Troparul Sfântului Proroc Ioan Botezătorul – Glas 4
”Prorocule și Înaintemergătorule al venirii lui Hristos, după vrednicie a te lăuda pe tine nu ne pricepem noi cei ce cu dragoste te cinstim; că nerodirea celei ce te-a născut și amuțirea părintelui tău s-a dezlegat la mărita și cinstita nașterea ta, și întruparea Fiului lui Dumnezeu lumii se propovăduiește”.
Sfântul Ioan Botezătorul și Înaintemergătorul Domnului este cel care, așa cum îi spune și numele, a prevestit venirea lui Hristos și a văzut, în momentul săvârșirii Botezului Domnului, cerurile deschizându-se și pe Dumnezeu Tatăl, trimițând Duhul Sfânt asupra Fiului și grăind: „Acesta este Fiul Meu cel iubit întru Care am binevoit”. El este serbat în calendarul ortodox în data de 7 ianuarie.
Sfântul Ioan Botezătorul s-a născut în cetatea Orini, satul Ain Karem, în familia preotului Zaharia. Elisabeta, mama să, era descendentă a seminției lui Aaron. Nașterea prorocului Ioan s-a petrecut cu șase luni înaintea nașterii lui Iisus și ea a fost vestită de către îngerul Gavriil lui Zaharia, în timp ce acesta slujea la templu. Datorită neîncrederii în lucrurile prevestite de către Arhanghelul Gavriil, Zaharia va rămâne mut până la punerea numelui fiului său la a opta zi după nașterea Sfântul Ioan Botezătorul.
Sfântul Ioan Botezătorul a săltat în pântecele maicii sale, în momentul în care Elisabeta se întâlnește cu Fecioara Maria atunci când aceasta îl purta în pântece pe Domnul.
Evanghelia apocrifă a lui Iacob amintește că, atunci când Irod a poruncit să fie omorâți pruncii, Elisabeta a fugit în munți, pentru a se ascunde. Mama Sfântului Ioan, urmărită de soldații lui Irod, speriată de faptul că va fi prinsă a strigat: „Munte al lui Dumnezeu, primește la adăpostul tău o mamă cu un prunc mic” și, îndată muntele se deschise, primindu-o înăuntru. O lumină puternică i-a însoțit mereu și îngerul Domnului a mers cu ei și le-a purtat de grijă.
Sfântul Proroc Ioan Botezătorul și Înaintemergătorul Domnului a început să predice în al cincisprezecelea an al domniei Cezarului Tiberiu, pe când Ponțiu Pilat era procuratorul Iudeii (Luca 3, 1-2). El a avut menirea de a pregăti poporul pentru primirea lui Mesia și de a-L descoperi pe Acesta și a-L face cunoscut lui Israel. Mesajul principal pe care el îl transmitea era: „Pocăiți-vă, că s-a apropiat împărăția cerurilor!” (Matei 3,2), „Eu sunt glasul celui ce strigă în pustie: «Îndreptați calea Domnului», precum a zis Isaia prorocul” (Ioan 1, 23).
În condițiile în care, omul căzut în păcat nu mai dorește să se afirme decât pe sine, se vrea atotputernic și suveran peste tot și toate, Sfântul Ioan Botezătorul, cel care L-a botezat pe Hristos, afirma despre sine în raport cu Iisus: „Nu sunt vrednic, ca plecându-mă, să-I dezleg cureaua încălțămintei” (Ioan 1, 27).
Deși afirmă de doua ori: „Iată Mielul lui Dumnezeu: Cel ce ridica păcatul lumii”, iar după botezul Domnului în Iordan: „Am văzut Duhul coborându-Se din cer că un porumbel și a rămas peste El”, Sfântul Ioan mărturisește: „Eu trebuie să mă micșorez, iar El trebuie să crească.” Ioan Botezătorul ne este un model de urmat care ne ajută pentru a putea birui mândria firii căzute din noi și a o ridica prin smerenie la locul ei inițial, cel de înainte de căderea omului.
Îmbrăcămintea Sfântului Ioan era foarte simplă, făcută din blană de cămilă, el purta o cingătoare de piele împrejurul mijlocului și se hrănea cu lăcuste și miere sălbatică. Icoanele au păstrat de-a lungul timpului această imagine, înfățișându-ni-l pe Botezător cu părul și barba lungi.
Cunoscându-l ca proroc pe Sfântul Ioan Botezătorul, locuitorii din Ierusalim și din întreaga Iudee se strângeau în jurul lui pentru a-i asculta cuvintele și mai ales pentru a fi botezați de el în râul Iordan.
Ioan le cerea, înainte de a-i boteza, să-și spovedească păcatele și să se pocăiască, spunându-le că el îi botează doar cu apă, dar „cel ce va veni după el” îi va boteza cu Duh Sfânt și cu foc. Despre „cel ce va veni după el”, Ioan spunea că acela este mult mai mare și mai puternic decât el.
