Tropar la Praznicul Botezului Domnului – Glasul 1
”În Iordan Botezându-Te Tu, Doamne, închinarea Treimii s-a arătat. Că Glasul Părintelui a mărturisit Ţie, Fiu Iubit pe Tine numindu-Te; şi Duhul, în Chip de Porumbel, a adeverit întărirea Cuvântului, Cel Ce Te-ai arătat, Hristoase Dumnezeule şi lumea ai luminat, Slavă Ţie”.
Boboteaza (Epifanie Domnului sau Teofanie) este ziua în care serbăm Botezul Domnului Iisus Hristos de către Sfântul Ioan Botezătorul în râul Iordan. Prin cufundarea Domnului în râul Iordan toate apele au fost sfințite, eveniment care se prăznuiește în fiecare an prin slujba de Sfințire a Aghiasmei Mari. Această sărbătoare este prăznuită în calendarul ortodox în data de 6 ianuarie.
Boboteaza, așa cum este numit în popor Botezul Domnului, marchează sfârșitul sărbătoririi Crăciunului, care începe de la 25 decembrie și se încheie pe 6 ianuarie. Pe lângă Sfânta Liturghie din această zi se face slujba de sfințire a apei numita Aghiasma Mare. Această apă sfințită este folosită pentru binecuvântarea caselor și pentru sfințirea trupului și a sufletului.
Afară de cele grăite de Iisus la vârsta de 12 ani în templu, Hristos nu a săvârșit nicio minune și nu a rostit niciun cuvânt reținut de evangheliști. Începând cu Botezul Sau, Hristos iese din umbra și începe să propovăduiască. Și-a început activitatea după vârsta de 30 de ani, pentru a respecta legea iudaică, care considera că este cu necuviința ca cineva să fie învățător în Sinagogă sau să devină preot înainte de această vârstă.
Iisus a venit la Ioan și i-a cerut să-L boteze, nu pentru că avea nevoie de curățire de păcate, căci era Dumnezeu-Omul. El primește botezul de la Sfântul Ioan pentru a readuce Duhul Sfânt în creație. Prin căderea în păcat, omul pierduse Sfântul Duh, așa cum ne mărturisește Sfântul Chiril al Alexandriei.
Acceptând să Se cufunde în Iordan, Hristos l-a îngropat pe vechiul Adam și a început astfel zidirea unui om nou. Apele Iordanului primind pe Dumnezeu-Omul nu au avut ce să curețe, ci au fost ele însele purificate. Hristos a curățit prin cufundarea Sa în Iordan, creația întinată de căderea omului în păcat și a înlăturat puterea satanei. Astfel, în clipa când El S-a lăsat botezat de Ioan, izvoarele harului s-au pogorât peste creație.
În Botezul Domnului stau începutul și temeiul Sfintei Taine a Botezului creștin. Astfel, slujba Botezului repetă aceste momente, care semnifică trecerea dintr-o etapă existențială în alta. Această slujbă se deschide cu lepădările, menite să alunge puterea satanei și se încheie cu primirea darului Sfântului Duh.
Biblia îl menționează pe Sfântul Proroc Ioan Botezătorul, înaintemergătorul lui Iisus Hristos, care a propovăduit venirea acestuia, îndemnând pe iudei la pocăință.
Ioan le cerea, înainte de a-i boteza, să-și spovedească păcatele și să se pocăiască, spunându-le că el îi botează doar cu apă, dar „cel ce va veni după el” îi va boteza cu Duh Sfânt și cu foc. Despre „cel ce va veni după el”, Ioan spunea că acela este mult mai mare și mai puternic decât el.
Evanghelia relatează că și Iisus a venit din Galileea, pentru a fi botezat de Ioan, care, văzându-l, a spus: „Iată mielul lui Dumnezeu, cel ce spăla păcatul lumii”. Aflând că Iisus a venit la el pentru a fi botezat, Ioan s-a înspăimântat și a încercat să se împotrivească, deoarece se simțea nevrednic „Eu am trebuință să fiu botezat de Tine, și Tu vii la mine?”, la care Hristos l-a convins zicându-i: „Lasă acum, că așa se cuvine nouă să împlinim toată dreptatea”.
