdea pământenilor. Tu ești, după Dumnezeu, nădejdea și apărătoarea noastră, a tuturor celor ce ne rugăm ție cu credință. Deci ne rugăm ție, Atotputernică ajutătoarea noastră, și ție ne predăm pe noi înșine, unul pe altul și toată viața noastră, acum și pururea și în vecii vecilor. Amin.
Împărăteasa mea cea preabună și nădejdea mea, Născătoare de Dumnezeu, primitoarea săracilor și ajutătoarea străinilor, bucuria celor mâhniți și acoperitoarea celor necăjiți, vezi-mi nevoia, vezi-mi necazul, ajută-mi ca unui neputincios, hrănește-mă ca pe un străin; necazul meu îl știi, deci dezleagă-l precum voiești, că n-am alt ajutor afară de tine, nici altă mângâiere bună, ci numai pe tine, Maica lui Dumnezeu, ca să mă păzești și să mă acoperi, în vecii vecilor. Amin.
Preacurată Doamnă Stăpână, de Dumnezeu Născătoare Fecioară, care poți face tot binele, primește aceste cinstite daruri, care se cuvin numai ție, de la noi nevrednicii robii tăi, Ceea ce ești aleasă din toate neamurile și te-ai arătat mai înaltă decât toate făpturile cerești și pământești. Căci pentru tine a fost cu noi Domnul puterilor și prin tine am cunoscut pe Fiul lui Dumnezeu și ne-am învrednicit de Sfântul Trup și de Preacuratul Lui Sânge. Pentru aceasta fericită ești în neamurile neamurilor, ceea ce ești de Dumnezeu fericită, mai luminată decât heruvimii și mai cinstită decât serafimii. Și acum, Preasfântă Stăpână de Dumnezeu Născătoare Fecioară, întru tot lăudată, nu înceta a te ruga pentru noi, nevrednicii robii tăi, ca să ne izbăvim de sfatul celui înșelător și de toată primejdia, și să fim păziți nevătămați de toată lovirea cea înveninată a diavolului; ci până în sfârșit cu rugăciunile tale păzește-ne pe noi neosândiți. Ca prin paza și cu ajutorul tău fiind mântuiți, slavă, laudă, mulțumită și închinăciune, pentru toate să înălțăm, Unuia în Treime Dumnezeu, Ziditorul tuturor, acum și pururea și în vecii vecilor. Amin.”
Cele mai cunoscute 7 rugăciuni scurte către Maica Domnului:
– Cuvine-se cu adevărat
”Cuvine-se cu adevărat să te fericim, Născătoare de Dumnezeu, cea pururea fericită și prea nevinovată și Maica Dumnezeului nostru. Ceea ce ești mai cinstită decât heruvimii și mai slăvită fără de asemănare decât serafimii, care fără stricăciune pe Dumnezeu Cuvântul ai născut, pe tine, cea cu adevărat Născătoare de Dumnezeu, te mărim”.
– Apărătoare Doamnă
”Apărătoare Doamnă, pentru biruinţă mulţumiri, izbăvindu-ne din nevoi, aducem ţie, Născătoare de Dumnezeu noi robii Tăi. Ci, ca ceea ce ai stăpânire nebiruită, izbăveşte-ne din toate nevoile, ca să strigăm ţie: Bucură-te, Mireasă, pururea Fecioară!”
– Sub milostivirea ta scăpăm
”Sub milostivirea ta scăpăm, Născătoare de Dumnezeu, rugăciunile noastre nu le trece cu vederea în nevoie, [ci] din primejdie ne izbăvește pe noi, una curată, una binecuvântată!”
– Născătoare de Dumnezeu, Fecioară, bucură-te!
”Născătoare de Dumnezeu, Fecioară, bucură-te! Ceea ce ești plină de har, Marie, Domnul este cu tine. Binecuvântată ești tu între femei și binecuvântat este rodul pântecelui tău, că ai născut pe Mântuitorul sufletelor noastre.”
– Stăpână, stăpână
”Stăpână, stăpână primește rugăciunile nevrednicilor robilor tăi și ne izbăvește pe noi dintru toată nevoia și necazul. Toată nădejdea noastră spre tine o punem, Maica lui Dumnezeu, păzește-ne sub sfânt acoperământul tău.”
– Împărăteasa mea
”Împărăteasa mea cea preabună și nădejdea mea, Născătoare de Dumnezeu, prietena săracilor, bucuria celor mâhniți, acoperitoarea celor necăjiți, vezi-mi nevoia, vezi-mi necazul; ajută-mă ca pe un neputincios, hrăneşte-mă ca pe un străin. Necazul meu îl știi; deci, dezleagă-l precum voieşti, că n-am alt ajutor afară de tine, nici altă folositoare grabnică, nici altă mângâietoare bună, ci numai pe tine, o, Maica lui Dumnezeu, ca să mă păzeşti şi să mă acoperi în vecii vecilor. Amin.”
– Niciodată nu vom tăcea
”Niciodată nu vom tăcea, de Dumnezeu Născătoare, a vesti puterile tale, noi nevrednicii, că de nu ai fi stătut înainte rugându-te pentru noi, cine ne-ar fi mântuit dintru atâtea primejdii, sau cine ne-ar fi păzit până acum slobozi? De la Tine Stăpână nu ne vom depărta, că pe robii tăi pururea îi mântuieşti din toate nevoile.”
Sursă text: Nașterea Maicii Domnului – Sfânta Maria Mică – ”pravila.ro”
Accesează și:
– Nașterea Maicii Domnului – ”doxologia.ro”
– Acatistul Nașterii Maicii Domnului – ”doxologia.ro”
– Acatistul Maicii Domnului „Bucuria tuturor celor necăjiți” – ”doxologia.ro”
– Rugăciune scurtă către Maica Domnului a Sfântului Serafim de Sarov – ”doxologia.ro”
– Rugăciunea Sfintei Ana pentru dobândirea de prunci – ”doxologia.ro”
– 15 August: Adormirea Maicii Domnului – ”stiridigitale.ro”