Iisus a venit la Ioan și i-a cerut să-L boteze, nu pentru că avea nevoie de curățire de păcate, căci era Dumnezeu-Omul. El primește botezul de la Sfântul Ioan pentru a readuce Duhul Sfânt în creație. Prin căderea în păcat, omul pierduse Sfântul Duh, așa cum ne mărturisește Sfântul Chiril al Alexandriei.
Acceptând să Se cufunde în Iordan, Hristos l-a îngropat pe vechiul Adam și a început astfel zidirea unui om nou. Apele Iordanului primind pe Dumnezeu-Omul nu au avut ce să curețe, ci au fost ele însele purificate. Hristos a curățit prin cufundarea Sa în Iordan, creația întinată de căderea omului în păcat și a înlăturat puterea satanei. Astfel, în clipa când El S-a lăsat botezat de Ioan, izvoarele harului s-au pogorât peste creație.
După Botez, la ieșirea lui Hristos din Iordan „cerurile s-au deschis și Duhul lui Dumnezeu s-a văzut pogorându-se ca un porumbel și venind peste El. Și iată glas din ceruri zicând: «Acesta este Fiul Meu cel iubit întru Care am binevoit»” (Matei, 3: 16-17).
Momentul Botezului Domnului simbolizează hotarul de separație dintre Vechiul Testament și Noul Testament, dintre legea veche și legea Harului care a început odată cu coborârea Domnului Iisus Hristos la Iordan pentru ridicarea și sfințirea firi umane.
La cererea Irodiadei, Irod Antipa l-a aruncat în închisoare pe Ioan (Marcu 6,17). O vreme, a fost probabil tratat mai bine, întrucât li se îngăduia ucenicilor săi să-l vadă și să vorbească cu el, acesta primind astfel știri din afară (Matei 11, 2).
Totuși, atunci când Irod și-a prăznuit ziua de naștere, dând un ospăț curtenilor săi, mai-marilor oastei și fruntașilor Galileii, Salomeea (fiica Irodiadei) a intrat la ospăț, a dansat și i-a plăcut lui Irod și oaspeților lui. Regele i-a zis Salomeeei: „Cere-mi orice vrei, și-ți voi da”. Apoi a adăugat cu jurământ: „Orice-mi vei cere, îți voi da, fie și jumătate din împărăția mea”. Fata a ieșit afară și a întrebat-o pe mama ei ce să ceară, iar Irodiada i-a spus să ceară capul lui Ioan Botezătorul. Regele s-a întristat, dar pentru că jurase și rușinându-se de invitații săi, a poruncit să i-l dea. Ioan a fost decapitat, iar sfântul său cap a fost adus pe un platou și înmânat Salomeei, care i l-a dat mai departe Irodiadei (Matei 14, 1-12; Marcu 6, 14-29).
Moartea sângeroasă a lui Sfântului Ioan Botezătorul de atunci a fost probabil îngăduită de Dumnezeu pentru ca Înaintemergătorul lui Hristos din această lume să vestească venirea Izbăvitorului și în împărăția morților, mai înainte ca Hristos, prin patima și moartea Sa pe Cruce, să biruiască puterea morții și a iadului și să aducă învierea și mântuirea.
În calendarul ortodox avem șase zile în care îl prăznuim pe Sfântul Ioan Botezătorul:
– 23 septembrie – Zămislirea sfântului Ioan Botezătorul;
– 7 ianuarie – Soborul Sfântului Proroc Ioan Botezătorul și Înaintemergătorul Domnului (a doua zi după Botezul Domnului, 6 ianuarie);
– 24 februarie – Întâia și a doua aflare a Capului Sfântului Ioan Botezătorul;
– 25 mai – A treia aflare a capului Sfântului Ioan Botezătorul;
– 24 iunie – Nașterea Sfântului Ioan Botezătorul, Sânziene sau Drăgaică, cum se mai numesc în popor;
– 29 august – Tăierea Sfântului Ioan Botezătorul (pe care Biserica a rânduit-o ca zi de post negru).
În România, părticele din moaștele Sfântului Ioan Botezătorul se găsesc la:
– Mănăstirea Mihai Vodă – București;
– Mănăstirea Plumbuita – București;
– Mănăstirea Pasărea – Brănești/Ilfov;
– Biserica Sfântul Vasile – București;
– Biserica ”Icoanei” – București;
– Mănăstirea Sfântul Ioan Botezătorul, Lipnița/Constanța;
Sursă text: ”pravila.ro”
Accesează și:
– Acatistul Sfântului Ioan Botezătorul – ”doxologia.ro”
– 6 ianuarie: Botezul Domnului (Boboteaza – Arătarea Domnului) – ”stiridigitale.ro”