După Botez, la ieșirea lui Hristos din Iordan „cerurile s-au deschis și Duhul lui Dumnezeu s-a văzut pogorându-se ca un porumbel și venind peste El. Și iată glas din ceruri zicând: «Acesta este Fiul Meu cel iubit întru Care am binevoit»” (Matei, 3: 16-17).
Momentul Botezului Domnului simbolizează hotarul de separație dintre Vechiul Testament și Noul Testament, dintre legea veche și legea Harului care a început odată cu coborârea Domnului Iisus Hristos la Iordan pentru ridicarea și sfințirea firi umane.
Botezul Domnului este una dintre cele cinci pietre de hotar din viața Lui așa cum apare în evanghelii, alături de Schimbarea la Față, Răstignirea, Învierea și Înălțarea.
Sfințirea Aghiasmei Mari de Bobotează și praznicul Botezului Domnului
În ajunul și în ziua de Boboteaza, în toate bisericile ortodoxe, cu puterea Duhului Sfânt, la rugăciunile arhiereilor și preoților se sfințește Agheasma Mare.
Dacă Agheasma Mica se poate săvârși ori de câte ori credincioșii doresc acest lucru, Agheasma Mare se oficiază de doua ori pe an, pe 5 ianuarie, în Ajunul Botezului Domnului și pe 6 ianuarie, în ziua praznicului Bobotezei.
Botezul Mântuitorului reprezintă momentul redeschiderii izvoarelor harului, care fuseseră zăvorâte pentru om și pentru întreaga creație. Prin cuvintele din rugăciunea citită la Bobotează: „Astăzi firea apelor se sfințește…”, nu trebuie să înțelegem că harul lui Dumnezeu se pogoară în timpul slujbei de sfințire a apei peste toată apa care exista în diverse locuri, ci doar peste apa pregătită din timp pentru pentru a fi sfințită.
În rugăciunea de sfințire a apei de la Botez, se cere venirea Duhului pentru curățirea apei de lucrarea puterilor demonice, pentru că ea să devina, prin pogorârea deplina a Duhului, loc al nașterii omului nou în Hristos.
La finalul slujbei, preotul slujitor afunda de trei ori crucea și busuiocul în apa cântând troparul Praznicului. „În Iordan botezându-te Tu Doamne…”
Apa sfințită de preot în ziua Botezului Domnului, este, așadar, numită Agheasma Mare (din grecescul „agiasmos”-sfințire).
În viața și casele oamenilor, Agheasma Mare este prezență sfântă și sfințitoare -„izvor de nestricăciune, dar de sfințenie, dezlegare de păcate, vindecare de boli, diavolilor pieire, plină de putere îngerească”.
Câte zile se ia Agheasma Mare
– în ajunul Bobotezei (zi de ajunare sau de post aspru);
– începând din ziua Botezului Domnului, 6 ianuarie, și până în 14 ianuarie (odovania praznicului), inclusiv;
– în posturile de peste an sau în vreme de necaz, ispită ori grea suferință, cu binecuvântarea duhovnicului.
Cum se consumă Agheasma Mare
Pe nemâncate, pentru că nimic din cele lumești trecătoare, nu este mai important decât hrana spirituală.
Gustăm trei guri de agheasmă înainte de a consuma anafura pentru că anafura este binecuvântată în timp ce Agheasma este sfințită prin invocarea Duhului Sfânt.
Agheasma Mare este folosită în Ajunul Bobotezei la sfințirea casele credincioșilor și locuitorii acestora. Tot cu ea se stropesc și lucrurile care trebuie binecuvântate sau sfințite, cum ar fi: binecuvântarea și sfințirea prapurilor, sfințirea crucii și a troițelor, a clopotului, a vaselor și vesmintelor liturgice, sfințirea icoanelor, a bisericilor, a animistelor și a Sfântului și Marelui Mir.
În casele credincioșilor, agheasma se păstrează la loc de cinste, în vase curate și dintr-adins se gusta pe nemâncate, în zilele de post și ajunare. Potrivit învățăturii Sfinților Părinți, „firea apei celei sfinte este ca să spele și trupul și sufletul, să-l sfințească, să-l înnoiască și să-l facă fiu al lui Dumnezeu”.
Sursă text: ”pravila.ro”
Accesează și:
– Acatistul Botezului Domnului – ”doxologia.ro”
